1,556 matches
-
-și atribui vreun merit pentru că a trecut prin „lumea lui Caragiale” în care a descoperit „cavalerii comicei figuri”, Gheorghe Filip consideră că personajele marelui scriitor reprezintă „o alcătuire eterogenă, prețioasă și ridicolă de oameni, obiecte și [...] mofturi, un bâlci al deșertăciunilor”. Este de la sine înțeles că un profesor de literatură română, având un doctorat în Filologie și, în același timp, un critic dramatic, cu un alt doctorat în Teatrologie, Ștefan Vida Marinescu, un alt reprezentant remarcabil al literaturii teleormănene, „personalitate polivalentă
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1497030089.html [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
-n el lumina cu-a ta iubire sfântă Și-ți voi plăti-n vecie cu-al meu suflet curat. Privește, noaptea-ntinde făclii să lumineze Făptura mea de înger ce te așteaptă aici, Căci dacă tu nu vii, viața-i deșertăciune Și-a vântului vânare, hai, vin să mă ridici! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Chemare / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1487, Anul V, 26 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CHEMARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1422271989.html [Corola-blog/BlogPost/376310_a_377639]
-
EU, DOAMNE? Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce este viața omului? Durere, bucurie, vis, speranță, nădejde, credință, încercare, împlinire, toate la un loc și nimic din toate acestea... “totul este deșertăciune și vânare de vânt” ne spune ecclesiastul. Și totuși, încercările, bolile, suferințele fac parte din viața omului. Mai mult, istoria suferinței omului se oglindește în istoria suferinței întregii umanități. Fie că vrem, fie că nu vrem, suferința și bucuria fac
DE CE EU, DOAMNE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1412771467.html [Corola-blog/BlogPost/353038_a_354367]
-
din icoane. hoții ne violează și-n cavou iar pruncii - moarte sug din biberoane. ne ceartă chiar bătrânul Dumnezeu cu arșiți și faimoase uragane. vulcanii scuipă lava lor mereu iar munții ne înghit în canioane. prin lume umblă oamenii năuci. deșertăciuni se vînd la prăvălie. nebunii lumii - monștrii mameluci, își fac redute din democrație. am dreptul - liber, versul să mi-l scriu, și nu strig vreo lozincă desuietă; în secolul acesta - prea zbanghiu, hai să rămînem - lume - pe planetă ! (7 ianuarie
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1420963292.html [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
mă închi ei fără a ști împărtășim sărăcie pustiu iar plâng plâng versul început lumânări topite de nimicuri ruine trăim doar cu ce mai este căutând fericirea aici pe pământ greșim viața-i doar un rând dintr-o poveste suferință deșertăciune se sting lumini boabe de nenoroc de destin printre rugăciuni un bob de rouă spală depărtarea cu un sărut ți-aș alina așteptarea cu lacrima te prețuiesc așa amândoi oprim clipa oceanul albastrul depărtarea ce ne separă scriu unde pe
AR MAI FI TIMP ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Ar_mai_fi_timp_in_viata_gheorghe_serbanescu_1375478555.html [Corola-blog/BlogPost/366529_a_367858]
-
care 'cunoaște' mai puțin... intervenind rapid dacă nu autodistrugerea, cel putin apare dispariția unui seamăn... Cine poate concepe spre exemplu distrugerea în masă pe care o produce 'marea descoperire' umană, bomba atomică? Tot prin gândirea lui, Incomparabilul Eminescu a prevăzut deșertăciunea acestei existente lipsite de însoțirea cu Dumnezeu, împrumutând astfel un pic de la ateul Schopenhauer (ce deveni-se în mod straniu o parte din sufletul poetului... deși, Kant era mai 'puternic' acolo!), căci spune în aceeiasi poezie: "Poți zidi o lume
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_dumnezeu_i_valerian_mihoc_1383186704.html [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
străbătut de eseistul ieșean: desăvârșirea androgină, nostalgia cântării sufletului-pereche, ideea biblică a comuniunii bărbat-femeie. Căci nu am fost creați pentru a fi singuri și poate că de aceea adevărata împlinire a omului se săvârșește prin unire în acest bâlci al deșertăciunilor care este viața. De aici și un continuu neastâmpăr, o perpetuă necumințenie... Ahtiate după putere sau după iubire, intrigante sau devotate, fidele sau înșelătoare etc.,etc., femeile pot lua înfățișări derutante. Un șugubăț specialist în antropologia sexelor a făcut să
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1430135519.html [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
și de artă, atât de straniu în plină existență medievală, culminând cu Decameronul lui Giovanni Boccaccio, cu Gargantua și Pantagruel al lui Francois Rablais și încheind prima parte a eseului cu un roman serios din secolele XVIII-XIX, faimosul Bâlci al deșertăciunilor de William MakerpeaceThackeray, vrând parcă să ne spună că râdem noi râdem, dar problema asta ar trebui să ne pună pe gânduri. Constantin Dram realizează un adevărat slalom prin această puzderie de scrieri, revenind adesea asupra unora dintre ele și
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1430135519.html [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
de albă). „sufletul ei? Rodica Cechirdan iartă! / Iartă / că abia azi ne-am amintit ce frumos zâmbea” ( Iartă-ne, Rodica!) Ființa pereche, mama, iubita, a dispărut în vălul cețos al timpului, lăsându-i pe cei dragi în brațele durerii și deșertăciunii. „te-aș fi născut floare / de-aș fi putut”/... „te-aș fi născut cer strălucind de stele” / „te-aș fi făcut Dumnezeu / de-aș fi putut să fiu absolutul”... „te-aș fi făcut orice / înțelegi / orice/ nu înainte de a te
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
pe marginea vremii” și a timpului. Îndărătul fiecărui cuvânt bine șlefuit, îndărătul estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
sa Margareta”: „... ceartă-te de câte ori te simți egoistă, de câte ori te mușcă de inimă șarpele răutății, al invidiei și al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii și suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deșertăciunea te îndeamnă să strigi: «Uitați-vă la mine!» Dar mai ales aș vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: «Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești». Nu e triumf
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marina_glodici_1398460954.html [Corola-blog/BlogPost/347966_a_349295]
-
lor însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
a lungul istoriei bogățiile pe care ni le-a dat Dumnezeu și totodată vina acelei adunături de ticăloși care s-a aflat în ultimii ani la conducere. „Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății, ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1479321490.html [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
interiorul tău suferința. După rugăciunea ce i-o adresezi, Domnul îți cerne cu mângâierea Sa lină, lumina sfântă pe creștet . Alergi la El de câte ori lumea te sfâșie cu gheare de leu și smulge din tine suspine. Când viața îți pare deșertăciune și vânare de vânt... Și atunci, lacrimile curg șuvoi printre șoaptele rugii tale spălând sufletul, adunând cioburile ascuțite de acolo. Ele curg... și curg până când speranța renaște în tine, iar sub tălpi simți din nou țărm stabil. Rugăciunea simplă, fierbinte
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/_rugaciunea_cornelia_viju_1330981823.html [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
de calendar 14 ore trăiesc 6 dorm 4 ore lipsesc, cineva mă fură, sunt jefuit e gândul? imaginea ta pe pânză, pe cerceafuri? pernele de puf sunt calde încă.. ce fac mai departe cu mine ? e doar 06.05 ORAȘUL DEȘERTĂCIUNILOR în zare, uite orașul un an am mers prin deșert căutându-l am ocolit oaze cu apă și palmieri opresc și cuget, prin ce poartă să întru fiecare te duce la alt destin o poartă e pentru negustori alta pentru
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1425463453.html [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
să locuiască în materie și Care, prin cele materiale, mi-a dus mântuirea”... Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă Domnului: „Nu este urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deșertăciunii, ci este chiar foarte iubită”. Fiindcă, altfel, cum ar fi făcut ceea ce I-a fost urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca putința de a fi înfățișat in chip. Iar ceea ce nu
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/Despre_sfintele_icoane_ade_stelian_gombos_1376031241.html [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște ... Citește mai mult TAINĂ ȘI TĂCERE... am
MIHAI MERTICARU by http://confluente.ro/articole/mihai_merticaru/canal [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
înfiptă între coastemândru că n-am scăpat niciodată în noroicrucea pe care urma să fiu răstignitamețit de simfonia minciunilor fulgurantede sub cupola himereivrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvintemușcat de o singurătate turbatăfermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcitmângâiat de neant șiispitit de zâmbetul colorat al iluzieigăunoasetânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște...
MIHAI MERTICARU by http://confluente.ro/articole/mihai_merticaru/canal [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
md/men/10-verbe-ale-lui-sandu-grecu V.-Maestre, totuși, în cadrul acostor alegeri, faptul că poporul își alege președintele, n-ar constitui un pas înainte? Maestrul Sandu Grecu: Ba da, cum să nu? Însă, toate aceste curente, planuri, promisiuni, tot se dovedește a fi deșertăciune. “Programe electorale”? De fapt, e totul o minciună ceea ce fac ei! Mereu amăgesc poporul, care după utilizare este aruncat, amăgit.. nu știu, e continuu un cerc vicios! Factorul geo-politic nu este principial și nu are vreo însemnătate pentru poporul acesta
INTERVIU CU MAESTRUL SANDU GRECU, DIRECTOR, FONDATOR AL TEATRULUI NAȚIONAL ”SATIRICUS by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1479923017.html [Corola-blog/BlogPost/344379_a_345708]
-
MOTTO: "Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1481409378.html [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
spre lumea de sus, pentru a nu se preocupa fără oprire decât de acele bunuri și să nu-și dorească decât acea slavă” . Totodată se pune întrebarea: dacă nădejdea în lumea de dincolo ne permite să nu ne împotmolim în deșertăciunile lumii acesteia, cum se face că unii păgâni, în ciuda lipsei lor de credință în Înviere , de multe ori remarcată de Ioan ( „Necredincioșii rămân insensibili la gândul Învierii, nu s-au lăsat înfricoșați niciodată de acest lucru”) , au putut să considere
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
din noua sa carte: Celălalt Ioan, povestiri, Editura Sitech, Craiova, 2015: “ - Va fi răgaz, va fi și tihnă. Atunci am zis inimii mele: ‘Haide! Vreau să te încerc cu veselie, și gustă fericirea’. Dar iată că și aceasta este o deșertăciune”. Anecdotica acestui volum e vie, pe alocuri pasionantă, ea vizează diverse întâmplări, relatate cu o minuțiozitate când compasivă, când vag ironică, niciodată rece, crudă sau distantă. Cadrul este divers: un târg de provincie, zugrăvit, cu umor și duioșie acidă (Aura
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
din tobe fără tihnă Ci pentru tine am pășit în iad, Ca să te caut și să-ți dau odihnă. PAHARUL ACESTA În nelegiuire am fost zămislit și în păcat am fost născut - așa că nu-s venit tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre mântuirea neamurilor. De aceea depărtează Doamne, de mine paharul cel rostit pentru vecie și poartă-mi pașii pe cărări plăcute, senine și limpezi, ce se bulucesc spre iadul de zi cu zi anodin si monoton cu care sunt obișnuit
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]