710 matches
-
negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel, Șerban plasează în jurul patului funest paravane pe care Otello le deșiră într-un gest prealabil asasin. Înainte de a-și ucide soția, el se refulează sfîșiind aceste ecrane fragile care separă discret viața de moarte ca în celebra piesă a lui Genet intitulată tocmai Paravanele. Celălalt motiv, tot atît de semnificativ, dacă
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
unei înscenări abile: personajul e tînăr, doar și-a deghizat vîrstele, și-a schimbat chipurile cu trucuri de actor. A făcut nenumărate fotografii „trucate“. Să spun direct că la fel se întîmplă cu secvențele din pseudoromanul Lilianei Corobca însemnă să deșir tehnica de construcție a cărții, înseamnă să fiu un cititor întrucîtva ipocrit. Dar cititorul ipocrit are avantajul de a fi un cititor teoretic. Un roman teoretic? Un roman rece, ar putea fi răspunsul, dar nu e deloc așa. Fraza, imaginile
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
deasupra jarului mare cât ograda scânteiele în drumul lor funerar au aprins veștile ploioase au înzăpezit umblătoare pustiuri tot mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
de Pola Illery că un tribut adus actriței poloneze Pola Negri (1897 -1987), o diva a filmului mut și prima actrița europeană invitată să joace la Hollywood, devenind ulterior un star. În 1928, Pola Illery a jucat în filmul „Le deșir”, de Albert Durec, bucurându-se de un mare succes, fapt care a făcut-o să se mute la Paris, unde Albert Cavalcanti a dstribuit-o în filmul sau „Captain Fracasse” (1929). Pola Illery a devenit cetățean american în 1946. 20 februarie
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
noroi negru și puturos din creștetul capului pînă-n vîrful picioarelor scurt pe doi scufița roșie îl mușcă așa dintr-o dată pe lup de beregată și sîngele lupului începe să curgă șuvoi prin deasa pădure și blana lupului începe să se deșire ca și un ciorap cenușiu pe un picior scheletic de bătrîn și urechile lupului încep să se elibereze de zgomotele depozitate în ele ani după ani scurt pe doi marea avalașă va trebui să se întîmple cît de curînd și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
că eram beat-mort, dar în a doua l-am auzit din nou și-am alergat din răsputeri spre vatra luminoasă. și-atunci am văzut ce trebuia văzut. nu era nici tramvai, nici mașină de gunoi, era o porcărie cu far deșirată pe șine, o caravelă făcută din muci. am coborât pe linie să văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
dorit cândva niște console pe care zidul nu le-a putut susține. Au ieșit așa de bine, încât nu cred că o să le schimb prea curând: Mie mi-ar placea chiar niște căi verzi... Zici că-s vii și se deșira. Ceasul sună? Original și drăguț. Sun foarte frumoși acești căi verzi sub formă de zebre portocalii-cărămizii! Iar etajerele sunt delicioase! Am văzut și niște pisici zgăibărate. Zebrele ale sunt liniștitoare. Super ideea!Și eu mă chinui de ceva timp să
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]
-
Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul își suie oglinda către cer am să te așez acolo unde soarele se deșiră în seară și noaptea-și învolbură lianele peste ultima amintire închis cu văzduhul în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde soarele se deșiră în searăși noaptea-și învolbură lianelepeste ultima amintireînchis cu văzduhul în pieptai să asculți trecutulcum curge dinspre azi spre mâineși-ai să-mi șopteștidacă nu ești cu mine nu exiștidare eu sunt aicicaptivăîntr-o imagine a iubiriistăpână peste morganecu umbra-n asfințirerăstorn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
are pe buzele ei mireasma începutului, se întoarce să-și sărute iubitul, de dincolo de timp, în timpul ăsta bolnav... iar când apare El, oglinzile explodează. Cuvintele atârnă agățate, uscându-se în bătaia vântului. Fragila țesătură a spațiului și timpului s-a deșirat, volatilizand barierele dintre sferele visurilor și lumea reală. Ferestrele lor se lărgesc în lumina ce topește totul în jur. Cortina, tăiată în franjuri, dintre cele două lumi, acum, dansează în bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-i frică și de numele tău./ Cu atât mai bine sau cu atât mai rău?" (Nu mă mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un reflex al firii telurice a subiectului care s-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cu un ușor aer burlesc, misterios. Amîndoi încep să muncească lutul. Un balet al gesturilor multiple, primare, primordiale. Tăcere. Numai zgomotul ustensilelor care muncesc argila roșie. Un început. O dinamică. Imagini în mișcare, tablouri vivante care se construiesc și se deșiră amețitor. Un discurs vizual care vorbește despre materie și forța ei. Corpurile ies din argilă și sfîrșesc prin a fi absorbite de ea. Sfîrșit și început. Viață și moarte. Tablouri efemere, un discurs estetic, filosofic, fizic și metafizic. Paso doble
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra prin frunzele înroșite ale iederei ca prin palme bătrâne, cu sânge subțiat, și alina trandafirii arși de brumă din mici grădini deșirate între ziduri. }ipete de ciori rotite pe cerul sidefiu, încă în lumină paradisiacă, în timp ce jos, sub coroanele pomilor cu rădăcini în asfalt, se îndesea umbra și o undă de descompunere flutura în răcoarea lui octombrie". Se simte în proza Adrianei
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
o rețea de poteci, fiecare poiană fiind dedicată unei specii de arbori sau arbuști. Astfel, vizitatorii vor avea posibilitatea să poposească, după poftă, în Poiana liliacului, Poiana magnoliilor, Poiana brazilor argintii... File de cronică Până atunci, fie-ne îngăduit să deșirăm ghemul timpului... O hartă a Banatului (1717) atestă că între Tisa și Timiș se aflau întinse păduri de stejar. Ne-o confirmă, indirect, și Francesco Griselini („Istoria politică și naturală a Banatului“, Viena, 1780), care, referindu-se la fortificațiile nou
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
România. La prima vedere, e greu de crezut că accesul limitat la dosarele Securității va duce la o rapidă cartare a fenomenului securistic autohton. Ceea ce mă face optimist e că multe dintre secretele aflate la vedere, în calitate de mistere impenetrabile, se deșira treptat în ultimii ani. Mistere bancare, mistere manageriale care păreau eternizate ies, încet, încet din învelișul lor protector creat de diverși puternici de ieri și de alaltăieri din România. Un înveliș la care ar fi bine să mediteze și puternicii
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
Cristian Teodorescu Timp de mai bine de o săptămînă afacerea firului roșu cu Moscova a fost marele subiect al mediei autohtone. Ziare, televiziuni, radiouri au tot deșirat firul pînă cînd afacerea a inflamat mai toate partidele parlamentare care au cerut înființarea unei comisii de anchetă pentru descîlcirea problemei. Pînă atunci însă au ieșit la iveală și documente, dar nu din categoria celor limpezitoare, documente care au fost
Cînd firul e calul, dar calul nu e firul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17222_a_18547]
-
dedicat în întregime creației chopiniene se constituie el însuși într-un element de sporită atracțiozitate; în mod special în acest an în care lumea muzicală aniversează un secol și jumătate ce a trecut de la dispariția marelui muzician polonez. Pianistul francez Deșire N^Kaoua deține toate datele stilului pianistic chopinian. Este un gânditor matur iar ciclul celor patru Balade dispune de o încărcătură poetic filozofica pusă în valoare cu inteligență, cu un farmec al simplității nesofisticate, întotdeauna sensibile. Regretabil rămâne faptul că
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată și fructul în victoria înfrînta a
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
descoperi în poemele Sandrei Mihaly, numai că satisfacția de a le descoperi e repede "adumbrită" de senzația de caricatură fără conștiința actului caricării. Un poem începe cu motivul urnei lui Keats autohtonizate în "ulcior ars și blînd" pentru a se deșira apoi în versuri scurte, sacadate, fără sens, fără imagine, cu o sintaxă răsucită care vrea să treacă probabil drept rafinament: "Hoinarul umblînd/ cu mințile-ntoarse/ primindu-te-n dar/ cînd darul e rar/ se-ntreabă de cînd/ la blîndă-ndemnare/ mesean
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
cu Uniunea Europeană. Dacă strămoșeasca formulă a Convenției Democrate pare depășită, după ce formația des ciocănită de P.D. se fisurase la toarte, alte alianțe fac cu ochiul dreptei-stânga, cu acea firească atragere a blondului spre brună, a grasului către slabă, a celui deșirat pentru cea cât un dop, a tomnaticului cavaler pentru îmbobocita jună. Se adeverește astfel că liberalismul poate fi social, socialismul liberal, iar neocomunismul - cu plete - calea cea mai scurtă către societatea celei mai autentice democrații. Dl Emil Constantinescu râvnește ca
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
cocoșați. Printre personaje se distinge un anume sam, de profesie poet - într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
de împlinit multe în continuare. Considerată la nivelul celor peste o sută de opus-uri, muzica sa se sprijină temeinic pe ceea ce îndeobște numim datele fizice ale sunetului considerat în datele lui fundamentale, trunchiul de bază lăsându-se a fi deșirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcțiile ancestrale ale relațiilor dintre sunete, dintre sunete și noi înșine; este un fapt ce conferă creației lui Horațiu Rădulescu un caracter quasiexotic, în egală măsură atemporal
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
de data aceasta, trec și prin poezia Marianei Bojan: cel jucăuș al Phanatasticonului și cel sumbru al Hainei de cînepă. "Poemele alese pentru acest volum sînt, explică poeta, organizate cronologic, însă pe două culoare - un soi de răsuciri de ițe deșirate pentru a li se vedea culorile pure. Astfel, prima secțiune, Phanatasticonul, alege poezii de esență preponderent ludică, în vreme ce Arta înfocării /sic!/ inventariază cele mai reprezentative poeme grave" (Irina Petraș, "Un tremur sensibil al umbrei", prefața antologiei de față). Jocul e
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa de la biroul primarului. Rămâne în cadrul ei, ca o statuie, cu ochii bulbucați de groază și cu pieptul zguduit de suspine. Încearcă să spună ceva, dar nu poate vorbi
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]