27,663 matches
-
coerentă a sistemului. Aurelia Peru-Bălan, ne prezintă pe parcursul studiului sau modul în care opoziția spațială dintre est-vest se desfășoară sub ochii noștri în Republică Moldova. Cu o istorie recentă, noul stat apărut din cenușă fostului URSS a balansat în ultimele decenii între vocația pro-rusă și pro- orientala și cea pro românească, pro europeană și pro-occidentală. Corupția, lupta pentru putere, viziunile diferite asupra modului în care mediile politice de la Chișinău se raportează la cetățean se regăsesc în articolul cercetătoarei din Republică Moldova
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e o vorbă, e o realitate. Noi ne aflăm acum în aceeași situație în care se aflau unele țări apusene după război, dar ne e de două ori mai greu dacă te gândești că războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă de explicație și înțelegere a rolului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Statutul actual al Republicii Moldova, de stat aspirant la calitatea de membru al Uniunii Europene, este pentru Mihai I o garanție asupra coordonatelor democratice și a reînnodării legăturii profunde și directe, instituționale, cu Europa. Suveranul spunea, în 2009, la aproape două decenii de la declararea independenței fostei provincii românești, că românii din Basarabia sunt cei care au sarcina și datoria de a decide, cu adevarat, cât de profund și de angajant este drumul spre "Vest". Totodată, din perspectiva Regelui, Republica Moldova este privită ca
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
al Transilvaniei. Faptul că am fost trădați la Conferința de Pace de la Paris și că am fost subjugați nu a putut fi împiedicat, cum nu au putut fi împiedicate tragedia cehilor, a slovacilor sau a polonezilor"31. Dezbaterea din primul deceniu postdecembrist cu privire la semnificațiile actului de la 23 August 1944 au articulat o chestiune istorică într-una politică. Miza discursiva a fost monopolul asupra dovezilor istorice privind reintegrarea țării în Europa și, din această cauză, evenimentul din 1944 căpătase o aură semnificativă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Teza abandonului este frecvență, așa cum și teoria încălcării tratatelor internaționale de către URSS sau a sacrificării Europei de Est în favoarea asigurării securității părții de Apus a continentului, sunt teorii predilecte. Fenomenul "Ialta" se menține pe toată perioada exilului și a primului deceniu postcomunist iar, de la caz la caz, cultivarea unor relații a SUA, Franța sau Marea Britanie este criticată vehement. Instaurarea regimurile politice în Est apar în cheia unor înțelegeri ilegitime și a unor violări flagrante a normelor internaționale. Totodată, regele constată că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
direct asupra producției industriale românești, asupra comenzilor din industrie și, mai ales, asupra numărului de angajați din principalele întreprinderi de stat. În condițiile în care echipamentele și utilajele de producție din întreprinderile românești nu suferiseră retehnologizări de peste două sau chiar decenii, produsele nu prezentau competitivitate nici prin costuri, nici prin gradul de inovație încorporat în produs și nici prin diferențiere de produs 3 în noua piața europeană extinsă, costul cu flexibilitatea cea mai mare a fost reprezentat de muncă, factor de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de educație. În anii '80, cercetătorul britanic Bernard Crick aduce noțiunea în sfera pedagogiei/ didacticii, punând problemă "predării și învățării" democrației în școli. Semn că o și mai aplicată circumscriere era necesară în domeniul educației, acelasi cercetător este însărcinat două decenii mai târziu să alcătuiască un Raport unde așa-zisa political literacy este inclusă între "competențele civice" pe care generația "milenarista" - reacționând destul de apatic, cinic și dezimplicat la treburile publice - trebuie să și le însușească. Raportul lui Crick instituie sinonimia între
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de excepție în Colecția Collegium. Media intitulat Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă. Autoarea este Emilia Șercan, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București și jurnalistă de investigații cu o experiență de două decenii. Lucrarea în sine reprezintă publicarea lucrării de doctorat susținută la Scoala Doctorala de Stiinte ale Comunicării, din cadrul Universității din București. Prima impresie, la momentul aflării titlului, a fost aceea a unei plăcute surprize, deoarece, în perioada postdecembrista, lucrări cu caracter
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
instituțiilor de forță o înregimentare care a vizat atât fizicul, cât și spiritul, cu scopul final de a crea "omul nou". Am preferat să preluăm acest citat din lucrare deoarece, este semnificativ pentru analiză societății românești postdecembriste. După aproape cinci decenii de existență a regimului totalitar comunist, am putut observa că "omul nou" s-a realizat, chiar dacă nu în formă imaginata de comuniști. Aceasta ar putea fi explicația asupra votului acordat în anii '90 Frontului Salvării Naționale și a liderului său
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cititor. Cartea este un survol cvasi-complet asupra scrierilor utopice, de la antici până la socialiștii de secol XIX, survol realizat cu acribie, cu spirit selectiv și analitic, bine documentat în literatura universală, dar și cu ancorarea în exegezele produse în ultimele două decenii în spațiul românesc. Primul capitol al volumului este o microistorie pe care, citind-o, ajungi să te miri de cat de prolific a fost spiritul uman în proiectarea de lumi mirifice ale binelui și fericirii. Structura acestei istorii are la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
curge până la persoanele care ocupă rangurile ecclesiei, ci la comunitate că persoana colectivă; merge la suveran, considerat nu stăpânitor al subiecților, ci purtător personal al comunității politice" (p. 124). Este exact ceea ce Taubes va spune după mai puțin de un deceniu: suprimarea analogia entis ("Precum în cer, așa și pe pamant"). Aceeași intuiție însă l-a condus pe René Guénon, într-o carte apărută în 19295 (deci nouă ani înaintea cărții lui Voegelin, fără ca acest lucru să însemne cu necesitate că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dragoș Bucurenci Dacă, prin absurd, începând de azi toți țiganii analfabeți ar merge la scoala, abia peste vreo două decenii am începe să vedem primele rezultate. Iar acelea ar fi doar primele generații - mai mult ca sigur că ar fi nevoie de vreo două, trei, că familia respectivă să aibă un nivel de educație egal cu al nostru, al “celorlalți
Petreanu despre chestiunea rromilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82681_a_84006]
-
nu-știu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amănunte. Erată: “fără a incerca sa provoc un atac la persoană” Domnule Vladimir, Nu consider că v-am făcut comunist. Am accentuat o idee împământenita în societatea noastră în urma a decenii de propagandă. 1) dovezi de “dobândire” a averii sunt și pro și contra. Nu judec precum Dumnezeu, ci judec precum un simplu om ferindu-ma de generalizări periculoase. La întrebarea cu munca pământului risc să vă răspund cu o întrebare
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
minute după ce ne-am cunoscut și tot după 20 de minute eu am spus „da“. Apoi, am fost foarte ferita de ispite. Cît privește gusturi, opțiuni diferite, am cedat. Și am înjurat. Am înjurat și am spart farfurii. În primul deceniu de căsnicie am spart trei servicii de masă de faianța galbenă. Luăm cîte două-trei farfurii, le spărgeam și mă linișteam (sînt pe jumătate grecoaica). Mă linișteam, strîngeam cu fărașul și reușeam să merg mai departe. (din interviul luat de Raluca
Irina despre iubire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82772_a_84097]
-
marile orașe s-au pricopsit cu nesfârșite ogoare de fier beton, păduri de ciment și pășuni acoperite cu azbest, pe care au răsărit, cocheți, pâlcuri și pâlcuri de baluștri. Mă uit la ce s-a construit în România ultimelor două decenii și-mi dau seama că e imposibil să separi prostul gust de prostie pur și simplu. Cele două merg mâna în mână. Arhitecții care semnează cacofoniile de care te izbești la tot pasul și-au dat mâna cu constructorii incapabili
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
serviciu și innapoi cel putin...și prefer stradă...cu tot cu șoferi.. mașini...injurii..și “scăderea statutului” @blogger...și cu riscul de a intra toclai în capcana descrisă..voi cita ceva: Dacă un călător ideal ar poposi în România culturală a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptul că aici ideile nu se dezbat, argumentele nu sunt ascultate, obiecțiile sunt trecute cu vederea, teoriile sunt luate în balon, iar sunetul calm al discuției se aude numai când autorii au murit ori când numele
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
și meta-analiza. De-abia în lumina ei “crepusculara” înțelegem de unde vine frichinitul paranoic al Olteanului, vine din “din ultima jumătate de veac( adică de prin anul 1957, după calculele lui Bucu, cînd stalinismul era instaurat de mai mult de un deceniu),perioada cînd demnitatea și suveranitatea nat au fost invers proporționale cu democrația” etc. După obligatoria ieșire cu sorcova, cu steaua și cu personaju’ caragialesc pe întinsele plaiuri ale “gindirii laterale” și ale glumitei spirituase( igienă, săpun, bucci șamd)ajungem și
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
binele și răul se deosebeau cu ușurință! Cât de firesc ni se părea, atunci, să spunem că “orice am face nu se schimbă nimic” și că deci e preferabil să stăm cuminți, într-o toropeala plină de argumente! Am trăit decenii întregi sub blestemul dilemei “din care nu se poate ieși”. Și am plătit scump, în decembrie 1989, capacitatea noastră de a amâna. Nu cumva ne expunem, astăzi, riscului opus? Căci suntem înconjurați de confuzii, ambiguități și aproximații, iar noi ne
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
spuneți, cănd mișcarea “camerei” personale nu mai corespunde scenariului creat prin interactia îndelungată cu un loc. Stimulii vizuali creați și anticipați prin experiență zilnică a unui loc nu mai există. Stimulii olfactivi și auditivi din registrul asimilat zilnic timp de decenii dispar și sunt înlocuiți cu aberații în afara limitei biologice de adaptare. VB: Un reper este totdeauna bun, iar Parisul cred că este un reper excelent. Nu “micul Paris”, ci marele Paris. Nu numai Parisul de secol 19, ci și cel
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
că, o dată ce ți-ai mânjit mâinile cu cerneală delațiunii, nimeni și nimic nu te mai poate spală în ochii semenilor tăi. Și mai firesc mi se părea că un ins astfel mânjit nu are ce să caute la guvernare. În deceniul care a trecut de atunci am avut ocazia să-mi revizuiesc aceste păreri. În primul rând, am văzut destui înși compromiși la un moment sau altul al vieții și care au ajuns să guverneze sau să legifereze. Cel mai bun
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
arată, fără să vrea, un singur lucru: că frica ierarhiei ortodoxe de a nu-și pierde oile din turmă rămîne foarte ușor psihanalizabilă. Modul în care conducerea bisericii oficiale din țara noastră s-a comportat de-a lungul celor patru decenii de comunism ateist a fost mai mult decît suficient pentru a-i îndepărta pe credincioși de ea - și asta fără nici un ajutor iehovist și fără comploturi internaționale". Nu în mai mică măsură e luat la rost clișeul onctuos "blîndețea românească
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
rămînea, în fond, foarte dispus să comunice, dialogul cu el se închega fără greutate, de îndată ce era atinsă coarda mereu sensibilă a raporturilor cu lumea scrisă. S-a manifestat astfel la fiecare întîlnire pe care am avut-o, de vreo trei decenii încoace, ultima dată în Clujul a cărui universitate l-a înscris, onorîndu-se, printre doctorii săi honoris causa, în 1997. Jean Rousset a plecat dintre noi fără zgomot, dus de anii mulți, care l-au scutit, totuși, de o lungă suferință
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
să creadă că teatrul e făcut pentru a condamna și îndrepta comportamente sociale, dar refuză chiar să-și lase piesele citite într-o astfel de cheie. Cît curaj îi trebuie unui personaj public precum Ionescu, într-o societate ca Franța deceniului șase, ca să-i spună nu unui Sartre, unui Brecht, unui Arthur Miller, și să proclame, de cîte ori i se oferă ocazia, valorile de avangardă ale teatrului elitist (ce s-ar fi întîmplat, spune el, dacă oamenii de știință ar
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
de piața forței de muncă. De ani buni în facultățile de Litere nu mai există nici o pregătire specifică pentru editarea de carte, cercetare istoriografică (și bibliografică) ori studiu de text. Facultatea pe care am absolvit-o eu însumi acum patru decenii se numea Filologie. Nici generația mea n-a făcut filologie cum s-ar cuveni, deși unele discipline o prevedeau, dar, de bine, de rău, a deprins cîteva elemente de tehnică a studiului de text. Astăzi asemenea discipline nu mai există
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]