1,215 matches
-
și complexe. Nu e deloc o imagine idealizată analistul vorbește la un moment dat chiar de "elucubrațiile Elenei Hrisoveloni despre decrepitudinea românească" și nu ezită să-i identifice frustrările identitare ("o variantă a dinamicii identitare a românilor: atracție spre Occident decepție ură a apatridului") care îi motivează în parte și atitudinile antisemite, împărtășite, de altfel, și de soțul ei. Pe un asemenea fundal este introdusă și perspectiva lui Paul Morand asupra raporturilor dintre Occident și Orient, imaginarul său fiind de timpuriu
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
cea a unui "descoperitor de soluții", sugestie oarecum de almanah. Preluarea cea mai entuziastă din spațiul românesc i se datorează lui Emil Cioran, în consecuție cu o deziluzie sentimentală și, bineînțeles, cu experiența metafizică a bordelului: "Un an după această decepție radicală și comună, l-am descoperit pe Weininger. Mă aflam în situația ideală pentru a-l înțelege. Superbele sale enormități despre femei mă îmbătau. Cum putusem oare să-mi pierd capul pentru o sub-ființă? îmi repetam neîncetat. Cum a fost
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
resurse pecuniare). Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic. N-am planuri. Un fel de a gusta din rația zilnică de fericire". Decepția continuă macină, puterea de-a o fixa cu condeiul se plătește. Explicabil, prozatorul are momentele sale de cădere. Demoralizarea se transpune uneori în termeni extremi precum: "mi-e frică", "situație fără ieșire", "disperare". Dar din fericire, energia rezistenței nu se
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
disociază printr-o răceală a observației ușor amuzate. Un personaj care e o ipostază a poetului atins de vîrstă, dar totodată "un altul", subordonat unei discipline în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit "calea regală" de acces a Monicăi Lovinescu către semenii d-sale, din țară ca și din diaspora, depășind durerea "traumei" ce părea/pare "nevindecabilă". Nu fără o amară decepție a suspendării intempestive a emisiunilor ce le împărtășea cu Virgil Ierunca și nu fără extrem de dureroasa constatare că, în vreme ce "păcatele de dreapta" au parte frecvent de exagerare, "păcatele de stînga" sînt ocultate cu sistem: "Mă indignează sincer tratamentul diferențiat aplicat
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
în toate cele trei cazuri, de forme ale dialogului: dialog cu studenții, dialog cu cititorii, dialog cu cetățenii. Iar calitatea oricărui dialog depinde, cum bine știm, de ambii factori care îl poartă. De aici pot izvorî atît bucurii, cît și decepții. Dacă, bunăoară, atenția amfiteatrului se menține sau nu trează. Dacă, ecoul unei cărți este sau nu pe măsura așteptărilor. Dacă un mesaj civic se bucură sau nu de răspunsul adecvat. în toate aceste situații, succesul ori insuccesul comunicării poate fi
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
mai degrabă din cer decît de pe pămînt tzone este poezia supremă din țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt * iisuse leagă-mă la ochi cu rănile tale și cu insomniile tale și cu decepțiile tale cu privire la fiara din om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
muntelui răsună valuri,/ în peștera de taină plajele se năpustesc./ Omul desparte de la începuturi uscatul de apă,/ pămîntul tare se întinde în fața lui,/ din spate vine îndurarea mării” (Arca). Favorabilă expresiei unei stări tensionale, această simplificare schematică sugerează și o decepție produsă de un existențial apăsător prin exactități, prin certitudini, tinzînd spre „vagul” consolator, spre „uitarea” absolutorie: „Forme de spumă se-alungă, fantome de nave,/ proiecții de păsări, foștii delfini./ Doar atît îmi rămîne? Doar linia vagă/ a încovoierii de ceruri
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ajungînd o „văpaie rece” și chiar apa capătă înfățișarea unui hoit: „Din albia fluviului se înalță vîrtejuri/ de praf; nu privi, nu privi/ cadavrul acestui fluviu!” (Uitare). Contemplarea prăbușirii universale - o delectatio morosa - se condensează în imaginea demoniei, alegorie a decepțiilor și angoaselor ce se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
a opțiunii pe neocomuniști cu anticomuniști, la limită pe asupritori și victime (...) continuă o veche și prejudiciabilă tradiție românească de la «Pupat toți piața Endependenți»”. Asta, în timp ce se mimează normalitatea (s.a.), „când de fapt ne aflăm în stare de extremă urgență.” Decepții: Mihai Botez acceptă a fie ambasador la ONU, la sărbătorirea a șaizeci de ani, Eugen Simion primește vizita președintelui Iliescu, de unde: „Scrisoarea prin care am rupt cu el a fost unul dintre gesturile mele cele mai inspirate.” Cum știm acum
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
în destule locuri, la „o viziune latrinară asupra lumii și oamenilor, viziune extinsă în chip delirant” (jurnalele d-sale sînt calificate drept „imunde, semidemente”). Aci eseistul s-ar fi cuvenit să se oprească mult mai mult, să-și demonstreze punctual „decepția enormă” printr-o analiză atentă, care l-ar fi făcut poate să șovăie, oricîte rezerve ar fi acumulat, în fața unei concluzii atît de infamantă. Credem că probitatea preopinentului nostru rămîne debitoare cu o asemenea analiză a unui subiect „exploziv”. Dar
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
ciopor fac parte și berbeci, spre stupefacția și chiar revolta spiritului lui Darwin autoexilat în Galapagos pentru a duce viață ascetică, după ce a văzut emisiunea de răgete Ciao, Darwin!, de la Antena 1. Paranteză: din analiza prietenului meu Haralampy, rezultă că decepția părintelui nostru pe filiera ateistă și materialist-dialiectică se datorează simpaticului Dan Negru care demonstrează săptămânal că a existat și o variantă-Om în care problema creaționismului a fost rezolvată de Lucifer într-un laborator secret din jungla de pe malurile Amazonului
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
organizate ritualicele întîlniri ale României literare, la Clubul Prometheus din Bucure;ti ș...ț Tema discutată era răspîndirea culturii române în străinătate. La această întîlnire a participat și președintele Iliescu. Marea preocupare a scriitorilor n-a fost să-și exprime decepția ș...ț, ci să implore în genunchi posturi de atașați culturali și ambasadori în străinătate. Nu știau cum să se agațe mai serviabil la remorca puterii politice, să împingă prin noroaie căruța guvernării". Informația lui Laszlo Alexandru este riguros inexactă
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
de bibliotecă, de la catedră". Pietatea filială pare plenară. Și totuși cîte o propoziție are o nuanță strepezită: "nu e chiar așa de rău să fii progenitura unui om celebru". După cum este exprimată, fie și printr-o pitorească indirectitate, putința unei decepții: "întotdeauna prima întrebare ce mi se pune este cum se trăiește în preajma unei personalități copleșitoare, covîrșitoare, ideea fiind a unei supraviețuiri și anume în stare de piftie". Trecînd peste "starea de piftie" ca peste un mic răsfăț, să încercăm a
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
este de neînlocuit, sîntem cu toții de prisos". Sau, în limba țării unde autorul a văzut lumina zilei: "Des reflexions qui viennent en un temps oů ni l'offre ni la demande ne sont plus possibles". Se degajă de aci o decepție față de natura umană cu atît mai acuzată cu cît pleacă mai din afund, adică dintr-un mediu de complexe ale vîrstei fragede, configurînd o structură stabilă a frustrării: "Complexul de inferioritate a celui care în copilărie nu a patinat, în
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Și tocmai în aceste momente de teroare,/ când nu se aude nici musca, începe să-mi curgă nasul/ și mă îneacă o tuse pe care nu reușesc s-o reprim"(Cartea poștală). Firește, un vlăstar astfel tratat acumulează elementele unei decepții cu imprevizibile consecințe, în rîndul cărora ar putea figura - vedem în cazul de față! - și un stimul al creației: "Ce energii adună în sine/ copilul care-și reprimă/ dezinvoltura!/ Nevoiaș, dezamăgit,/ cei care-l cresc/ par a nu-i vedea
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
reduce la o simplă retransmisie în care doar vorbele o diferențiază de un program televizual. Lupta cu un dușman, o știm, e periculoasă în măsura în care el dispune de o teribilă putere de contaminare! Spectacolul lui Porllesch a fost una din marile decepții tocmai din cauza unui asemenea efect pervers! în loc de teatru, nu asistam decît la o emisiune, căci puțin conta faptul că ea se prezenta ca o teribilă diatribă contra societății de consum. Contra societății de consum incarnată de McDonald"s se revoltă
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
tot mai contestate și cărora unii le prevestesc chiar dispariția. Cu toate acestea scriitorii, chiar dacă au fost primii care s-au "angajat" fără să stea prea mult pe gânduri, au fost tot primii care și-au rostit cu glas tare decepția, mânia pentru că s-au văzut înșelați, au fost primii, de asemenea care au dat în vileag ipocriziile puterii. Românul Panait Istrati (un practicant al ascezei de tip Han-Shan) a denunțat comunismul încă din 1929. Nouă, care suntem contemporani cu Soljenițân
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
și frica îl cuceresc din nou, într-un mod devastator, pe care nuvelistul Rebreanu știe să-l descrie foarte bine. Sentimentele nu au, din păcate, fiorul unic, inegalabil, din Ițic Ștrul, dezertor, dar nici nu sunt din aceeași categorie. Expresionismul decepției se manifestă în prea palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul, mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
practic simpatia sau antipatia, ci dragostea și ura. Ceea ce aduc aici sunt convingeri care mă costă scump și ar putea într-o zi să mă coste chiar viața" (Spovedanie, ed. cit., p. 30). Or, la acest nivel al implicării afective, decepția apare cu atât mai gravă: Istrati este omul care înțelesese să se dăruiască total idealului său de justiție socială, în afara oricărui calcul politic care să fi vizat o formă sau alta de profit practic. Vina impardonabilă a Sovietelor este, așadar
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
responsabilității" și al "puterii"; primele bănuieli, cele esențiale, țin, cum notează într-un loc, de "moralitatea puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
20-'30 și nu ezită să califice drept inadmisibile prin dogmatismul și antidemocratismul lor practicile Puterii sovietice. O fac, desigur, cu motivații și de pe platforme ideologice și filosofice sensibil diferite. Căci dacă autorul Spovedaniei pentru învinși dă glas unei uriașe decepții a omului care nu încetează să creadă în idealurile socialismului, deși nu e un militant strict înregimentat politic, mai raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
din Vest", "Natura în arta modernă", "Picasso", "Eustațiu Stoenescu". De un interes deosebit mi se par a fi cele care implică o atitudine politică și un denunț al neplăcerilor suferite, menționate cu titlurile "Amărăciuni ca membru al Fondului Plastic - Persecuții, decepții, veșnice obstacole", " Arta pentru artă și arta cu tendință", "Arta retrogradată la funcția de afiș, instrument de propagandă politică". De abia extraordinarul succes pe care l-a marcat expoziția retrospectivă }uculescu, de la Dalles, din 1965, a determinat o schimbare în
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Ion Simuț Am gândit acest mic studiu care urmează pe parcursul verii 2004, iar ideile lui sunt (o spun dintru început și fără ocolișuri) rodul unei decepții de lectură a romanului basarabean. Editura ARC din complexul editorial-poligrafic Știința de la Chișinău mi-a pus la îndemână romanele selectate pentru o antologie de Mihai Cimpoi (în curs de apariție), un specialist incontestabil al domeniului, și mi-a solicitat un
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]