501 matches
-
de sus fagoți pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
se vorbește cu jumătate de gură, sau nu se vorbește deloc. Un om, pe cât de aspru (cu inflexiuni de o rară sensibilitate), pe atât de corect. Dăruiește mult și cere, la fel. Nu există jumătăți de măsură. Clopote, fantomele lumii damnate, noaptea de smoală, găuri negre, răscruci, negură, văzduhul spart, ultimul strop de lumină, un bagaj substanțial care relevă oglinda nemulțumirii poetului, alături de: forme de vis, flori de tei, raze de lumină, culori estompate, „cântec, poezie și candoare”, îngerii albaștri. Dimensiunea
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Autorului Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ...- Irina Lucia Mihalca Trăim în lumi paralele, presărate ici-colo cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "A whiter shade of pale... She said there is no reason and the
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cum vă place, în spiritul conspirației, și, implicit, al intrigii polițiste. Ok, acum la film. Verdictul îl rezumă niște cuvinte de-ale regizoarei Sally Potter: "o adaptare servilă a unui roman, care încearcă să îl facă Ťsă prindă viațăť e damnată la un fel de redare literară futilă". Acesta e "baiul" lungmetrajului: nu trece de statutul ilustrației romanului. Ba, mai degrabă, e și mai puțin de atît. Abundă mijloacele absente într-o carte, dar lipsește spațiul din ea. Efectul fiind că
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
răpire (Ed. RAO, 239 000 lei); Emilia Pătrașcu Bușe - Lumea pierdută (Ed. Humanitas, 99 000 lei); Frank Herbert - Dune (Ed. Nemira, 250 000 lei); T. Enko - Viața intimă a lui Dostoievski (Ed. Paideia, 120 000 lei); Charles Fort - Cartea fenomenelor damnate (Ed. Humanitas, 185 000 lei); Paul Auster - Leviatan (Ed. Paralela 45, 140 000 lei); Gabriela Melinescu - Jurnal suedez I (1976-1983) (Ed. Polirom, 179 000 lei); Angelo Palego - Cum am găsit Arca lui Noe (Ed. Humanitas, 110 000 lei); Vladimir Petercă
Agenda2003-29-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281263_a_282592]
-
port pe vreme frumoasă, din cine știe ce neprevedere a vreunui subaltern uituc. În larg, se încumeta, dintr-un ordin întârziat, pe vreme de tempesta. Atunci, mateloții de pe alte nave întrezăresc, printre neguri și hula, o plăsmuire ce aduce cu patetica, etern damnata corabie a olandezului zburător. Pură vedenie: catargele vasului nostru au fost de multă vreme privatizate, vândute unui turc, care le-a transformat în scaune și chibrituri. Investitori interni au achiziționat velele, pentru alte foloase. Restul, e mai departe de vânzare
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
sat/ pe margini corurile voastre de pupile// Pot oricînd să opresc/ procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și pietății, un dezechilibru, bine calculat stilistic, al
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
diferiți parem a fi, și sîntem, iată omenirea intrată pe făgașul omogenizării (conservîndu-se, firește, specificul național - sîmburele, miezul-prim al fiecărui popor). Dar să nu uităm că, pînă mai ieri, alaltăieri, globalizarea de astăzi, în răposatul regim, echivala cu un cuvînt damnat, aducător de rele și de vrăjmășie între oameni, răsplătit fiind cu procese draconice și sentințe numărînd ani grei de deportare (a se cîți: domiciliu forțat) și chiar detenție. Cuvîntul incriminat numără treisprezece litere/sunete, adică opt consoane și cinci vocale
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
tatuaje, cele două ștampile fatidice aplicate pe cereri: admis/respins; inscripția keine Ausländer ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret, un loc la care expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi. Ce este însă Australia pentru intelectualul emigrant din Europa de Sud-Est? Ea seamănă cu un creuzet
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
seama textul însuși: "Mitologia ne îngăduie să vedem cât de curvari erau zeii greci ai Olimpului. Miturile grecești sunt un amestec de puritate și bestialitate. Zeii se culcă cu muritoarele, zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și perversiunilor omenești. Găsim în mitologie și o zeița care trebuia să rămână virgina: Artemis. Dar Acteon a deflorat
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru Istoria mare. Trebuie spus că Nicolae Stan construiește în acest Macondo ialomițean tipologii feminine marqueziene ca temperament, ce se oferă, fără excepție, cu voluptate. Trădătoare și înșelate, ele pedepsesc nu doar tradiția, cât neîmplinirile. Lipsite de realități
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică sau edulcorare, la memorie
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète maudit... Dar ce tip de expresionism? Sub ce auspicii și în ce cadre sunt turnate viziunile? Cum se densifică, pentru a nu fi o poză, postura de poet blestemat, damnat? În viață, dramele lovesc și distrug omul, acoperă ca un lințoliu familiile, afectează o (micro)comunitate și destinul individual. De drame și tragedii, oamenii rămân marcați până la sfârșitul zilelor. În literatură însă - și în expresia concentrată, tensionată a acesteia care
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981). Dacă în cea dintîi, "zilele, lunile, anii sînt indicate ori de cîte ori un eveniment a putut fi datat", după cum notifica însuși autorul ei, în cea de-a doua apar toate adresele poetului damnat, specificându-se numărul imobilului, etajului, camerei și chiar cel al patului din perioadele de spitalizare. "Asemenea elemente nu pot fi cunoscute, însă, decît acolo unde există o birocrație detaliată și unde la nivelul întregii populații e educat respectul pentru arhive
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menționate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puțele roz", "voi veni pe furiș/ ca o poluție", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
asumîndu-și rolul de herald al nimicirii, prin acest vers-deviză: "Că o solie a ireparabilului sosește poetul". Un prim aspect al acestei solii care poartă mesajul tenebrelor nimicitoare o constituie însăși făptura poetului ce se oferă martirajului, mostră a unei umanități damnate. Sfințenie sau fachirism? Jertfă sau performanță tehnică? Din fericire, poezia nu e obligată a face departajări, nutrindu-se inclusiv din simțămîntul neputinței lor, din melancolia ireductibilului. Analiza critică aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument lingvistic adaptat epocii cibernetice - "pseudoromgleza". În centrul atenției se află cuplul Martina/ Angel, ambii atinși de anamnesis destrudo, o maladie incurabilă a sufletului care îi transformă în entități complementare, perechea etern damnată, îngerul bolnav și vrăjitoarea, călători prin (cyber)spațiu și timp, într-un univers guvernat de un dumnezeu informatician. Dacă ansamblul are de suferit uneori din cauza aspirației spre exhaustivitate, în schimb, la nivel de detaliu, proza Alinei Nelega atinge virtuozități demne
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
fiind deopotrivă o inițiere și o deziluzionare, căci eroul precoce este martor - mai mult sau mai puțin implicat - la experiențe șocante legate de sex și droguri, de tensiunile conflictuale dintre membrii formației. El devine într-un fel dependent de vedeta damnată, chitaristul egolatru, care refuză să i se confeseze. Interpretul Billy Grudup (Jesus' Son) - culmea! - pe scenă îl joacă pe Oedip într-un spectacol în care o are parteneră pe Frances McDormand. În film actrița (Fargo) este mama-profesoară-severă-și-grijulie care consimte tacit
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
să apară un element de dezordine, o fărîmă de haos. * Astre ce nu-și găsesc bolta, boltă ce nu-și găsește astrele. * După Aristotel, e fericit cel suficient sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni. * Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut. * Te restrângi, te ofilești, te pierzi tot mai mult, aidoma unei frunze ce se usucă. Dușmanii tăi s-ar putea bucura, dar nu-ți pasă de ei. * A fi credincios înseamnă și a
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt înspre sacrificiul suprem care îl va mîntui de blestemul de a rătăci etern pe mări. Este greu să vizualizezi acest personaj (care, în plus, spune "Ich bin ein Kind und weiss nicht was
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
a lui Czesław Miłosz. Există totuși în fiecare dintre aceste �povestiri ciudate" ceva ce scapă rațiunii, ceva ce ține de magie, de, să spunem, inefabil; e vorba despre răul de neînvins, care crește din adîncuri și pune stăpînire pe cel damnat: Ianda (din povestirea omonimă) e un astfel de spirit ce poartă însemnele unui păcat de care nu are unde fugi, la fel Pinhasl (în travesti), ori Breh din Pribeagul. întreagă această lume ajunge să se elibereze din cercul strîmt al
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]