577 matches
-
ceară sfatul. Mama a tras fermoarul înapoi. S-a dus la dulap. Alt parfum dispăruse. Rita se învinețise. Dovada apăruse. Cleptomanul era cu noi! La toată scena asta, inima mi se făcuse ca un purice. Cu mâna ei, mama a deșertat pe covor toată geanta. Toate lucrurile lor, inclusiv bijuteriile din buzunarul hainei de piele, banii sustrași din geanta diplomat a tatei erau pe podeaua umplută de lucrurile din bagaj, un alt furt pe ultimii metri a lui Rony! Rita a
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc, și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit, deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată. Citește mai mult Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit,au o apă tulbure, ce n-a secat,le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit,dar sacul la
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
sac vechi, peticit,dar sacul la gură eu nu l-am legat.Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată,când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc,și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit,deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată.... XXXII. COPACUL DIN GRĂDINĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt, pământul parcă vrea să mai crească, copacul din
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mea”, dar probabil că analiza nu s-a încheiat, căci n-am fost încă dotați cu vreun un container. Așa că, toate resturile mele ajung, deocamdată, la grămadă, într-o mașină din care se scurg zemuri urât mirositoare și care își deșartă conținutul direct la groapa de gunoi. Acolo unde, cum ziceam, nemții duc doar 5% din ce aruncă, iar, începând din 2020, vom duce și noi doar 50%. Voi ce ziceați c-aveți în momentul ăsta în coșul de gunoi?
Unde se duc gunoaiele, când se duc? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20258_a_21583]
-
spală Bun. Deci așa stau lucrurile în ce ne privește pe noi, bieții spectatori. Atâta timp cât, din păcate, mai avem televizor, ziare și internet, n-avem cum să ne izolăm perfect de aceste mizerii. Cum ajung însă ei, protagoniștii, să-și deșerte tone de pempărși plini în cap, la televizor? Cât de greu o fi ca războiul să se poarte pe un teritoriu privat, pe care nici musca să nu-l părăsească vie, ca nu cumva să colporteze informații în exterior? Cât
Cum să-i faci rău discret fostei jumătăţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20997_a_22322]
-
la picătură ...și mai furăm câte o gură din cană celuilalt, când nu e atent: cafeaua e mai bună din cană altuia, nu? Camera fie-mii e un spațiu prin care a trecut, zilnic, un ciclon. Șifonierul este de obicei deșertat în mijloc, într-un maldăr de lucruri respinse la selecția matinala. Biroul de lucru este plin de plânse în dezordine creatoare (se pregătește pentru arhitectură), iar Carolica a răscolit ce mai rămăsese de răscolit pe pat, în lupta zilnică cu
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
prea des. Citiți AICI deci. Și, dacă n-ați râs, aștept reclamații. Iar, dacă ați râs, să vă întoarceți să-mi spuneți că ați râs. Râsul vostru este aur pentru noi. Mergem la magazin cu o punguță de râsete, le deșertăm pe tejghea și ne luăm de ele ce vrem. Hai și-o poză de la lansare, ca să nu pară că am scris prea puțin.
8.500 de exemplare în două luni de la apariție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18406_a_19731]
-
numai ei - ci și cei de prin-prejur, brăileni, tulceni, zăclăieni, care, atunci cînd plaja exista, foiau pe acolo. Restaurantul de alături funcționa, tonetele de înghețată la fel, chioșcurile colorate prindeau viață. Înflorea și comerțul cu pește, pescarii își aduceau - și deșertau tolbele. De ce, în anii șaptezeci sau optzeci se putea, totuși - și, acum, pe o altă buclă, repet, nu se poate „reinventa” isprava? Gîndesc la PLAJA COCUȚA ca la o instituție pierdută a orașului. Rătăcită în tranziție. Dar, poate, recuperabilă. Din
Plaja Cocuţa [Corola-blog/BlogPost/96926_a_98218]
-
Ponor, Să stau la umbra unui nor Pe-un mal de Arieș târziu Cu toată apa lui să scriu Povestea unui neam întreg Pentru acei ce nu înțeleg Că Țara Moților pe hartă N-a fost nicicând și nu-i deșartă! Mi-e dor de-o Roșie Montană Și de-a strămoșilor dojană, De adevărul lor cel crud, Mi-e dor de Sohodol și-Abrud, S-alerg desculț peste poieni, De mâna întinsă la Câmpeni, Mi-e dor de tot , mi-e
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
și le-a scris cu fonturi îngroșate de furtună. Îmi spui că vii dar nu găsesc deschis niciun zăvor de gând și nicio poartă de dor nebun de mult nu s-a clintit în colțul meu de lume și-i deșartă această tentativă de-asmuțit câinii-cuvinte... Dup-atâta vreme e prea târziu și nu mai are rost să zăhătească iarăși prin poeme și să îmi ceară să le fiu ce-am fost... Referință Bibliografică: Iarăși / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARĂŞI de AURA POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380210_a_381539]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > POEM CU PLOI DINTRE NOI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului se picurau deșerte ploi și zarea îmi părea o coama cuvinte din apus ori răsărit se așterneau fugind a goana destul mi-a fost să mă îndoi la rugămintea ta frumoasă doamna pe scrisul tău apar șuvoi inele de rotiri și semne încrucișate
POEM CU PLOI DINTRE NOI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382188_a_383517]
-
celălalt și Oona/ nu era cu noi// ni s-a făcut frică era seară hai s-o căutăm/am zis și chiar atunci Oona a apărut/sub nuc lângă noi râzând cu sticla de rachiu/între mâinile subțiri și a deșertat-o repede/în pământul uscat și rece". Copilăria, știutoare a toate, deși n-am fi bănuit, ne pune vrând, nevrând în cunoștință cu răul. Răul mai rău decât băutura bunicii înjurătoare și cerșetorului murdar, cel în popor numit Scrâșnitorul și
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațu-rile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
celălalt și Oona/ nu era cu noi// ni s-a făcut frică era seară hai s-o căutăm/ am zis și chiar atunci Oona a apărut/ sub nuc lângă noi râzând cu sticla de rachiu/ între mâinile subțiri și a deșertat-o repede/ în pământul uscat și rece" ( În pământul uscat și rece). În fine, despărțirea de Oona și uitarea ei treptată echivalează cu îndepărtarea de copilărie. Rămân însă urmele, asupra cărora poezia se întoarce cu o notă de implicare mai
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
șilingi, încât ai impresia certă că ele... beau și mănâncă monezi, au dat naștere unei superstiții. Dacă speța lor se va stinge într-o zi - se spune - o dată cu ea se va prăbuși și Turnul și odată cu el și Imperiul Britanic. Deșartă credință. Imperiul s-a dus, - ciorile trăiesc. În "Turnul alb", cu capela lui Wilhelm Cuceritorul, sunt și camerele de tortură, dedesubt, chiar sub altar unde poți să vezi toată galeria uneltelor de caznă: coroana de fier care se roșea pe
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
din 23 iulie 1953) Ibid., p.329. 4 Ibid., p.157. O însemnare similară la p. 209. 5 Comună din vecinătatea Aiudului. 6 Lecțiune incertă. 7 Abreviere pentru id est (lat.) - adică, altfel spus. 8 Să lipsească! (lat.) 9 „Ai deșertat miturile și vorbele, / Poți așadar să pleci./ O nouă cohortă de zei/ Nu-ți va fi dat să mai vezi:/ Nici al tău tron din Eufrat,/ Aprinsul scris de pe zid.../ Revarsă acum, mirmidone,/ Vinul tău în nisip!” 10 Frate al
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
îl surprinde într-o zi cu un protest ce nu seamănă deloc a cochetărie: „Dar nici eu nu mai sunt tânără! Am copii! 16 Am o experiență ce nu îmi permite să mă joc cu sentimentele, ori «să iau în deșertă acest dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei în serios pentru că eu însămi ți-am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spațiul cu miros pregnant de piele întoarsă se delimitează în trei compartimente și două buzunare mici. În fiecare dintre ele, nevăzute de călătorii imersați în ziare iPOD-uri sms-uri cărțidespreselfachievement, stau vrafuri vrafuri de fotografii, toate secretele cutiei de carton deșertate în geanta de pe umăr. Deocamdată, muzica îi anulează gândurile. Uruitul metroului (pe care-l simte, pentru că nu-l aude) îi dă un re con fortant sentiment de siguranță, din cele pe care ți le dă rutina. Rutina înseamnă permanență. Final
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
orice plăti făcute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare. ... Art. 481. Dacă datornicul ocupă el însuși, în total sau în parte, imobilul al carui venit e sechestrat, judecătoria va putea, după împrejurări, să ordone că el să deșerte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fix, imobilul sechestrat. Art. 482. Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decît veniturile sechestrate, judecătoria va putea fixă o parte din aceste venituri ca să servească pentru întreținerea lui
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
botezăm pe cei doi flăcăi ca tineri cărăuși. Ei dau de băut și de mâncare...Bine ați venit între noi! Ridicați cu toții țoiul și îl dați peste cap dintr-o dată. Hai noroc și Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat în gâtlejurile arse de sete ale cărăușilor. Doar Pâcu a rămas mai în urmă, fiindcă țoiul lui era dublu... Cum vi se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația delicată în care s-ar fi aflat dacă Pâcu vorbea așa cum obișnuia el, Mitruță a grăbit pasul, gândind: „Aista spune lucrurilor pe nume”... Pâcule, ia deșartă sacul cu minciuni, pentru că te simt eu că arzi de nerăbdare s-o faci. Ești un băiat simțit, Dumitre, dacă simți tu așa o trebușoară delicată. Cum adică delicată? Eu știu că la tine ce-i în gușă-i și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vă rog loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă. Spera, printr-o tehnică pe care numai femeile o dețin, să-l prindă și pe doctor în tentaculele ca de caracatiță ale povestirii sale. Voia cu orice preț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
buzunare, ba cine știe pe unde prin casă, ba prin rucsac, unde sălășluiește o dezordine îngrozitoare. Dacă se întâmplă ca acestea să-i cadă în rucsac și dacă e și nervos, nu e nicio speranță să le găsească până nu deșartă tot conținutul acestuia și nu ia la mână obiect cu obiect. De data asta a găsit cheile în unul din buzunarele hainelor cu care iese în oraș. În timp ce învârte cheia în yală, intră din nou în pielea personajului pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu parte, chiuind: „Chiraleisa”, „Chiraleisa”.., enoriașii întâmpinându-ne din poartă cu lumânări aprinse, dăruindu-ne colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]