326 matches
-
și originalitate inestimabilă. Ideile lui Hitler s-au întemeiat pe o concepție rasistă. El considera că omenirea poate fi împărțită pe baza unei ierarhii valorice a raselor și că viața nu reprezintă nimic altceva decât supraviețuirea celor adaptabili. Credea că „darwinismul social” se extinde la lupta între rase, și întocmai cum animalele se luptă pentru hrană și perpetuare, tot așa și în specia umană cei puternici înlătură sângele (caracterele presupus ereditare) celor slabi. „Poporul de stăpâni” („"Herrenvolk"”) era de "rasă ariană
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
cercetări de zoologie, anatomie comparată, embriologie, fiziologie, paleontologie, antropologie și geologie. A studiat structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale (1860) a Asociației Britanice pentru Progresul Științei; dezbaterile purtate au atras atenția opiniei publice. În
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
publicat numeroase articole în favoarea ideilor evoluționiste. Lucrarea "Darwiniana", în care a adunat toate aceste articole, a avut un impact considerabil asupra publicului. Biomorfologul german Ernst Haeckel a fost unul dintre cei mai energici discipoli ai lui Darwin. Acesta a promovat darwinismul în universitățile germane, a susținut și preluat ideile lui Darwin, mai ales cele referitoare la interacțiunea din lumea vie. Lui i se datorează celebrul slogan: ""Ontogeneza" (apariția și dezvoltarea embrionului individual) repetă "filogeneza" (evoluția speciilor animale către forme superioare)". În ceea ce privește
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
fizicianului John Tyndall, pune bazele clubului X, asociație care promova științele naturii, mai ales teoria evoluționistă și a avut un puternic impact asupra lumii științifice din acea epocă. Pentru a descrie conceptele evoluționiste, în aprilie 1860, Huxley introduce termenul de darwinism. Replica cea mai entuziastă vine din partea ateilor. Botanistul Hewett Watson îl numește pe Darwin "unul dintre cei mai mari revoluționari ai secolului în cadrul științelor naturii". Biologul Robert Edmond Grant, care îi fusese profesor lui Darwin și îl influențase de-a
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
să pună la îndoială status quo darwinist, întrebați-vă de ce Wright și Kimura au reușit să-l schimbe, dar nu și Behe. Răspunsul e, cred eu, simplu: Wright și Kimura știau despre ce vorbesc.” Susținerile din "A Scientific Dissent from Darwinism" au fost respinse de comunitatea științifică. Matthew J. Brauer și Daniel R. Brumbaugh au afirmat că susținătorii designului inteligent „produc dizidență în mod artificial” pentru a putea explica lipsa dezbaterii științifice a tezelor lor: „Tezele «științifice» ale unor neo-creaționiști cum
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
contra, explicațiile creaționiste presupunând intervenția directă a supranaturalului în lumea fizică nu sunt falsificabile, deoarece orice rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Darwinismul social este o teorie sociologică, care aplică societății teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
Darwinismul social este o teorie sociologică, care aplică societății teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
Darwinismul social este o teorie sociologică, care aplică societății teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susținea că cei bogați și puternici erau cei mai bine adaptați
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
Darwin despre evoluția prin selecție naturală. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susținea că cei bogați și puternici erau cei mai bine adaptați climatului social și economic al vremii lor. Selecția naturală îi permitea să afirme că
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susținea că cei bogați și puternici erau cei mai bine adaptați climatului social și economic al vremii lor. Selecția naturală îi permitea să afirme că era natural, normal și corect ca cei puternici să
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
adaptat nu era doar naturală, ci și corectă din punct de vedere moral. Prin urmare, era imoral ca cei mai slabi să fie asistați, deoarece aceasta ar fi dus la supraviețuirea și chiar la reproducerea unora care erau fundamental neadaptați. Darwinismul social a fost utilizat în Marea Britanie în special pentru a justifica colonialismul. Scăderea natalității în rândul celor bogați și puternici părea a fi o indicație că aceștia pierd, de fapt, lupta pentru existență, infirmând, practic, teoria darwinismului social.
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
erau fundamental neadaptați. Darwinismul social a fost utilizat în Marea Britanie în special pentru a justifica colonialismul. Scăderea natalității în rândul celor bogați și puternici părea a fi o indicație că aceștia pierd, de fapt, lupta pentru existență, infirmând, practic, teoria darwinismului social.
Darwinism social () [Corola-website/Science/314291_a_315620]
-
a trecut practicile agronomice la stație experimentală de la Poltava, care, după spusele lui Vavilov, a fost "impulsul pentru întregul lucru din biologie". La cercul de amatori ai științelor naturale din cadrul Institutului Agricol, Vavilov ținut conferințele intitulate "„Genealogia regnului vegetal”" și "„Darwinismul și morfologie experimentală”". Lucrarea de diplomă descrie influența negativă a limacșilor asupra culturilor agricole din guberina Moscovei. Nikolai Vavilov a fost căsătorit de două ori, în 1912 și 1926. Prima soție (1912 - 1926) - Ekaterina Saharova-Vavilov (1886 - 1964) i-a născut
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
diferite, pot rezulta noi specii, variație pe care numim spontană deoarece nu îi cunoaștem cauzele, este total necunoscută istoricilor științei ca făcând parte din gândirea biologilor de înainte de 1858. Tocmai aceasta este ideea de bază a "Originii speciilor" și chintesența darwinismului. Observațiile biogeografice efectuate de Charles Darwin în locuri ca Insulele Galapagos i-au stârnit îndoiala în ceea ce privește presupusa imutabilitate a speciilor. În notițele sale vom găsi, începând cu 1837, dezvoltarea unor concepte ca cel legat de transmutație. Aceasta îl conduce la
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
recompenseze meritul. De asemenea, meritocrația a fost criticată ca fiind un mit, folosit mai degrabă la perpetuarea status quo; meritul putând fi definit în funcție de succes, succesul însuși definind meritul, nu că succesul ar fi predeterminat de criterii științifice de merit. "Darwinismul social" este o teorie sociologică care aplică teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală a societății. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Susținătorii darwinismului social îl
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
quo; meritul putând fi definit în funcție de succes, succesul însuși definind meritul, nu că succesul ar fi predeterminat de criterii științifice de merit. "Darwinismul social" este o teorie sociologică care aplică teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală a societății. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Câțiva admiratori ai lui Confucius, ca Voltaire și
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
de merit. "Darwinismul social" este o teorie sociologică care aplică teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală a societății. Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică. Câțiva admiratori ai lui Confucius, ca Voltaire și H. G. Creel, au subliniat o idee inovativă a lui Confucius: înlocuirea nobilimii de sânge cu una a virtuții. Un om
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
privit toate problemele din punctul de vedere al statului, fără să ia în considerație voința cetățenilor. Din acest motiv, Junii Turci au fost mai înclinați spre teoriile autoritariste. Junii Turci s-au simțit de aceea atrași de teorii precum pozitivismul, darwinismul social și elitismul lui Gustave Le Bon și au apărat reformele făcute de sus în jos, oponându-se ideii egalității cetățenilor. În ceea ce privește naționalismul, Junii Turci au trecut printr-o serie de transformări graduale. Începând cu perioada Tanzimatului, când cetățenii neturci erau
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
deceniul al VIII-lea și al secolului al XIX-lea. Gândirea sa filosofică s-a format, în condițiile orientării materialiste a științelor naturii în România, sub influența materialismului francez, a materialismului vulgar și a cuceririlor științelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de științele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluției pe care a intitulat-o "Teoria ondulațiunii universale". Evoluționismul lui Vasile Conta are
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
pieței în tranzacții economice supuse anterior distorsiunii ca rezultat al activității de monopol a statului. Aceasta se întâmplă prin forțarea capitalului neproductiv implicat în plățile sub formă de mită, reducerea corupției și așa mai departe, asigurând, într-un proces de darwinism economic, supraviețuirea celor mai bine adaptați și mai eficienți furnizori. Dimpotrivă, acolo unde intervenția economică a statului este extinsă, corupția prosperă ca un răspuns natural, inevitabil și mai mult sau mai puțin oportun al pieței la imperfecțiunile pieței pe care
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]