486 matches
-
umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în alb, eram ascultat de parcă le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa din nou cu spital. Și, pentru că după fiecare mărturisire țâncii de pe maidan chicoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la Crome Yellow al lui Aldoux Huxley, apărut în 1921, la The Voyage Out(1915), de Virginia Woolf sau Women in Love (1920) de D. H. Lawrence. Convenția personajelor prinse într-un spațiu izolat nu e nici ea originală: de la Decameronul la oricare din cărțile menționate, la tradiția britanică romantică și postromantică, la formulele polițiste de tip Agatha Christie, cititorul era familiarizat cu proza „fără decor", fără mișcare socială amplă, în care presiunea pusă pe personaje conducea la dezvăluiri neașteptate și
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
din start, tras de păr, anunțînd o „povestioară" gotică - gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție ad hoc a istorisirilor înfricoșătoare. Unul dintre ei, cu numele de Douglas, dezamăgit de nivelul horror-ului creionat în narațiunile celorlalți, pretinde că deține cea mai înfricoșătoare poveste scrisă/spusă
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
operează indistinct cu stări și organe. Nu impudoarea e de vină (poemele se pot citi la orice vârstă), ci diferența enormă de registre. Nu poți vorbi despre cele ale trupului într-o limbă care aparține mai curând sufletului. În fond Decameronul, lubric cum e, n-a fost scris în cafenelele simboliste. Nici n-ar fi putut să fie. Poemul poate fi frumos (și, întâmplător, chiar este) dar, din nefericire, cu totul ineficient: "Acea după-amiază, acea după-amiază...// Mai îndepărtată decât era precambriană
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
lume. Ei alcătuiesc liste, serii, dicționare de întâmplări și personaje. Inventariază diversitatea lumii din/în cuvinte. Sunt trezorieri de povești și formule epic-existențiale. Gurmanzi și gurmeți ai „spumoasei, aluvionarei ficțiuni”, precum, de pildă, Ruxandra Cesereanu. Receptive originare: 1001 de nopți, Decameronul, Hanul Ancuței. Negustorul de povești al lui Tudor Dumitru Savu oscilează între exceptiv și receptiv. Un fel special de receptivi sunt cei ai locuirii. Micul palat baroc al Biancăi Balotă, de pildă, abundă în enumerări, ca-ntr-un inventar al
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
războaie nu este al proprietății, ci al chiriei. Al nefireștii întâlniri dintre precaritate și adăpost. Povestea echivocă a Emiliei și a lui Fred, cel care răscumpără o indiscreție grosolană printr-una și mai greu de priceput, este, mutatis mutandis, un Decameron bucureștean. Afară e torid, înăuntru e tulbure. Cele două sărbători sunt momente de schimbare, de cotitură, în statutul locativ, să zic așa, și în viață, nu mai puțin. Fred ține să se mute la casa lui în ajunul Sfântului Gheorghe
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a Iliadei în limba latină, dar și primul care scrie despre nestatornicia omenească și nenorocirile bărbaților
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Ravenna. Studiul de față, inedit, pornește de la pățaniile frumoasei Alatiel, răpită și iubită pe rând de mai mulți bărbați. Adevărata revoluție înfăptuită în ultimele decenii de italieniști, filologi și paleografi a schimbat profund judecata comună asupra lui Boccaccio și a Decameronului. Săpăturile intertextuale au făcut posibilă identificarea în țesutul operei a unor eșantioane extrase din textele clasice și a unor fire în filigran de matrice filosofică; exact cînd, în paralel, săpăturile tot mai atente în biblioteci și cunoașterea tot mai subtilă
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Petrarca s-a scris), precum și atenția constantă acordată de el, încă din anii formării, meditației etice. Nu mai puțin importantă în această adevărată revoluție este studierea tot mai pătrunzătoare a cărților adnotate de el și îndeosebi a manuscrisului autograf al Decameronului, pentru care Boccaccio, editor expert în privința formelor de prezentare a cărților și a feluritelor tipuri de caractere, a ales, ca dimensiune, paginare și imagine grafică a foilor, un format adecvat mai degrabă unui tratat universitar decît unei culegeri de nuvele
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
modern, ne permite să constatăm că ele tind să sugereze chei de lectură ale povestirii sau focalizări total diferite de cele folosite de obicei de cititori. Exemplar în acest sens este lungul preambul al nuvelei avînd-o ca protagonistă pe Alatiel (Decameron II, 7), care arată - poate cum nu se poate mai eclatant - că, ținînd seama de el, este posibilă, pe de o parte, introducerea de puncte de vedere și de perspective de lectură de-a dreptul antitetice față de practica obișnuită. Pe
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
mai eclatant - că, ținînd seama de el, este posibilă, pe de o parte, introducerea de puncte de vedere și de perspective de lectură de-a dreptul antitetice față de practica obișnuită. Pe de alta, atestă complexitatea discursului susținut de autor în Decameron, care alege unghiuri în perfect acord cu «reflec- țiile» asupra povestirilor; departe de a fi icastice, ci doar mici tablouri de viață neutre, ele îi prezintă ascultă torului sau cititorului aspecte morale mai mult sau mai puțin complexe, pentru care
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
vedere, însăși problematica supusă judecății libere a celor care, așa cum subliniază autorul în legătură cu balada Laurettei, vor să o interpreteze «ca milanezii» ori, dimpotrivă, reușesc să parvină la o «pricepere mai adîncă, mult mai înalt și mai apropiată de adevăr»3.(Decameron III concluzia 18). Pentru nuvela tinerei Alatiel au fost vărsate clasicele fluvii de cerneală. Cesare Segre i-a ilustrat «comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante, dovadă a naturii dilematice a Decameronului, a caracterului său constitutiv problematic. În acest sens este foarte probabil ca școala de drept frecventată în junețe, cu tehnica denumită ponere casum, care le cere învățăceilor să inventeze mici întîmplări în măsură să prilejuiască dezbaterea unor chestiuni de natură
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în veci nu veștejește, ba, dimpotrivă, ca și luna, din lună-n
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în veci nu veștejește, ba, dimpotrivă, ca și luna, din lună-n lună se-noiește.» Idem, p. 179.
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
al tuturor premiilor care contează și autor al unor capodopere ca „Dogville” și „Dancer in the Dark” -, demersul CNC echivalează cu o încercare de a elimina din biblioteci opere fundamentale ca „Satyricon” (de Petronius), „Măgarul de aur” (de Apuleius) sau „Decameronul” (de Bocaccio). De ce nu?, și „Povestea poveștilor”, a compatriotului nostru Ion Creangă". Deputatul PSD a subliniat: "Asta, în timp ce același CNC a permis, în ultimii 20 de ani, difuzarea a sute de filme cretine, pornografice pur și simplu sau pornografice prin
PSD: Bântuie un teribil vânt de cenzură. CNC a permis filme cretine () [Corola-journal/Journalistic/32745_a_34070]
-
lor profesională și umană privită din perspectivă beckettiană. Gogo și Didi. Doi actori, două personaje extraordinare și o reîntîlnire semnificativă a lui Flonda și Chiriac într-un tandem care mă duce cu gîndul la performanțele lor din Chang-Eng , Cartoteca , din Decameronul , la lecția lor de teatru care se numește Iulian Vișa. Experiențele, acumulările, anii petrecuți împreună, în același teatru, pe scenă sau nu, umăr la umăr, le permit acum accesul plenar, ghidat de Silviu Purcărete, în lumea lui Beckett. Tot mai
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
de vedere, pe trei planuri. Cel al spațiului, deja amintit, cel al actorilor și cel prin care se rezolvă licențiozitățile, ideea cu micile filmulețe mute, în alb și negru. Pe Irina Wintze o știu de mult, din spectacolul extraordinar cu Decameronul - testamentar - făcut de un mare regizor, Iulian Vișa, la Sibiu. Sînt poate treisprezece ani de atunci, treisprezece ani de cînd aștept ceva similar la nivelul performanței. Treisprezece ani de cînd știu că poate. Tot ce a acumulat în acest interval
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
lăsă o tăcere liniștitoare. Ambii trebuiau să-și refacă forțele. Preotul simțea că muribunda de alături mai are forța să-l pună în încurcătură. Așa căută un prilej să-i găsească calități plăcute Domnului. Problema necuratului și iadul ridicate în Decameronul lui Boccaccio nu prindeau datorită vârstei sau măcar al sănătății enoriașei. Dacă ar fi fost tânără, și încă cu himenul intact, ce deliciu. Vai Doamne, gândurile popii au început să cadă în păcat. Poate nu degeaba a speriat-o de
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
carte, printre cele mai cunoscute volume pe care le-a înfrumusețat numărându-se Cartea cu jucării și Ce-ai cu mine, vântule, de Tudor Arghezi, Corigent la limba română, de Ion Minulescu, Un port la Răsărit, de Radu Tudoran și Decameronul lui Boccaccio. Pentru ilustrațiile la poeziile lui Baudelaire, a primit premiul Academiei Române în 1939. A debutat în publicistică la ziarul Timpul, în 1937, și a colaborat apoi cu cronică plastică, articole culturale sau impresii de călătorie la: Le Moment, Bis
“Vindecări miraculoase” – Lucia Dem.Bălăcescu [Corola-blog/BlogPost/93427_a_94719]
-
supărarea. Curios sau nu dar și-a reamintit imediat cele citite în urmă cu foarte mulți ani despre eroii și procedeele de a le cuceri sentimentele femeilor credincioase soților ai celebrului scriitor italian Boccaccio, părintele prozei clasice prin al său „Decameron”. Cert e că după câteva îmbrățișări care i-au apropiat mult, posibil că a găsit înțelegerea situației ei, ajutând-o și cu frumoasele cuvinte care se doreau consolatoare. Fără a spune un cuvânt frumoasa doamnă a fost de acord cu
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
ce fac, știu ce gândesc, nu ma mint singură. -Cu alte cuvinte, faci ce vrei, crezi ce vrei. -Exact! zâmbește ea mândră. -Atunci, fii fericită!, zice Farcaș, privind-o amuzat în ochi. Amândoi au câte o carte în poala. El - Decameronul. Ea - Frații Karamazov. Roșa zâmbește strâmb, ca în fața unui copil: -Trebuie să am un motiv! -Găsește! -Nu pot! -De ce? -De... d’aia! -Zicând asta, ți-ai pus singură piedică. -Zi-mi un motiv să fiu fericită! -Ești vie! Roșa se
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
nodul gordian. Punem înapoi în raft volumul Annales Laurissenses, fericiți că armata lui Carol cel Mare a fost salvată de farfuriile zburătoare prin șapte sute șaptezeci și șase, care i-au risipit pe saxonii ce ii asediau. Boccaccio, tu ai scris Decameronul? Scenă asta, cu chiloții, ți-a scăpat. Bellerophon și-a pierdut Pegasul. Nu-și mai amintește nici macar unde s-a îmbătat: la madam Lili sau la Capul Podului, dincolo de deal. Și era un Pegas nou, cu lanțul uns de curînd
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
comună faunei, florei și admițând că omul este creație Divină prioritară, umanității. Se numește perpetuarea speciei și include nu numai hrănirea și educarea puilor ci și crearea prin însămânțarea celulei primordiale în speță ovulul. Scriitorul Giovanni Boccaccio, în opera sa Decameronul, o numește „o faptă plăcută Domnului, băgarea dracului în iad”. Actual la oraș se numește sex iar la sat s-a instituit o tăcere completă asupra ei și, deși esențială pentru existența speciei umane, se practică numai la întuneric ca
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]