90 matches
-
Ajrud, unde, în condiții atât de fragmentare încât nu se poate reda contextul frazei, citim: „binecuvântat fie Baal în ziua de” (HAE, vol. I, p. 59), precum și numele de persoană Anî-Baal atestat în ostraconul n. 7 provenit de la Meșad Hashavyahu databil spre sfârșitul secolului al VII-lea î.C. (HAE, vol. I, pp. 332-333). În concluzie, este posibil să afirmăm cu certitudine reținută că în timpul regatelor lui Israel și Iuda zeul Baal a primit un cult discret, mai mare în Regatul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
preexilică, în afară de Yhwh, Așera și Baal, sunt atestate și alte divinități, între care cele astrale par să fi avut o mai mare importanță. Prima mărturie între aceste documente constă în două fragmente de plăci de bronz găsite la Tel Dan, databile în jurul secolului al IX-lea î.C. (Biran, 1999). Pe ambele plăci este redată imaginea unei persoane rugându-se, în picioare, cu un braț ridicat către divinitate. Din prima placă a rămas doar o parte a tronului deasupra căruia se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de regele aramean Hazael împotriva lui Israel. Succesiv, sunt datate șase sigilii reprezentând o zeiță înconjurată de un cerc de stele, ce poate fi identificată cu zeița Iștar (Ornan, 2001). Ele provin tot din teritoriul regatului lui Israel, dar sunt databile în perioada dominației asiriene (secolele al VIII-lea - al VII-lea î.C.). Numai pentru patru dintre aceste șase sigilii proveniența e certă: primul, într-un context stratigrafic neclar, este o amprentă a sigiliului cilindric asirian din Sihem, altul este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
familial. Între spațiile sacre ale regatului lui Israel, putem aminti așa-numitul „unghi de cult” al locus-ului 2081 din Meghido (Zevit, 2001, pp. 220-225), unde, într-un colț al unei curți acoperite, aferentă unui complex de locuințe din stratul VA, databil în secolul al IX-lea î.C., au fost găsite, încă in situ, o serie de obiecte de cult: două altare cu coarne (unul mai mare și altul mai mic), câteva suporturi de cult, între care două prevăzute cu deschidere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu poate fi clasificat ca templu pentru ceremonii, ci e posibil să fi fost utilizat în cultul oficiat în prezența unui număr restrâns de persoane care asistau în interiorul curții acoperite. Și aproape de Hazor a fost găsită o încăpere pentru cult, databilă la sfârșitul secolului al XI-lea î.C., în care, în paviment, era ascuns un vas care conținea statuete din bronz, între care iese în evidență o figurină a unei divinități masculine, pesemne un tânăr zeu războinic. În același loc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe trei laturi avea băncuțe de depozitare; cele din fața intrării aveau o adâncitură, ca și cum ar forma un fel de nișă în fața căreia a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
casoleta de ars tămâie, utilizate în cultul domestic, prevăzute cu reprezentări animale și antropomorfe (Fig. 9). În afară de acestea, au fost găsite statuetele unor divinități la Ghezer, Hazor și Tel Zeror, și un grup de forme de lut de proveniență necunoscută databile în jurul secolului al VII-lea î.C. care reprezentă o pereche de figuri antropomorfe pe tron sau pe un car (cf. Uehlinger, 1997). În sfârșit, recent a fost descoperită la Tel Rehov o statuetă de fildeș din secolul al IX
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai multe împrejurări precum voturile, mulțumirea sau vindecările. Și în acest caz multe texte biblice care ne vorbesc despre acest fel de sacrificiu sunt databile în perioada postexilică (Lev 3; 7), dar prezența sacrificiului šelămîm în culturile antice semitice și în textele tradiției biblice mai antice (2Rg 16,13; Am 5,22) mărește posibilitatea existenței sale încă din timpul regatelor lui Israel și Iuda. Cât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Numerilor sunt scrise cu certitudine în epoca postexilică astfel că este dificil să avem o viziune precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată, de proveniență egipteană, găsită pe muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că ne oferă o dovadă că, deja din epoca persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea votivă e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII-lea î.C., găsite pe pereții mormintelor de la Hirbet el-Qom (circa 14 km Est de Hebron), de la Hirbet Beit-Ley (aproape de Lachiș) și în satul Silwan (la Est de valea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
merismului, adică utilizarea a doi termeni pentru a indica întregul, ca de exemplu, expresiile „cerul și pământul” (Gen 1,1; 2,4; Is 1,2; 45,7; 51,13) sau „locuința morților și cerul” (Am 9,2). Abia în mărturiile databile în epoca postexilică târzie apar unele cuvinte care, înțelese în sens generic, erau utilizate pentru a sugera totalitatea cosmosului, ca de exemplu, termenul „totul” în Ier 10,16 sau Qoh 1,14 (în greacă, Înț 1,14). În orice caz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
menționate de De Boor în Notitia Episcopatuum. Informația, susținută de descoperirea unei bazilici, nesăpate și cercetate în totalitate, împiedică definitivarea cercetărilor de specialitate. Bazilica prezintă o navată, o absidă și un nartex, iar sub altar există și o criptă mică databilă pentru secolele V-VI. Datorită poziției sale (imediat după Axiopolis) este foarte posibil ca Episcopia Capidavei, împreună cu cele situate de-a lungul Dunării (de la sud spre nord) să fi funcționat drept centre misionare pentru zona barbară din stânga Dunării. Aceasta se
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fost importate din orașele Asiei Mici. Opaițele (din secolele V-VI), descoperite în stare fragmentară cu excepția unuia intact, sunt de factură locală. Din categoria vaselor de sticlă (fragmente) fac parte și vasele-candelă, folosite la iluminat. Toate aceste vase recuperate sunt databile pentru perioada secolelor IV-VI. Monedele descoperite în interiorul fortăreței depășesc 100 de piese: una din timpul împăratului Septimiu Sever (192-211); două din timpul domniei lui Iustinian (527-565); 97 sunt emisiuni ale împăraților din secolele IV-V. Urmează ca cercetările succesive
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Argamum, plasată sub prezbiteriu; 2) sarcofagul din piatră sau alte construcții funerare de la Callatis (jud. Constanța) precum: a) mormintele cu cameră boltită și cu dromos (M78, M318, M338), care prezintă elemente paleocreștine (o inscripție creștină, semnul frecvent al crucii etc.) databile în secolul V; b) mormintele cu cameră simplă construite din piatră (cavouri), rectangulare, înconjurate cu zid din același material tencuit cu mortar, prevăzut cu un dromos; c) mormintele cu galerie simplă de tipul unei camere mortuare realizate în pereții galeriei
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cisternă (C) cu o criptă mică pentru relicve (1,35 m x 1 m), construită sub altar, din piatră legată cu mortar, prezenta spre est o absidă mică, iar spre vest un vestibul în trepte, pavimentat cu plăci de piatră, databilă în secolul V; 2) bazilica cu transept (D) a cărei criptă prezintă nișa unui reliquarium (1 m x 1,20 m x 2,20 m) și se află sub altarul bazilicii (secolul VI). 2.3. Morminte hipogee Construcțiile funerare de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a doi porumbei pe o cataramă de argint aurit), ceramica (uneori ornamentată cu semnul crucii), varietatea formelor de morminte (vezi supra), inscripțiile, inhumațiile, poziția și orientarea defuncților V-E; 16) la Troesmis (Turcoaia, jud. Tulcea): ruinele a trei bazilici creștine, databile între secolele V-VI; 17) la Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța): bazilicile paleocreștine, criptele martirice și cele relicvate; 18) la Ulmetum (Pantelimonul de Sus, jud. Constanța): o stelă funerară cu reprezentări ale banchetului funerar și ale eroizării defunctului, precum și cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
creștinismului în armată a revenit rapid prin împărații Valens și Valentinian. Barbarii, care de-acum reprezentau ca foederati cea mai mare parte a trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape completă la sfârșitul secolului IV în timpul domniei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arătat mai sus. A face "concurență stării civile", a se înfățișa ca "proces-verbal", dar mai ales ca Istorie, tipar integrator al vieții pe care opera o recreează estetic, devin, pentru genul romanului, tot atîtea desiderate, respectiv particularități ce compun profilul "databil", ca vîrstă, al realismului: Fără îndoială, dimensiunea sensului istoric scrie un analist al curentului se definește în primul rînd prin prezența efectivă și prin manifestarea istoriei în opera de artă. Acestea se concretizează în date, în evenimente aparținînd memoriei colective
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ni s-a părut, în impecabila versiune românească semnată de Mianda Cioba, de-a dreptul profetic în sensul esteticii postmoderne, stilistic și ideatic vorbind. Altitudinea intelectuală a dicțiunii, epica învăluitoare, permanenta atingere și alternanță între planul fictiv, livresc și planul databil în timp și spațiu garantează farmecul unei cărți de primă mărime în literatura spaniolă, dar și mondială. Stăpân pe tehnica numită mise en récit, Torrente Ballester păstrează un echilibru admirabil între convenția realistă, familiară informației reminiscente a cititorului, și demersul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
martor ocular al faptelor pe care le relatează. Limpezimea și simplitatea narațiunii exclud orice îndoială asupra autenticității. După opinia criticilor, această cronică este un compendiu datorat lui Bernard Trezorierul, care a continuat-o din 1229 până în 1231. Opera este oricum databilă între 1227 și 1229. Se va putea observa că, spre deosebire de Toma de Celano și de Sfântul Bonaventura, în aceste prime mărturii, nu se face nicio referință la vreun gest de violență din partea sarazinilor față de Francisc. Textul, din Chronique d’Ernoul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
refuzat toate, replicându-i că au venit nu să caute favoruri materiale, ci bunuri spirituale. Și acceptând niște gărzi din partea sultanului, au fost conduși în tabăra creștină. C) Istoria lui Eracliu Opera anonimului francez, succesorul lui Guglielmo de Tiro, este databilă între 1229 și 1231. Mărturia lui, chiar dacă este foarte succintă, este de mare relevanță întrucât prezintă trei aspecte care nu sunt semnalate de ceilalți: 1) șederea lui Francisc la Damietta până la cucerirea orașului; 2) motivul plecării; comportamentul urât al armatei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o notă prețioasă referitoare la stigmatele lui Francisc. El respinge afirmația celor care susțineau că Răstignitul a avut doar trei răni provocate de cuie. Pentru aceasta, se inspiră direct din 1Cel, așa cum rezultă din citatul literal (1Cel 94). Scrierea este databilă între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]