1,473 matches
-
Nu fără pitorești, surprinzătoare efecte. Titu Maiorescu e înfățișat nu altminteri decît ca "un Don Juan byronian fără scrupule", un erotoman care ar fi trăit atît cu cumnata cît și cu sora sa. Iar în Cioran ar fi zăcut ceva "decadent și feminin", scrisul său posedînd "valențele unei femei isterice". Reprezentant al unei sănătăți tradiționale, tangente la mesianismul pașoptist ori al barzilor ardeleni cu liră rural-națională, defel întîmplător Pandrea s-a dedicat cu pasiune dreptului, practicînd avocatura și elaborînd solide studii
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
o notă atât de insolită. Dar nu e vorba doar de aceste aspecte de reunire a unor poetici eterogene, îndeobște cunoscute și glosate, ci și de un profil cu totul diferit al eului poetic (diferit de cel romantic, simbolist sau decadent): eul multiplu sau, cum este hiperbolizat de poet, "eul însutit" (am să revin asupra acestei idei pe care o consider foarte importantă). Posteritatea lui Arghezi poate fi interogată din mai multe perspective: 1. ca influență catalitică asupra creației literare contemporane
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
și simplu un mic animal de pradă deja demodat, irascibil dar inofensiv, gălăgios și continuu ratat. În iureșul de defăimare s-a profilat și un veteran al persiflărilor, prozatorul rus Ilya Ehrenburg, o conștiință sfâșiată. Fusese un admirator al artei decadente, s-a șlefuit pe malurile Senei, a compus după aceea memorii palpitante în care a înfrumusețat însă propriul dans pe sârmă deasupra prăpastiei, între literatură și falsificarea ei. Ehrenburg nu s-a sfiit să-și mânjească mâinile, executând indicațiile date
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
singura, pe vremea lui, care avea importanță practică<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 284-285. footnote>. Restul, recte cultura de tip filosofic, Augustin o păstrează înlăuntrul culturii sale creștine. Cultura literară este primejdioasă pentru că, tocmai în ciuda deșertăciunii ei, a caracterului insipid și decadent, avea un teribil succes la intelectualii timpului. Din tocmai acest motiv era ea o rivală primejdioasă pentru religia creștină. Literatul roman, în genere, era greu de convins că a avea cultură nu înseamnă mare lucru dacă adevăratul ideal era altul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
viață al adolescenților din „elita" socială a anilor 1980 din Los Angeles. Orașul este condus de clișee precum „puterea banului", de „lipsa de valori" și de o expunere socială până la exhibiționism. Clay și prietenii săi creează un cerc exclusivist și decadent. Sunt muzicieni, fotomodele (băieți și fete) și actori; sunt plictisiți și pasivi. Au [avut] „totul", știu „totul" și vor „totul". Cercul lor de cunoștințe este competat de prostituate, traficanți de droguri și proprietari de cluburi. Personajele dețin un aer de
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
zguduie din temelii pacea și securitatea mondială. Pentru moment las deoparte războaiele americane de ocupație, conflictele armate și epidemiile mortale, precum Ebola (aruncate în lume de pe lamela microscopului, cu scopul decimării populației lumii), pentru un alt război perfid, războiul sexualității decadente, care se face tot mai văzut, bazându-se pe ațipirea noastră, și anume, homosexualitatea. Domnul A.C., român stabilit în S.U.A., care mi-a declarat cu mândrie proletară că el știa de la vîrsta de șase ani că este homosexual, mă numește
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
ordine de idei: susțineți că în societatea greco-romană nu exista homofobie, (așa cum am menționat, exprimare discutabilă, la fel ca și scrierea cu „î” din „a”). Dar iată cum stau lucrurile: Aproape toți istoricii și filosofii consideră că acea societate era decadentă din punct de vedere al moralei laice!, consecința firească fiind, pînă la urmă, dispariția ei. Numărul legilor care condamnau homosexualitatea la greci și latini era mai mare decît numărul de ordonanțe de urgență din România postdecembristă. E un fapt istoric
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
dar și pacienți în același timp. În plus, nu e recomandabil ca psihologii, care în loc să colaboreze la stabilirea unei căi de rezolvare a problemei, să-i atace neprofesional pe psihiatrii care practică o știință mult mai bine fundamentată. Curentul pro-gay decadent transformă știința în ideologie gen „teoria chibritului” Argumentele A.P.A. prin care justifică normalitatea homosexualității duc lipsa unuia esențial: demonstrația cauzalității - care în cercetare este obligatorie. Făcînd caz de stigmatele puse pe acești oameni (pe bună dreptate greșite), A.P.A
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
teoria chibritului” Argumentele A.P.A. prin care justifică normalitatea homosexualității duc lipsa unuia esențial: demonstrația cauzalității - care în cercetare este obligatorie. Făcînd caz de stigmatele puse pe acești oameni (pe bună dreptate greșite), A.P.A. și tot curentul modern pro-gay decadent transformă știința în ideologie extrem de dăunătoare umanității. Convingerea ca homosexualitatea este normală este o simplă părere nu o constatare. Argumentele A.P.A. pentru normalitatea homosexualității pot fi folosite foarte bine și pentru pedofilie, care este cea mai nouă candidată la
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
lucruri uluitoare. L-am întîlnit, în 10 ani, de vreo 7-8 ori, la Paris, la Neptun, la Cluj ori la Leipzig. Am mîncat de multe ori cu el, am locuit în apartamentul lui într-adevăr extraordinar, deoarece de tînăr artist decadent, m-a/ne-a plimbat cu mașinile lui uimitoare, sport, în care era un miracol să te introduci și pe care le conducea uluitor, adică încet și fără să folosească nici oglinzile retrovizoare, nici semnalizarea. I-am gătit și eu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă, marcă japoneză, la el acasă. Am urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru. O casă uluitoare, de tînăr artist decadent, care își ține hîrtiile nu numai pe masă, ci și pe mesuțele joase și, mai ales, sub mesuțe, da, pe jos, pe mocheta de culoarea cafelei cu lapte. Era o dezordine calculată înăuntru, în casa decorată în nuanțe de galben
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
una dintre cele mai negative figuri din universul feminin al Crailor de Curtea Veche, întruchipând tipul femeii fatale și distrugătoare. Creând acest personaj, Mateiu I. Caragiale a fost fără îndoială influențat de reminiscențe din literatura romantică târzie și din cea decadentă. În portretul Rașelicăi converg cel puțin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja prezente în Romantism și care, legată de imaginea unui Orient de lux și desfrâu, exemplificată în celebra pictură a lui Eugène Delacroix, La mort
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
realitate, ca și supraomul lui Gabriele D’Annunzio, personajul matein este minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o boală neidentificată bine și peste care se întinde stăpânirea cruntei seducătoare, a femeii chinuitoare și dușmance, asemenea unui vampir, gata să-i sugă ultimele reziduale energii vitale și să-i decreteze moartea. Este cel puțin un element
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
comisarul de poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea a Evei, are în cazul acesta rădăcini nu în Sfintele Scripturi, ci exclusiv în acel tărâm decadent al putreziciunii din care a încolțit floarea veștejită și sclipitoare a lui Mateiu Caragiale. Rașelica nu are nimic din evreica văduvă care îl seduce și apoi îl ucide pe Olofern pentru a-și elibera orașul, în ea vedem mai curând
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
fiind în realitate mai curând manifestarea mai năvalnică a unui foc "masculin" dar "dublu", pentru că "dezintegrează" în același timp dinlăuntru și din afară. Din acest motiv putem afirma că și în structura sa mai lăuntrică Rașelica este produsul unei construcții decadente a femininului: însușindu-și, cum am mai spus, "focul" bărbaților pe care îi distruge, femeia reușește să le înghită și animus-ul pe care focul îl reprezintă simbolic. Mărindu-și și potențându-și animus-ul prin "înglobarea" animus-urilor victimelor sale, ea se
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
fragment din acest român, acum în curs de apariție și în versiune românească. ( M.N.) Cap. XIX Razia Am plecat de la Chris, mi-am luat bicicletă și am gonit spre apartamentul Alinei. Am lăsat curînd în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poarta și cu stranietatea înspăimîntătoare a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
limbă românească pe care nu numai că o stăpînește dar o provoacă pînă îi țîșnește sîngele și pînă limba respectivă începe să miroasă a mosc. Cele două personaje ale cărți "Capitis Deminutio", Moștenitorul și Dr. Orlov, se întrec în răsfățuri decadente, inventîndu-și o lume paradisiac-putredă și infernal-războinică, într-o luptă sfîșietoare cu instinctele exacerbate datorită unui dans erotic permanent. Thalassocratia Moștenitorul... Rămăsese cumva suspendat. Nu își mai simțea nici măcar picioarele; cu tălpile scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri, își va fi
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
păstrată aproape intactă până în zilele noastre. Nu cred în spirite, fantome și nici moroi, dar la Pompei și la Roșia Montană m-am simțit bântuit de sufletele celor au dat cândva viața acestor locuri. Câțiva au trăit în lux și decadenta, alții cu mai multă cumpătare și multi, foarte mulți, într-un chin groaznic și fără sfârșit, iar urmele tuturor au ajuns, neliniștitoare, până la noi, ca un semn de întrebare despre civilizația timpului nostru și despre cât am progresat cu adevărat
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
Sunt inca plin de energie, deși am trecut prin atâtea scene și am simțit atât de multe emoții. Nu urci să-ți vezi cameră?, mă invită Maria. Ba da, cum să nu? Mi s-a rezervat iatacul otoman, un hogeac decadent care invită la șoapte și huzur. În mijlocul patului tronează un plic enorm pe care zăresc de la o poștă sigla Scabal. Ce-i asta? Cadoul tău, îmi explică Dalila, care filmează conștiincioasa totul. Deschide-l, ce mai aștepți? Nu-mi vine
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
aveau "strategii", ce se schimbau periodic. Odată, prioritățile solicitau impunerea culturii în sens unic, de care am amintit, necesitatea intervenției mai susținute a tinerilor critici ideologi, popularizarea modelului cultural realist-socialist. Altădată, ordinea se modifica: 1. demascarea și demolarea literaturii considerate decadente străine și române; 2. impunerea noii literaturi bazată pe realismul socialist. Mai târziu, în 1948, apar "sarcini" noi: 1. combaterea "decadentismului imperialist", în special american, și propaganda pentru modelul cultural sovietic și din celelalte țări-satelite; 2. revizuirea moștenirii culturale literare
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
gând răsucit pe-un trecut inutil aparent retrăit într-un vis de copil sunt doar gând deportat din trecut în prezent aparent atașat pe un fals ambient sunt doar gând frământat de-un trecut violent aparent instalat pe-un prezent decadent sunt doar gând cantonat în sinapsa nebună aparent îmbunat de o simplă minciună sunt doar gând și atât nu mă vând, nu mă dau sunt orice, sunt oricât nici nu cer, nici nu iau Referință Bibliografica: SUNT DOAR GÂND / Dora
SUNT DOAR GÂND de DORA PASCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380809_a_382138]
-
cuvinte, ale lui, ale lui Cezărică, - cum își botezase băiatul - fuseseră, ca prunc, ...mater și pater!.. Până și plânsetele, țipetele specifice plozilor, purtau în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
retrezirea imaginii eroilor istoriei noastre. Însă, pentru alți pașoptiști, Europa nu este altceva decât un țărm al salvării: orientalismul și trecutul este abandonat de o elită ce căuta rapid o cale pentru un destin ce-i pare incert în condițiile decadentei militare, economice și politice ale imperiului otoman. Consecință va fi că generația următoare, prin Titu Maiorescu, ajunge la o critică a formelor fără fond care condamna ineficientă modernizării forțate prin importul de instituții formale, exterioare și neadecvate moravurilor sau mai
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]