100 matches
-
nu lasă țara să-și găsească drumul la care a sperat în anii terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini și perorînd leninist. Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
L.Nastasă, Fundația Academică „A. D. Xenopol”, Iași, 1994, p. 1-6. IV. INEDITE IV.1. POLITICA EXTERNĂ A RUSIEI ȚARISTE ÎNTRE <ANII> 1825-1861 I. Introducere Politica externă a Rusiei țariste între anii 1825 și 1861, adică în perioada delimitată de răscoala decembriștilor și reformă, se constituie într-o fază distinctă a istoriei relațiilor internaționale ale Rusiei. Istoriografia burgheză și, îndeosebi, nobiliară rusă atribuia caracterului distinctiv al acelei faze efigia domniei țarului Nicolae I. Un asemenea punct de vedere este împărtășit și astăzi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decis în politica sa orientală, și aceasta s-a întâmplat nu numai datorită caracterului său, ci și faptului că, în 1825, nemulțumirile moșierilor față de situația de la granițele de sud ale Imperiului și a comerțului au devenit mai vizibile. După înfrângerea decembriștilor, țarul n-avea interes să se certe cu nobilimea ci, dimpotrivă. El rămânea partizanul zelos al contrarevoluției, dar știa că vârfurile militare, moșierimea și burghezia, erau nemulțumite de politica jumătăților de măsură a lui Alexandru I în problema orientală. Țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Chiran, București, 1949; Pilot fără noroc, București, 1958; Rasskazî [Povestiri], pref. Geo Dumitrescu, București, 1961. Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele, București, 1949 (în colaborare cu Val. Cordun); Nikolai Virta, Bătălia Stalingradului, București, 1950 (în colaborare cu Val. Cordun); Antologia poeților decembriști. 1826-1951, București, 1951 (în colaborare cu Claudia Millian și Demostene Botez); V. Matev, În taigaua Narâmului, București, 1953 (în colaborare cu M. Zarie); E. Samuilenoc, Noroc vânătoresc, București, 1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); K. Simonov, Suvorov, București, 1955; S. N
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
deja, deși În mod ostentativ, pentru libertate. Și ei se expun, dar altfel. Revolta părăsește, Încetul cu Încetul, lumea lui a părea pentru aceea a lui a face, În care se va angaja pe deplin. Studenții francezi de la 1830 și decembriștii ruși vor apărea, astfel, drept Încarnările cele mai pure ale unei revolte la Început solitare și care, mai apoi, caută, prin sacrificii, drumul unei apropieri. Dar și invers, gustul apocalipsului și al vieții frenetice se va regăsi la revoluționarii noștri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
articole 1. Totuși, după expresia unui remarcabil exeget, Natan Eidelman, despre Liprandi s-a scris și în același timp nu s-a scris 2. S-a scris fiindcă este imposibil de a elimina această personalitate din viața lui Pușkin, a decembriștilor și a petrașeviștilor. Nu s-a scris din motive emoționale, după N. Eidelman 3, și din motive politice, am mai spune noi astăzi. Iată doar câteva dintre epitetele atribuite de către cercetătorii ce s-au preocupat de viața și opera istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
i dekabristy, Moskva, 1979, p. 11. • Ibidem. pentru perioada anilor 30 ai secolului XIX. În lucrările dedicate evoluției științei istorice în/despre regiune 4 nici nu se amintește măcar despre acest nume, rezervându-se, în același timp, un spațiu impunător decembriștilor, care n-au publicat nici un studiu despre istoria Basarabiei. Explicațiile sunt de ordin ideologic. Decembriștii, ca „forță revoluționară“, nu puteau fi excluși din cercul celor interesați de istoria și cotidianul Basarabiei, în timp ce I. Liprandi, ca „trădător al organizației secrete a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lucrările dedicate evoluției științei istorice în/despre regiune 4 nici nu se amintește măcar despre acest nume, rezervându-se, în același timp, un spațiu impunător decembriștilor, care n-au publicat nici un studiu despre istoria Basarabiei. Explicațiile sunt de ordin ideologic. Decembriștii, ca „forță revoluționară“, nu puteau fi excluși din cercul celor interesați de istoria și cotidianul Basarabiei, în timp ce I. Liprandi, ca „trădător al organizației secrete a petrașeviștilor“, dimpotrivă, nu merita amintit printre reprezentanții istoriografiei ruse a Basarabiei. În spațiul istoriografic românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe teritoriul Basarabiei, ci și pe cel al Principatelor“, pentru că era obligat „să fie în permanență în contact cu populația locală, pentru a-i studia mai îndeaproape trăsăturile specifice ale caracterului, portul, tradițiile“18. Arestat la 17 ianuarie 1826 din cauza decembriștilor, I. Liprandi a fost eliberat după o lună de zile, fiind recompensat pentru neplăcerile ce i-au fost provocate. În 1827 el a revenit în Moldova, de unde a condus o rețea de informatori, cu ramificații largi în Balcani și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unul mare, fiindcă nimeni împrejur nu-i acordă nici o atenție...“. Concluzii • Viața și opera unui personaj precum a fost I. Liprandi s-au aflat mereu în centrul atenției cercetătorilor (mai ales a celor interesați de activitatea lui Pușkin și a decembriștilor în Basarabia). Totuși, activitatea lui nu poate fi considerată în nici un caz ca fiind pe deplin elucidată. Un șir de pagini din viața lui mai trebuie completate, fiind necesare probabil chiar și unele reconsiderări privind anumite etape ale activității lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literatura romantică germană și engleză) și K.N. Batiușkin (orientat cu precădere spre literatura franceză și italiană). Grupările literare sunt studiate în capitolele Primii romantici ruși și Eflorescența poeziei romantice ruse, istoricul literar subliniind marea importanță literară și socială a mișcării decembriștilor (Raevski, Râleev, Bestujev-Marlinski), care au îndeplinit „o funcție agitatorică declarată”. G. se va ocupa aici și de momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima parte a monografiei, Declinul romantismului, fixează caracteristicile generației lui Herzen, Belinski și Lermontov, marcând momentul de după surghiunirea decembriștilor, când „poezia rusă traversează una dintre cele mai grele perioade”. Criticul aduce în prim-plan figura lui Lermontov, cel mai important poet „postdecembrist” și, în același timp, ultimul mare romantic al liricii ruse. SCRIERI: Râleev, București, 1966; Studii despre Pușkin
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
S. Forester, Un crucișător, București, 1945; V. Bianchi, Întâlniri neașteptate, București, 1948; G. Medynsky, Maria, pref. V. Bârlădeanu, București, 1950 (în colaborare cu Ecaterina Antonescu); E. Șvarț, I. Frez, Uzina noastră, București, 1950 (în colaborare cu Ana Mișea); Antologia poeților decembriști. 1826-1951, București, 1951 (în colaborare cu Claudia Millian și C. Argeșanu); Maxim Gorki, Viața lui Clim Samghin, I-IV, București, 1951-1953; Evghenii Junga, Corabia nemuritoare, București, 1951 (în colaborare cu Ana Mișea); A. N. Stepanov, Port Arthur, I-II, București
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
cred că Dumnezeu a toate cuprinzător are și chip de femeie. De altfel, Cristi a fost primul care a plecat de tot dintre noi, lăsând o lumină lină, de om mereu de pe altă lume. Vali Miroiu a fost un 21 decembrist veritabil. Știu că unii se ofensează că nu scriu pictoriță, dar eu nu sunt de acord cu diminutivarea termenilor pentru profesii la feminin. Ce sunt femeile nu e „iță” (doctoriță, pictoriță, rectoriță) așa cum bărbații nu sunt „uț” sau „aș” (doctoruț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu la Palermo... ca Pușkin înaintea duelului. Marga roti ochelarii și ochiul sănătos spre ușă. — O, surpriză! Tu, aici... m-ai prins într-un moment cam... ia loc, Tolea, ia loc. Comisii și comitete, ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era numit "Vulturul Moldovei", Mihai Viteazul "Arhanghelul dreptății românești", iar Mircea cel Bătrân devenea cu mult înainte de epoca Ceaușescu "cel Mare"277. Aici găsim și o elocventă prezentare a zilei monarhiei drept chintesență a românismului, depășind cu mult simbolistica momentului decembrist: "ziua de 10 Mai va rămâne zi sfântă și mare sărbătoare națională, căci: Ea ne-a dat / Domn puternic țării noastre / Libertate și Regat"278. În capitolul despre "Întregirea neamului (1916-1919)", personajul central era încă regele Ferdinand. Dar ziua de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
părăsesc; între ei și noi se așează nu numai moartea ci și viața. Să nu-i lăsăm prin urmare să ne părăsească! Să nu lăsăm morții noștri să moară! Cei mai puri și mai generoși sunt morții tragicului nostru solstițiu, "decembriștii" acestui veac care, iată, apune fără glorie. Să nu-i osândim, prin uitare, la o nouă moarte! "Chipurile, vorbele, gândurile morților trăiesc în noi, iar pământ e numai lutul", spunea N. Iorga, preocupat de aceeași idee a continuității de mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
obținând astfel și majoritatea locurilor în Parlamentul României): Partidul Democrat (PD, actualul PDL), Partidul Național Liberal (PNL), Partidul România Mare (PRM), Partidul Social Democrat (PSD) și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR). Datorită rolului important jucat în primul deceniu post decembrist, pentru aceea perioadă am luat în considerare și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). Criteriul de alegere limitează subiecții la cei relevanți 5 pentru clasa politică din România. Corupția politică este analizată prin urmărirea unor indicatori precum: agentul corupt: actor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
bază este tocmai fractalul. Rucker îl numea o ramificație infinită care se conformează unei anumite reguli (pentru amănunte vezi Nicu Gavriluță, Mentalități și ritualuri magico-religioase, Iași, Ed. Polirom, 1998, pp.195-208). Adaptînd metoda temei noastre, am putea numi terorismul românesc decembrist un fractal în spațiul Hilbert. Orice tip de fractal cuprinde un sistem format dintr-un set de reguli și un mecanism de generare a combinațiilor logice dintre reguli. Teoretic, acestea sînt infinite. Practic, doar puține dintre ele au șansa a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ei fondator este Silviu Brucan (Generația irosită. Memorii, București, Editura Univers și Editura Calistrat Hogaș, 1992). Aceasta recunoaște în persoana teroriștilor pe unii români respectabili (afaceriști, ofițeri, miniștri). Trebuie remarcat faptul că Silviu Brucan acordă o importanță specială terorismului românesc decembrist, considerîndu-l enigma principală a Revoluției din decembrie '89. Întrebarea "cine au fost teroriștii și de ce nu mai sînt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România" (Silviu Brucan, op. cit., p.228). Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
început datele de bază ale sistemului. Acest sistem cu datele lui de bază este tocmai fractalul. Rucker îl numea "o ramificație infinită care se conformează unei anumite reguli"99. Adaptând metoda temei noastre, cred că am putea numi terorismul românesc decembrist un fractal în spațiul Hilbert. Orice tip de fractal, el cuprinde un sistem format dintr-un set de reguli și un mecanism de generare a combinațiilor logice dintre reguli. Teoretic, acestea sunt infinite. Practic, doar puține dintre ele au șansa
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
atenție. Tot de neaoșă extracție este și următoarea interpretare. Părintele ei fondator este Silviu Brucan 119. Aceasta recunoaște în persoana teroriștilor pe unii români respectabili (afaceriști, ofițeri, miniștri). Trebuie remarcat faptul că Silviu Brucan acordă o importantă specială terorismului românesc decembrist, considerându-l enigma principală a Revoluției din decembrie '89. Întrebarea "cine au fost teroriștii și de ce nu mai sunt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România"120. Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
afumarea. Să mă mai mir că mâța nici nu catadicsește să se apropie? Potențiator de gust, substanță naturală? Păi ăsta e glutamatul de sodiu, produs de o bacterie, Brevibacterium lactumfermentum. N’am nimic Împotriva plantei numite soia, cum aveau revoluționarii decembriști care, cel puțin În privința salamului, au căzut din lac În puț: nu mai au parte de soia, ci de amidon... Dar prefer soia ca fiertură ori preparată după o rețetă chinezească, de la mama ei adică, decât În postura de surogat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar mi-e greu să nu recunosc emoția explozivă, satisfacția amețitoare, descătușarea izbăvitoare pe care le-am resimțit la primul meci la care am fost spectator pe stadionul din dealul Copoului, care poartă azi numele unui primar de ispravă post decembrist, prematur dispărut, Emil Alexandrescu. Era, țin perfect minte, într-o duminică, pe 19 iunie 1974, la câteva luni după ce devenisem "ieșean", când regretatul meu unchi Ionel Rășchitor (căruia îi și dedic, în filigran, acest articol!), o replică nu numai fizică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decenii? Au fost speranțele dvs. în general confirmate sau înșelate? Pentru mine ca și pentru alții, evenimentele din 1989 au început pe 16 decembrie și s-au terminat o dată cu încheierea manifestației din Piața Universității pe 13 iunie 1990. După catarsisul decembrist inițial, a urmat o perioadă de haos, în care manifestațiile au continuat și noile elite politice și-au consolidat poziția. Și, bineînțeles, Piața Universității, un eveniment al cărei semnificație profundă îmi scapă chiar și acum. Spațiul de libertate creat în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]