6,703 matches
-
chip cioplit și să nu te lași amăgit de fantasme, 3. să nu te închini idolilor artistici care încă nu s-au așezat cum se cuvine, că răzbunarea artei verificate poate fi necruțătoare, 4. să nu iei numele artei în deșert, căci ea nu-l va lăsa nepedepsit pe cel necugetat, 5. cinstește-i pe maeștrii tăi ca pe tine însuți și prețuiește-ți munca mai presus decît orice, 6. să nu ucizi frumusețea confortabilă a artei, 7. să nu fii
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
semnată Doru Mitran), o imagine cu o pulsație modernă și în același timp cu o patină retro (v. culoarea virată înspre sepia), o imagine caldă, ca o magmă a amintirii... Episodul de la Canal - cu tot furnicarul de condamnate, într-un deșert făcut din piatră, efort animalic și nimicire - e cea mai puternică parte a filmului, plastic vorbind. Dar și muzical. Pentru că, în acel loc demonic, muzica e ca o aripă îngerească - nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
presus de relația individului cu comunitatea". Lumea arabă prilejuiește alte definiții-pecete, demonstrând talent și o anume documentare anterioară: "Peisajul sirian era asemeni poeziei de calitate, frumos tocmai prin simplitatea sa". Intr-adevăr, monorima poemelor arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
demonstrând talent și o anume documentare anterioară: "Peisajul sirian era asemeni poeziei de calitate, frumos tocmai prin simplitatea sa". Intr-adevăr, monorima poemelor arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe care le dăruiește cu entuziasm. "Cultul personalității
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
dobândit valențe înalt pozitive: un fel de mândrie tembelă că deși ne bate vântul prin buzunare, trebuie să ne mândrim cu mizeria atotstăpânitoare. De parc-am proveni direct din Sfântul Antonie și alt ideal decât de-a ne retrage în deșert n-aveam! Chestiunea deșertului s-a rezolvat de la sine. Patruzeci și cinci de ani de comunism, plus doisprezece de deșuchere politică, ne-au transformat într-unul dintre cele mai docile popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
un fel de mândrie tembelă că deși ne bate vântul prin buzunare, trebuie să ne mândrim cu mizeria atotstăpânitoare. De parc-am proveni direct din Sfântul Antonie și alt ideal decât de-a ne retrage în deșert n-aveam! Chestiunea deșertului s-a rezolvat de la sine. Patruzeci și cinci de ani de comunism, plus doisprezece de deșuchere politică, ne-au transformat într-unul dintre cele mai docile popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne întreacă în entuziasmul sinucigaș
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
lifturi din Europa!) ș.a.m.d. Sau, multe replici ale scenariului sînt... replici la expresii celebre, comutate din alte secole în anul 52 î.C., cînd Cleopatra face un pariu "istorico-imobiliar" cu Cezar: dacă Ea va reuși să construiască, în deșert, în fix trei luni, un palat magnific, cu 662 de camere și cu grădini, și cu tot tacîmul epocii, El va declara public că poporul egiptean e cel mai grozav popor din lume! Toată povestea va fi o cursă pentru
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filozofie în doze homeopatice, condamnarea pe
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Trandafir, care mă urmăresc, pur și simplu, scoși în evidență formidabil de machiajul ce combină negrul și movul; rămîn cu freamătul duios sau apăsat cu sunetul ireal al șirurilor de scoici cusute pe poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele, cu baldachinul deschis ca o carte tainică și sfîntă, cu vitrina și cristalurile ei
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele, cu baldachinul deschis ca o carte tainică și sfîntă, cu vitrina și cristalurile ei, cu obiectele nenumărate și extraordinare care dau misterul deșertului, care îi refac culorile - bronzurile și nisipurile, elementele, mirosul, visele lui, cu deșertăciunile lor cu tot; mă gîndesc la prelungirile liniilor verticale, la umbrele de pe scenă, la foșnetul inurilor, bumbacelor, pielii (ce corespondent frumos între costumul lui Santiago, al Alchimistului
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre anumite întîlniri, treci probe ca în basme. Eu am întîlnit un astfel de loc, de curînd. În deșertul arid al Bărăganului, foarte aproape de București există o insulă de verde, de apă, răcoare și generozitate în care timpul se dilată, este zburdalnic, spiriduș năzdrăvan care își uită atribuțiile. Se cheamă Joița. Iar pămîntul binecuvîntat a fost dăruit unor oameni
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
vând adevăruri, ci jumătăți de adevăruri. Nu ești o spirală, și o știi bine: niciodată n-ai putea fi împiedicat să ai nostalgiile tale de melc. Dar nici melc nu ești, iar fericirea care slujește drept nadă nu crește în deșertul solitudinii. Atunci, ce ești? Amândouă la un loc, o fustă asortată la un veston sau un liliac ambiguu? E posibil, într-adevăr, asta să fii; atunci, însă, dacă îți ești ție însuși dușman cine va mai îndrăzni să-ți fie
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
singur fără să te plictisești, nici să te freci de alții, fără să ajungeți să vă detestați. Sunt două mii de ani de când te obligă, în numele legii celei mai sfinte, să-i iubești pe ceilalți; iar o lege care strigă în deșert de două mii de ani a făcut pe deplin dovada zădărniciei sale. Nu poți fi fericit decât împotriva cuiva sau împotriva altora, în bloc. Dacă te-ar lăsa să acționezi, dacă n-ar fi blestematele tale de scrupule și abominabilii lor
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
pînă să moară cînd a întîlnit-o pe femeia vieții lui. A cunoscut-o la Rosal del Virrey, un sătuc iluzoriu care în timpul nopții era port clandestin pentru corăbiile contrabandiștilor, dar care în bătaia soarelui părea locul cel mai nenorocit al deșertului, în fața unei mări sălbatice și pierdute, și atît de departe de orice așezare că nimeni n-ar fi bănuit că acolo sălășluia cineva în stare să schimbe soarta unei ființe. Pînă și numele părea o glumă, căci singurul trandafir care
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
pentru manifestația publică senatorul reuși să rămînă singur un ceas în casa care îi fusese destinată pentru a se odihni. Înainte de a se întinde, puse în apa de băut un tradafir natural pe care-l păstrase viu pe cînd străbătuse deșertul, mîncă fulgii de cereale de regim pe care-i adusese cu el spre a scăpa de repetatele frigărui de ied care-l așteptau în cursul zilei, și luă mai multe pastile calmante înainte de ora cuvenită, așa încît să simtă alinarea
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
afla în camera alăturată împreună cu notabilitățile din Rosal del Virrey, pe care le convocase spre a le spune în față adevărurile pe care le ascundea în discursuri. Semănau atît de mult cu cei care asistau veșnic în toate satele din deșert, încît însuși senatorul se simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
factură cu totul aparte, lucrurile iau întorsături contradictorii, dacă nu de-a dreptul stranii. O exuberanță depresivă, numai a lui, îi animă și-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă” dar, profetic, îl și deplînge: „Sous quelle épitaphe / dormirai-je enfin ?”
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
New-York pe o sumă fabuloasă, cel mai scump artist plătit vreodată, exceptându-l pe Michelangelo. Un Beethoven al culorii - după unii - pradă unei demențe ereditare, învinsă prin geniu, în contra maladiei necruțătoare. Octombrie 1977, Muzeul Cluny. Sf. Ioan Botezătorul predicând în deșert, sculptură florentină secolul XV. (Infernul - conștiința încărcată!). Fizionomia lui feminină, - seamănă frapant cu Madona cu zâmbetul ei misterios. Max Ernest. Le jardin de la France. Teritoriul dintre Loira și Indres, pământ fecund în care doarme o femeie goală, subterană, o larvă
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
energia lui disperată, voința sa de a se afirma ca purtător de cuvînt incontestabil al acestei aventuri iconoclaste. Hugo Ball n-a mai putut să îndure și, după cîteva scandaluri, a închis cabaretul și și-a început propria «traversare a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai curînd un cinic , iar Ball era un idealist și
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și, în afară de o mică modificare cu efect vizibil bun, am lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri sunt importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
semne în față și nici un gînd în minte. Singur, în fața imensității albe a paginii, te simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte a coșmarului dezlănțuit tocmai în numele țării, pe care n-au nici un scrupul să-l ia în deșert. Care Românie Mare, dom’ Vadim? România-stadion vegheată de țevile mitralierelor promise de-atâta vreme? România Mare a invectivelor și acuzațiilor demențiale la adresa oricui gândește altfel decât în haznaua național-securistă dominată de xenofobie, antisemitism și nebunie? România Mare a amărâtului târât
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
mai infernale afaceri internaționale. Că de una din ațele matzeriote ( scuzați aliterația, dar am vrut să evit rima cu mafiote) sunt legați și niscaiva românași nu e decât vișina putredă din tortul rău mirositor servit de pesedei ca desert la deșertul (încă o dată scuze) în care au transformat țara. Tocmai când le era lumea mai dragă, tocmai când sondajele îi arătau zbenguind vivace pe tăpșanul politic, tocmai când singurele chestiuni de rezolvat se refereau la ordinea intrării și ieșirii din scenă
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
construcții politice edificate în ani și ani de eforturi. Jurnaliști inconștienți s-au arătat dezamăgiți că "foloasele" așteptate pe urma participării la operațiunile din Irak nu sunt pe măsura lăcomiei lor. Cu alte cuvinte, principalul motiv al prezenței românești în deșertul Asiei ar fi estorcarea de fonduri de la cei care asigură reconstrucția Irakului. Primitivă viziune, troglodită manieră de gândire! România se află în punctele fierbinți ale lumii pentru că e parte a singurei alianțe care, atât pe termen lung, cât și pe
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
suferințele semenilor. -Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare. Dar m-a auzit ? -...De-aceea, a continuat el urcându-se pe un taburet, când vedem un astfel de semen la televizor și ni se pare că în loc de cap are un deșert Gobi în miniatură, că se află, deci, într-un impas, simțim nevoia lăuntrică să-i fim alături, să-l îmbărbătăm ținându-i pumnii (adesea cu gând să-i folosim la spargerea micului ecran - e drept), să-l facem să creadă
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]