524 matches
-
să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatică. Profesoara Îl trimite acasă ca sănvețe. Pe drum, Pepelea calcă Într-un cui și descoperă, astfel, cazul dativ. CURBA LUI GAUSS = Cetățeanul german Gauss din Gottingen avea casa așezată Într-o curbă. El mai avea și o fată pe care băieții o vedeau cînd luau curba și intrau În ea cu viteză prea mare.” V-ați convins? Mă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Consultanta? Sau doar o spectatoare? Toate răspunsurile-s posibile. Din păcate, pentru cei care-au supervizat afișul... Un critic teatral , vorbind despre o scenografă cunos cută a Naționalului ieșean, folosește formula „Axentei Marfa”. Personal, aș prefera Marfei Axenti. Genitivul (sau dativul?) Îmi amintește o sintagmă și mai hazlie, folosită de un gazetar orădean la un colocviu de regie de-acum trei decenii : „Mucenicăi Mușat”, În loc de Mușatei Mucenic. Aștept ziua În care se vor Încerca asemenea acor duri la nume precum Valeria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în A carnal. / Curbele stingerii fruct detronat / prelungirii semnului. Mă nor firea materia. / Ambrozie dativ se scurg sufocând / barbarul. / Ochiul cub cu I în A.“ Dacă suntem bărbați (și mai suntem, unii dintre noi), simțim că începem să înțelegem ceva întâlnind la un moment dat, într-un poem, cuvântul „sân“. Din păcate contextul face ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iscat controverse în Franța, burqa ar putea fi interzisă în Belgia" (realitatea.net, 31.03.2010); „femeile musulmane vor fi obligate să renunțe la burqa" (Evenimentul zilei, 2.06.2010). In contextele în care ar trebui să apară genitivul sau dativul, se recurge adesea la păstrarea substantivului ca element invariabil, fără marcarea relațiilor sintactice: „Cruciadă împotriva burqa, în Spania" (Evenimentul zilei, 2.06.2010), „să limiteze purtarea burqa în public" (ibid.). O soluție elegantă este evitarea flexiunii, prin folosirea termenului ca
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine dragele și dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la radio și la televiziune conțin multe exemple ale acestei preferințe („Așa că, dragele
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e singura formă acceptabilă, și acest lucru e valabil pentru toate situațiile din cartea sfântă. Nimic nu trebuie căutat sau tălmăcit sau edulcorat pios și ipocrit. Dar sunt truisme. Câți intelectuali au citit însă Biblia
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
a limbii scrise actuale, manifestată mai ales în stilul jurnalistic, constă în renunțarea la mărcile flexiunii pentru o serie de cuvinte neadaptate și greu adaptabile: împrumuturi recente, nume proprii străine, sigle. În contexte care cer formele cazuale de genitiv și dativ, aceste cuvinte apar invariabile. Când ar trebui să fie utilizat genitivul, forma fără mărci de flexiune se comportă ca un fel de apoziție sau chiar ca un adjectiv invariabil: politica UE, păgubiții SAFI, membrii APADOR, liderul MISA, implicarea CIA etc.
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele articole se ocupă de prepozițiile neologice (contra, per, pro, supra, via, ŕ la) și de particularitățile lor de construcție, constatînd efectele unor tendințe analogice contradictorii în anumite greșeli actuale: construcția lui asupra cu dativul (asupra sieși), a lui aidoma cu genitivul. Această culegere de texte - omagiu din păcate postum adus unei mari personalități a lingvisticii românești - rămîne nu doar o sursă de informații prețioase, ci și un model de claritate și precizie, de demonstrație
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
dedicat "(Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri", fără a se preciza dacă acesta poate fi folosit singur sau doar cu un complement care să indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication, dédier); pentru cuvîntul dedicație, apare ca sursă suplimentară și italiana (dedicazione
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
legătură cu studiile pe care le fac. În statele dezvoltate, ei sunt denumiți studenți Ťdedicațiť" (sub titlul: " Studenții Ťdedicațiť au cele mai multe șanse de angajare", în Săptămîna Financiară, 55, 2006). În folosirea adjectivului dedicat apar și alte ciudățenii: construcția nu cu dativul, ci cu prepoziția pentru: "să fie dedicat pentru a rămâne în țară să slujească" (sourcelight.ro) și mai ales cu prepoziția la: "Secretarul General al Națiunilor Unite, Kofi Annan, a spus că, ŤSri Lanka a pierdut un politician mult-respectat care
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
propriul pașaport" (EZ 27.06.2002). A duce lucrurile de furat spre mașina proprie sau falsificarea pașaportului propriu sînt acțiuni cît se poate de previzibile. Adjectivul propriu intră foarte ușor în structuri pleonastice de insistență: apare în același context cu dativul posesiv, cu adjectivul posesiv sau cu genitivul pro-nu-melui personal: "Cum își fură românii pro--pria căciulă" (Ziarul financiar, 29.06.2006); " Apoi mai cred că părinții acelei fete nu sunt chiar așa de Ťcapsomaniť încât să își exploateze propria fată" (ziuaiasi
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
dislocarea este de la stânga spre dreapta), căpătând, astfel, accentuație, și, totodată, o parte secundară de propoziție (își este complement indirect) ocupă locul și preia rolul părții principale de propoziție (fără ca, gramatical, să se și întâmple așa ceva), menținându-și forma de dativ! Această complicație este, însă, foarte firească pentru un loc de tangență (care e această poezie) a două moduri de existență - cu semnificația și cu importanța răsturnate (conform Psalmului din Litii, să ne amintim că „Bogații au sărăcit / Și au flămânzit
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Stimate domn din vise fanteziste. Te-ai rătăcit pesemne temporar, În alte vise snoabe, futuriste, Și ai pierdut un tren imaginar spre un peron pustiu și incisiv, Pe care-ades se plimbă doar stihii, Ce-și scriu în roșu, negru și dativ, sofismele cu iz de parodii. Îmi ticăie în geană-un premolar și pulsul răzvrătit încă se zbate În călimara-n care un molar, Ar vrea să te sfâșie, dar nu poate. O rană sângerândă se închide tot de pumnalul ce
PARTEA II de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366295_a_367624]
-
injurioase la adresa elevilor folosite la vocativ singular: „Mă! prostovane!”, „No! Dar ornicul meu ... prostule!”, „Spania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa!, „Mergi la loc, boule!, „Dar pe Natura aia, cine au făcut-o, mă prostovane?, „Nu așa, loază.”, la dativ și nominativ plural, în aprecierile care se fac la adresa întregii clase: „le spun boilor”, „ Apoi dacă-s porci”, cât și în comparații: „Nu cuvânta doară ca râtanii, vorbește ca școlerii.” Ele devin simple stereotipii, care, așa cum spunea profesorul, au rol
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
dovadă, în simplitatea lui, omul din popor. În preocuparea de culegător de folclor poetul va conserva ca trăsătură esențială a acestor creații literare, oralitatea stilului, marcată prin adresarea directă a unui auditoriu imaginar, îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, prezența dativului etic, a vocativelor, a expresiilor exclamative, a interjecțiilor și a comparațiilor de natură populară: ”- Măi femeie, tot o moarte-am să mor, ian să mă duc eu în pădurea ceea, să văd ce-oi găsi acolo.” (M.Eminescu, 2010:217
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
celelalte componente ale grupei prin mai multe particularități, specificate de profesoara Viorica Enăchiuc în articolul „Geto-dacii, popor de referință al civilizațiilor antice” (rev. „Dacia Magazin”): • este o limbă fonetică; • articolul hotărât este folosit la sfârșitul cuvintelor; • genitivul este identic cu dativul; • infinitivul verbelor, foarte rar folosit. „INSULA” Cu alte cuvinte, deși este o „INSULĂ” latină într-o mare slavică și ugro-finică, în același timp este și o „insulă” în grupa sa de limbi romanice. În gălăgia planetară a celor peste șase
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
și invers, de la persoana întâi la persoana a doua/a treia, de la timpul prezent la timpul trecut/viitor etc.; exerciții de utilizare a articolului hotărât/nehotărât; exerciții de fixare a formelor corecte de genitiv (în asociere cu articolul posesiv-genitival) și dativ; exerciții de completare a unor enunțuri cu formele potrivite de genitiv/dativ ale unor substantive comune/proprii; exerciții de diferențiere a formelor pronominale personale propriu-zise, respectiv de politețe; exerciții de adaptare a formelor pronominale și verbale la tipul de situație
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
timpul prezent la timpul trecut/viitor etc.; exerciții de utilizare a articolului hotărât/nehotărât; exerciții de fixare a formelor corecte de genitiv (în asociere cu articolul posesiv-genitival) și dativ; exerciții de completare a unor enunțuri cu formele potrivite de genitiv/dativ ale unor substantive comune/proprii; exerciții de diferențiere a formelor pronominale personale propriu-zise, respectiv de politețe; exerciții de adaptare a formelor pronominale și verbale la tipul de situație de comunicare; exerciții de realizare a acordului adjectiv substantiv determinat; exerciții de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
copiii care urmează să intre în clasa I; funcția de diagnosticare (cel mai frecvent, la nivelul cauzelor care au provocat disfuncții în realizarea unei/unor componente a/ale unei activități instructiv-educative) de exemplu, cauzele folosirii incorecte a formelor de genitiv/dativ; funcția de prognosticare (a unor elemente ulterioare secvenței față de care se realizează raportarea) de exemplu, ce texte din literatura pentru copii contemporană ar putea fi valorificate pentru a facilita ancorarea copiilor preșcolari în lumea în care trăiesc; funcția de selecție
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
sau de la un tip lingvistic la altul, trebuie avută în vedere și producerea unor înlocuiri. Astfel, dacă latina avea un sistem cazual bine reprezentat de desinențe, avea deseori și posibilități de a exprima valori precum cele de genitiv sau de dativ cu ajutorul prepozițiilor și cu substantivul în cazul ablativ. Cînd sistemul desinențial s-a dezorganizat prin pronunțarea slabă (sau nepronunțarea) consoanelor finale, a căpătat importanță primordială și s-a generalizat exprimarea raporturilor cu ajutorul prepozițiilor, care a devenit caracteristică pentru tipul romanic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
primul rînd prin selecție. Deseori însă limba merge după tradiție, iar nu după reflecție, încît, deși pleonasmul este considerat o greșeală de limbă, el este totuși prezent în orice limbă (româna cunoaște, de exemplu, folosirea pleonastică a pronumelui personal în dativ și în acuzativ sau în cazul elementelor de relație). În mod firesc, tradiția se manifestă atît la nivelul limbii populare, cît și la cel al limbii literare, în ambele cazuri aceasta fiind o manifestare a determinismului social la nivel empiric
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
direct uman specific (L-am văzut pe Ion), dublarea complementului direct animat specific (Am văzut fotografia, Am văzut copilul, L-am văzut pe copil) și a complementului indirect (I-am spus și lui ce s-a întâmplat), dezvoltarea structurilor cu dativ posesiv (Mi-am așteptat copilul la gară), reorganizarea sistemului politeții în trei trepte (tu-dumneata-dumneavoastră) etc. Formarea limbii literare pe baza românei populare, adică a limbii vorbite, a însemnat fixarea în limbă a unui mare număr de forme fluctuante ca structură
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aveau rolul de a face textul mai ușor de citit. În anumite cazuri, ajutau la clarificarea unor pasaje ambigue. Dacă în textul masoretic de la Is. 12,5 citim: hwhy wrmz, la IQISa, între cele două cuvinte apare l, particula specifică dativului, hwhyl wrmz3. Într-un studiu dedicat acestei probleme 4, E. Tov spune că există conflații care se întâlnesc în același context, în aceeași carte sau între cărți diferite, care se bazează pe: • armonizări de incongruențe sintactice; • armonizări de diferențe contextuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
păsările-n crâng, de milă, / Și eu stau și mă bocesc / Ce să fac, cum să trăiesc, / Că pe mine tot mă doare, / Din cap și până-n picioare." 129Repetiția paralelistică, accentuată de utilizarea polisindetului, figurează, alegoric, destinul uman al naturii, dativul etic ilustrând natura ca alter ego al individualului: "Foaie verde de sulfină / Lângă Prut, într-o grădină, / Două flori dintr-o tulpină / Mi se pleacă, mi se-nchină, / Mă cunosc că sunt străină. / De străină ce-s străină / Apa, vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta că povestitorul sau ascultătorul participă sufletește la acțiune: ―aici mi-ai fost? -, ―și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap-. Sintaxa frazei e și ea orală, adică autorul lasă să se înșire cuvintele după
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]