60 matches
-
trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli de această știre dar mergem două ceasuri suind și coborând și vedem că spre Hârlău nu numai că nu coborâm, dar nici măcar nu-l vedem. Întrebăm pe altul, un călăreț pe-o mârțoagă deșelată. "Mult mai este până la Hârlău? Nu. Ca la vreo patru chilometri! Vra să zică ne depărtăm, suspină resemnat doctorul." Și atunci ia el pe dinainte pe al treilea drumeț pe care-l întâlnim. "Mult avem până la Hârlău. Avem așa vre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu fasoanele. Dar, dincolo de educație, mai e ceva: un îndărăt nic spirit al vremii și al locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbații trebuie să vorbească birjărește, femeile, băiețește, copiii, golănește. Îmbrăcămintea trebuie să fie vag deșelată, limbajul - deocheat, coafura - rebelă. În plus, orașul s-a umplut de mahalagii bogați, care își savurează, perplecși, avutul. Jeep-ul, care, la obârșie, era o mașină de teren, a ajuns să domine orașul ca un simbol al luxului. Au apărut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fantasticului", ca într-o peliculă de Amando de Ossorio: Copacii de pe culmi se prefăceau, în visul lui, în năuci negre, în haiduci cu căciulele înfundate pe ochi [...]. Alte dăți, aceiași copaci [...] erau călugări cu glugi negre pe cap, care, pe deșelate, goneau sub ei cai [...]. Vântul le fâlfâia mantalele și glugile; se schimbau în demoni; se înmulțeau cât coprindeau dealurile și văile; erau în față, în urmă și împrejurul trăsurii". Punctul culminant al asaltului diabolic este constituit de invazia caleștii, o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în seamă. Nu are nici miros nici culoare. S-a refugiat în tramvai, în spatele brizei sudice, ajunge și pe plajă, în telefon, ajunge la bătălia dintre avioane, ține cont de sufletul tău și reține din el un anumit procentaj. Ascultă deșelata oră a întoarcerii la birou. Bărbat în urma altui bărbat, femeie, copil, bărbat, haină, țigară, pălărie, haină, haină, haină, bărbat, bărbat, femeie, bărbat, femeie, haină, bărbat, își imaginează că așteaptă ceva, și se opresc muți, se rânduiesc pas cu pas, se
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
Gheorghe Grigurcu O mare-ntreagă bătută cu ciocanul pe nicovală laminată potcovită deșelată porcăind ca o tablă de metal răsucită cu ură fremătînd nechezînd cabrată ca un cal pur sînge abia strunit de-un braț de jocheu înfoiată ca o pasăre de pradă lăsînd să-i scape din cioc tărîmul celălalt.
Marină by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4281_a_5606]
-
din ce în ce mai de neînvins. Este cazul sărmanului Mișu, care apare lângă Rașelica la începutul romanului și în al cărui portret nu este greu să întrezărim figura "vampirului pasiv" condamnat deja la moarte: "un fel de țingău adus din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși, cu obrajii aprinși de o roșeață nesănătoasă" 11. Elementul implicat în lupta dintre cele două ființe excepționale, "supra-femeia" Rașelica și "supraomul" Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
că nu știe să vorbească, pentru că nu dă un ban pe inșii cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deșelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut și ce-am pierdut”. Simțul demnității băiatului de cartier are două repere: „Ce, bă, faci mișto de mine?” și „Bă, nu te lega de mama, tu-ți morții mă-ti, că te termin
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
de-un canal de dejecție, nu-i decât un amănunt, pe care virilul Năstase îl ignoră cu aroganță, așa cum ignoră gemetele bolnavilor din spitale, dârdâielile de frig ale celor din cartierele ghetoizate și chiorăiturile tot mai puternice ale mațelor populației deșelate de mizerie și animalizate de suferință. Puseurile de vulgaritate ale premierului pesedist sunt penultima armă din panoplia acestui partid al nenorocirii naționale. Faza finală o va reprezenta represiuinea violentă și instaurarea fără nuanțe a terorii. Semnele prisosesc: de la mai vechea
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
ricordarsi di un risveglio] [Viața... e a-ți aduce aminte de-o trezire] Viața...e a-ți aduce-aminte de-o trezire Tristă într-un tren în zori: de-a fi văzut Afară lumina șovăielnică: de a fi simțit În trupul deșelat melancolia Feciorelnică și aspră a aerului tare. Dar a-ți aminti eliberarea Neașteptată e mai gingaș: alături de mine Un tânăr marinar: azurul Și albul uniformei sale, și-afară O mare toată-n fragede culori. [Le nere scale della mia taverna
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
rămâie peltică I-a rămas limba mai mică. F Mi-a venit de la părinți Un pieptene cu trei dinți. E Are la buză un glonț Sau un păr cu cârlionț. G Fuge după coadă Și n-o poate prinde. C Deșelat, răscrăcărat, Spune, cum te-au botezat? H ÎI atârnă de căldură, Până-n praf limba din gură. R Râma o literă știe Și numai pe ea o scrie. S Ați văzut cumva să stea Bățul drept, fără proptea? I Cobilița din
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu un ochi umflat, la propriu, din contactul live cu poetul... Dincolo de clonare, care nu mai e science-fiction, eu cred că ființa scriitorului nu dispare cu totul. Opera rămâne în bibliotecă, omul care a scris-o rămâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tot orașul. Piața și strada mare, cu maghernițe înghesuite unele în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu balcoane și balconașe, cu drugi de fier și amorași de gips. Dumnezeule, ce-i cu liniștea asta? întrebă deodată Irina, și se opri locului. Parcă au murit cu toții. Nu mai e nimeni, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mușamaua tăiată, încărcată de farfurii murdare, ciobite, de linguri și furculițe care la noi, nu se știe de ce, erau mai mari decât peste tot unde mai fusesem, și al căror fier semănând cu cositorul era răsucit în mod ciudat: linguri deșelate, furculițe cu dinții strâmbi, lingurițe mari cât lingurile altora și un polonic gigantic, mama, profilată pe cerul de vară (unde se înălțau vârfurile plopilor plini de puf și crenelurile morii Dîmbovița), cu fața ei subțire ca a mea și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la margine în ațe roșii și verzi. Tot pe bancheta din spate se mai afla ceva, un mare dreptunghi învelit în hârtie grosolană de împachetat. Vederea unei atare ființe de alt tărâm, având toate trăsăturile unui negru, păr lânos, bâțâiala deșelată a tuturor, dar pielea albă ca a oricărui descendent al franțujilor de altădată, miros înțepător de negru, dar smoking à la Humphrey Bogart și mereu o havană în bot, îi făcu și pe albi - marinari și lepădături -, și pe negri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Leila, Marfenka și diabolica Aculina, cu părul ei platinat, ca de Baba laga, se strânseseră și ele-ncet spre cortină, lângă bazinetul focii care cânta din goarne. Una avea nasul cam mare, alta un neg pe gât, alta era cam deșelată, dar îmbrăcate atât de feeric, numai scli-piciuri și danteluțe, cu buzele-ngroșate de ruj și genele încărcate de fard, alcătuiau împreună un grup de mici zâne, cum se spunea-n Gruzia că poți vedea noaptea, în vreun luminiș cețos de pădure
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am mai putut de bucuroasă... Râsul ăla îi răsucea dispoziția până într-atât, că le vedea din nou disponibile, gata să-i asculte sfatul, măcar că nu găseau în treaba asta cu votul mai mult decât un prilej de râs pe deșelate, ceea ce nu-i de colea, oho, să te tăvălești pe jos de râs, una prinsese din zbor lozinca aia cu români, vi se pregătește ceva, dragă, acuma cu votu’, dragă, ce dracu’ să li se mai pregătească, în afară de să le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ce dracu-ați inventat? Din munca și din cinste nu se poate Să strângi așa averi nemăsurate. Un om normal nu face în trei vieți Comorile pe care le aveți. E clar că din afaceri necurate Pentru că voi furați pe deșelate. Furați la șase mâini, cum are Budha Nu știe nici vecinul, și nici rudă. Ce minte rea aveți, si inventiva! Furați orice, si griul din coliva. Și zahărul din ceai, chiar si acidul Din borviz, dacă asta vrea partidul. Partidul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și au luat-o razna peste câmp. Și au apărut și rușii imediat, venind dinspre Homorâci, dând peste casa noastră, cu aspect de vilă, situată chiar la marginea șoselei, la trei kilometri de Văleni. Erau trei, călare, și parcă pe deșelate, deși parcă îmi aduc vag aminte și de un miros de piele, de hamuri. Curtea era plină de câini, și eu în mijlocul lor. Au descălecat repede, unul m-a luat în brațe, afectuos, cred, m-a reașezat, iar altul, pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neagră și frumoasă. Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe umăr... Eu n-o țin minte eram prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a lui Scridon, urâtă, becisnică, pe jos - Însă de cum se afla pe spinarea unui cal... Dealtfel se vorbea În sat: dacă fata lui Scridon vrea să se mărite, să nu coboare de pe cal...Într-adevăr, ce frumos călărea, urâta, pe deșelate... - Tu cum călăreai?, o Întreb pe mama. - Cum se călărește: călare! Fără șa, fără frâu, fără scări. Altfel de ce va fi dat Dumnezeu calului coamă, iar omului picioare - două? Două picioare..., repetă ea, cu un ton mai jos... - Călărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cum s-a luat după un cocoș care a zburat peste coșar, cum l-a apucat un cal cu dinții de fund și l-a aruncat afară din grajd, cum a căzut într-o fântână și a ieșit de-acolo deșelat și răscăcărat... Credeam că la maturitate o să se lase de astfel de istorii, ca să descopăr uluit că nu, dimpotrivă, le avea și la douăzeci si cinci de ani. Însă abia atunci mi s-a dezvăluit misterul acestui personaj. Îi făcusem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cum s-a luat după un cocoș care a zburat peste coșar, cum l-a apucat un cal cu dinții de fund și l-a aruncat afară din grajd, cum a căzut într-o fântână și a ieșit de-acolo deșelat și răscrăcărat... Abia acum câțiva ani mi s-a dezvăluit misterul acestui personaj, când i-am făcut o vizită la Roșiori, unde e maestru mecanic. M-a invitat la el acasă și la întrebarea mea de ce instalația electrică nu e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]