43 matches
-
Abilități practice prin tehnica origami”. Copilul trebuie să-și reprezinte zone geografice diferite de aceea în care trăiește, mări și oceane, munți și râuri mari, continente, geosfera, țările nordice, cele ecuatoriale, cu faune și flore diferite etc. Acest proces de decentrare spațială este extrem de complex, totuși nu foarte dificil, deoarece este întreținut de curiozitatea imaginației copilului. În afară de corelațiile interdisciplinare identificate punctual pe discipline/domenii de cunoaștere, pot fi evidențiate și alte aspecte legate de influența practicării tehnicii origami asupra dezvoltării fizice
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
sporite Începutul conștientizării propriei persoane Imitarea socială și începutul empatiei Începuturile autocontrolului Imitarea întârziată și gândirea simbolică Dezvoltarea limbajului: 100 de cuvinte Perfecționarea competențelor motorii și de explorare Preșcolar: 2 ani și jumătate - 6 ani Inițiativă / vină (Erikson) Incapacitatea de decentrare (Piaget: logica este dependentă de percepție; probleme în a distinge vizibilul de real) Egocentrism (perspectivă emoțională și fizică; concentrarea asupra unei singure emoții o dată) O mai bună gestionare a emoțiilor (supra-gestionare / sub-gestionare) Nevoie sporită de reguli și structurare Capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aflați în etapa preoperațională (de la 2 la 7 ani) pot fi ușor induși în eroare de elementele vizuale dominante deoarece nu au capacitatea de a se concentra asupra a două aspecte simultan, adică din cauza a ceea ce Piaget numește incapacitaea de decentrare. Un copil de vârstă mică va spune că este mai mult lichid într-un pahar înalt și îngust decât într-unul mic și larg, chiar dacă a văzut că în amândouă s-a turnat aceeași cantitate. Această dominație a vizualului determină
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
supraestimare crescând, odată cu durata, până la un anumit plafon. Dezvoltarea activității perceptive atenuează amploarea iluziilor primare, pentru că ea tinde să coordoneze centrările și, deci, să le echilibreze efectele (care efecte, considerate izolat, nu variază cu vârsta). Coordonările constituie ceea ce Piaget nume decentrare. Efectele centrării și decentrării sunt explicate printr-un model probabilist. Efectele de centrare rezultă din faptul că, pentru partea de figură care este centrată, probabilitatea întâlnirii între elementele figurii și elementele receptoare este mai ridicată decât pentru elementele figurii care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
până la un anumit plafon. Dezvoltarea activității perceptive atenuează amploarea iluziilor primare, pentru că ea tinde să coordoneze centrările și, deci, să le echilibreze efectele (care efecte, considerate izolat, nu variază cu vârsta). Coordonările constituie ceea ce Piaget nume decentrare. Efectele centrării și decentrării sunt explicate printr-un model probabilist. Efectele de centrare rezultă din faptul că, pentru partea de figură care este centrată, probabilitatea întâlnirii între elementele figurii și elementele receptoare este mai ridicată decât pentru elementele figurii care se proiectează la periferia
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
este centrată, probabilitatea întâlnirii între elementele figurii și elementele receptoare este mai ridicată decât pentru elementele figurii care se proiectează la periferia câmpului (ne amintim că elementele receptoare susceptibile să funcționeze independent sunt mai numeroase în centru retinei). Efectele de decentrare se explică prin creșterea probabilității cuplajelor complete într-o întâlnire pe un element A al figurii (o anumită dreaptă, de exemplu). Activitatea perceptivă tinde să crească probabilitatea cuplajelor, adică a decentrării, modelul explicând în acest fel atenuarea iluziilor "primare" odată cu
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
independent sunt mai numeroase în centru retinei). Efectele de decentrare se explică prin creșterea probabilității cuplajelor complete într-o întâlnire pe un element A al figurii (o anumită dreaptă, de exemplu). Activitatea perceptivă tinde să crească probabilitatea cuplajelor, adică a decentrării, modelul explicând în acest fel atenuarea iluziilor "primare" odată cu vârsta. Dar această activitate are drept consecință apropierea în timp a culegerii unor informații, din puncte diferite ale figurii, de comparare a direcțiilor, de intervenție cadrelor de referință etc. Ea suscită
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
subiectiviste și atitudinile refractare față de alții. Altfel spus, sensul superior al dezvoltării propriei personalități trebuie să fie cel al unei autodepășiri, prin ridicarea continuă a conștiinței de sine de la treapta unei închideri egoiste, la treapta onștiinței de altul, care presupune decentrare, trecere de la egocentrism la allocentrism∗. CUPRINS Prefață Argument Cap. I. „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Cap. II. Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces de nuanțare și intelectualizare; „personalitatea” ajunge să traducă și să rezolve, în mod obiectiv, contradicțiile ivite, ridicându-se astfel la instanța superioară a „decentrării”, a capacității de a se substitui altuia, de a se transpune și a înțelege în mod adecvat trăirile și motivațiile semenilor, sau cerințele și exigențele sociale. Dominantele motivaționale, diferite de la om la om sub raportul conținutului și al intensității, modul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
capacitatea celui frustrat de a examina „situația frustrantă” din unghiuri de vedere diferite, pe baza unor procese de interpretare realiste, care să permită evaluarea în sens obiectiv a naturii evenimentului frustrant. Ultimul plan, implică un grad de maturizare afectivă, de „decentrare” personalității și capacitatea de transpunere în sistemul normelor sociale și etice. Capitolul V Frustrația în procesul de integrare socială a personalității∗ Adaptarea reprezintă, la scară umană, un proces complex care angajează instanțe diferite de integrare: de la cea biologică, până la cea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
moral, aprobarea și dezaprobarea, autocontrolul de sine etc.). Aceste metode au virtutea de a dezvolta capacitatea persoanei de a realiza judecăți realiste, obiective, de a renunța la egoism și indiferentism. Numai în aceste condiții, când individul urmează un drum al decentrării, al socializării (pe parcursul căruia regulile, exigențele și normele sociale și morale devin, prin procesul „interiorizării”, motivații personale, cerințe ale „Eului”) se creează premisele unei umanizări continue a personalității, a unei integrări sociale care să aducă satisfacție atât persoanei (nevoii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de a admite, în egală măsură, argumente pro și contra, ca o condiție a modificării rapide a mersului gândirii când situațiile noi apărute impun acest lucru. Altfel spus, el așeza la baza capacității reversibilității intelectuale fenomenul mai general al decentrării, care constă, în esență, într-un dublu proces: a) de considerare critică și de reformulare a concepțiilor noastre anterioare, în vederea corectării eventualelor neajunsuri sau greșeli apărute pe parcurs în conținutul lor; b) de ajustare reciprocă a punctelor de vedere între
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie, pe când alții au nevoie de mai mult timp și/sau efort pentru a încerca să-i ajute /să-i consoleze pe alții. Pare că cea mai importantă calitate pentru susținerea celuilalt este empatia, capacitatea decentrării și a preluării reperelor subiective de moment ale celuilalt; încercăm să descoperim prin ce trece acesta.79 Rezolvarea onestă a conflictelor Conversația și consolarea sunt modalități de relaționare în care ambele părți împărtășesc același scop, aceleași obiective (într-o anumită
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
avansând în special, paradoxal, o semnificație a absenței de sens"513. Cuvintele se multiplică, se precipită unele contra altora într-o lume de sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Abilități practice prin tehnica origami”. “Copilul trebuie să-și reprezinte zone geografice diferite de aceea în care trăiește, mări și oceane, munți și râuri mari, continente, geosfera, țările nordice, cele ecuatoriale, cu faune și flore diferite etc. Acest proces de decentrare spațială este extrem de complex, totuși nu foarte dificil, deoarece este întreținut de curiozitatea imaginației copilului”[32]. În afară de corelațiile interdisciplinare identificate punctual pe discipline/domenii de cunoaștere, pot fi evidențiate și alte aspecte legate de influența practicării tehnicii origami asupra dezvoltării
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
în aceeași situație, ce ar gândi aceasta? - Dacă eram un observator exterior, ce aș fi gândit despre situația aceasta? Aceste observații complementare permit pacientului să se detașeze de situația inițială încărcată din punct de vedere emoțional. Acest efect se numește „decentrare”. Tablou recapitulativ 1. Identificarea momentelor de vârf emoționale. 2. Intocmirea zilnică a unei liste cu situațiile emoționale agreabile și dezagreabile descriind situația, emoțiile, gândul negativ. 3. Combaterea gândurilor negative prin examinarea evidenței. 4. Indentificarea altor puncte de vedere posibile. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ajunsă acasă, ea nu reușește „deloc”. Terapeuții o încurajează, reafirmând dificultatea acestei tehnici și îi prezentă o tehnică complementară: identificarea altor puncte de vedere. Tema ședinței Grupul lucrează pentru a se familiariza cu tehnica altor puncte de vedere. Exerciții Tehnica decentrării prin identificarea altor puncte de vedere o atrage pe Martine. Intrebările care o ajută cel mai mult sunt cele cu numărul 3 („Imi imaginez o persoană pe care o cunosc bine și care ar fi în aceeași situație, ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
21 și la cel al lui Hamilton 17. Tehnicile comportamentale și cognitive i-au furnizat o „excelentă trusă de instrumente pentru a lupta contra depresiei”. Participarea la terapia de grup a fost benefică prin aspectele sale nespecifice: sentiment de recunoștință, decentrare datorită celorlalte cazuri, emulație prin modeling. Martine este dezamăgită datorită faptului că terapia ia sfârșit. Martine se simte încă fragilă. Sedința în care au fost explicate schemele i-a demonstrat că este încă prizoniera multora dintre ele (abandon, exigență crescută
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]