39 matches
-
politice îmblânzesc conflictele structurale și împiedică degenerarea lor într-un război civil. Ele îndeplinesc o funcție de integrare și de instituționalizare a celor mai profunde antagonisme. Acest model nu poate fi aplicat țărilor din Europa Centrală și Orientală printr-un simplu decalc teoretic. Cercetătorul care își propune să îl aplice în afara terenului pentru care a fost conceput întâmpină o serie de probleme. Pot fi identificate aceste clivaje politice în societățile post-comuniste? În cazul unui răspuns afirmativ, cu ce anume se disting de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
timp neîncrezători în imagine și încrezători pînă la extrem în modelul științific... două prejudecăți care ne ating simultan. Problema rămîne în întregime: bună sau rea, simularea? Dar iată că survine "simulatorul", obiectul "real" și la fel de natural ca realitatea al cărei decalc este. Epicur ne oferă un typos, o marcă sau un model în miniatură al corpurilor de la care emană. La Epicur, simulacrele sînt desigur imagini, dar nu așa cum sînt imitațiile, asemănătoare cu un original sau o idee. Imaginile există; sînt obiecte
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
iar semnul lingvistic al ființării sale l-a constituit, fapt grăitor, tot metafora corpului. Apărută la mijlocul secolului al XIII-lea, Într-unul din cele două tratate ale lui Vincent de Beauvais (intitulat Speculum doctrinale), sintagma corpus Reipublicae mysticum (evident un decalc al lui corpus Ecclesiae mysticum - „corpul mistic al Bisericii”) sugera, ca și expresia pe care o copia, nu numai unitatea organică a tuturor celor ce compuneau Statul, indiferent că erau laici sau clerici, ci și Înrădăcinarea dincolo de această lume a
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
de literatură universală, ediție îngrijită de George Muntean, București, Editura Univers, 1973 130 Eminescu, Arghezi (selecție de George Munteană, București, Editura Eminescu, 1976 131 Scrierile criticului În periodice Colecția revistei „Luceafărul” Anul 1965 Crișana, nr. 22, 23 octombrie, p.3 Decalcuri lingvistice, nr. 24, 30 octombrie, p. 3 Despre meșteșugul versurilor, nr. 25, 6 noiembrie, p.3 Mihail Sadoveanu, nr. 26, 13 noiembrie, p. 3 Moment horațian sau darurile necesității, nr. 27, 20 noiembrie, p. 3 Nicolae Iorga, istoric și poet
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
la cetățenii Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. De altfel, devastatoare politică de deznaționalizare a românilor din Moldova sovietică își arată și astăzi efectele: limba vorbită de conaționalii noștri de peste Prut este, într-o serioasă majoritate, dominată de arhaisme, de cuvinte sau decalcuri din rusă, cu sintaxa modificată din cauza prevalenței limbii ocupantului sovietic în toate actele administrației, în școală și în viața de zi cu zi. Această stare de fapt a făcut ca doar elitele educate să fie preocupate de înnoirea volcabularului, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de practică avut în vedere; "același" organ nu are un statul identic într-un tratat de medicină și într-o activitate sexuală, chiar dacă acest tratat este o lucrare de sexologie. Dacă limbajul n-ar fi decât un simplu instrument de decalc neutru dintr-o "realitate" unică, vocabularul "tendențios" n-ar mai exista. Ar fi suficient vocabularul specializat al științelor medicale. Însă literatura pornografică folosește foarte parcimonios vocabularul medical, care implică o relație cu trupul puțin compatibilă cu cea a propriului dispozitiv
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
capitol interesant este și următorul, cel consacrat creionării Anturajelor poetului (Cernăuți-Viena-Berlin-Iași-București). Discuție incisivă susține Mihai Cimpoi în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai Cimpoi care consideră, expunând argumente demne de luat în seamă, că "Eminescu preschimbă evenimentele conjuncturale în destin, dând vieții sale o redirecționare originală, valorizând toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o luptă pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este la rândul lui un decalc după discursul politic de gazetă gen Răcnetul Car paților. Îl folosesc deopotrivă Nae Cațavencu și Rică Ven turiano, însă el devine aproape o expresie corporală, tradusă printr-o „volubilitate supremă”. Această cursivitate a discursului- imprecație denotă decupajul pe care funcționarul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a-moralității precum cultura română. „Eu sunt de acord cu tine că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios al tânărului dramaturg de a ridica comedia lui Caragiale la demnitatea tragicului prin epurarea accidentalului, anecdoticului și superficia- lității comice. De ce nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
celor trei gânditori. Numele lui Spinoza, Machiavelli și Hobbes apar o singură dată, în proiectul de bibliotecă universală împrumutat de la Aimé Martin 36. Evident, "multitudinea" nu e un concept filtrat de filosofia timpului, ci un loc comun preluat ca un decalc din franceză. Cel mai frecvent figurează în sintagme fixe în care importul se simte ușor: "multitudinea vilă" sau "coteria multitudinii". E un neologism cu aer de barbarism care denumește mulțimea. În manuscrisele pe care Aurel Sasu le-a publicat sub
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare. Un detaliu in-teresant este faptul că icoanele pe sticlă
Icoană pe sticlă () [Corola-website/Science/324829_a_326158]