245 matches
-
Un text anterior, „"De Causis Corruptae Eloquentiae"” („"Cauzele elocventei corupte"”) s-a pierdut, dar se considera că ar fi fost „"o expunere preliminară a unor opinii exprimate mai târziu în «Instituțio Oratoria»"” (Kennedy, 24). În plus, există două serii de declamații, „"Declamationes Majores"” și „"Declamationes Minores"”, care i-au fost atribuite lui Quintilian. Cu toate acestea, există dezbateri privind autorul real al acestor texte; „"Unii erudiți moderni consideră că declamațiile care au circulat cu numele său reprezintă notele lecturii unui erudit
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
în «Instituțio Oratoria»"” (Kennedy, 24). În plus, există două serii de declamații, „"Declamationes Majores"” și „"Declamationes Minores"”, care i-au fost atribuite lui Quintilian. Cu toate acestea, există dezbateri privind autorul real al acestor texte; „"Unii erudiți moderni consideră că declamațiile care au circulat cu numele său reprezintă notele lecturii unui erudit care folosea sistemul lui Quintilian, sau care chiar a fost educat de către el"” (Murphy, xvii-xviii).
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. [5] Retras la conacul său după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia sa din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
au pierdut, iar pelicula păstrată are o durată de doar 73 de minute; una dintre cele două role pierdute prezenta povestea de dragoste a lui Starțov, care ar fi slăbit tăria de caracter a personajului. Filmul conține numeroase clișee artistice (declamații teatrale ale artiștilor, aristocrați cu fețe machiate) tipice acelei perioade a istoriei cinematografiei și ratează, probabil din cauza restricțiilor politice, oportunitatea de a descrie credibil dilema morală a protagonistului. Finalul acestei ecranizări este senzaționalist: Andrei Starțov se sinucide atunci când este amenințat
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
(n. 24 decembrie 1854, Craiova - d. 4 iunie 1918, Iași) a fost o renumită actriță română, profesoară de declamație la "Conservatorul de Artă Dramatică" din București. Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. Aristizza Romanescu era verișoara primară cu
Aristizza Romanescu () [Corola-website/Science/306798_a_308127]
-
teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa "Conservatorul de Artă Dramatică", în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit copist la Tribunalul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
mintea se înspăimântă și legea străbaterii luminii siderale devine un mister producător de fioruri poetice. "Scrisoarea a II-a" se nutrește aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional. Labilitatea de sentiment, trecerea bruscă de la contemplație la violență, de la șoaptă la declamație constituie lirismul predominant al poeziei. Adversitatea materiei față de produsul spiritului îl convinge să renunțe la luptă sub cea mai sardonică amenințare: "De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
epocile zbuciumate ale trecutului românilor, sfârșitul secolului XVI, marcate de luptele pentru tron între boieri. Înfățișarea epocii este surprinsă cu o cunoștință desăvârșită a oamenilor și a lucrurilor; dialogul este natural și foarte viu; se observă însă oarecare tendință spre declamație, mai ales în ce privește naționalismul. Cu toate scăderile ei, piesa se reprezintă și astăzi cu succes, mai ales din pricina căldurii și simpatiei cu care este înfățișată pătura țărănească. Conform datelor istorice, sunt prezentate întâmplările principale din viața lui Răzvan, aliatul lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
boieri, descendent al familiei Bolintineanu, la vârsta de 14 ani a fost izgonit de tatăl său din casa părintească, după ce a hotărât să aleagă, împotriva voinței părinților, cariera actoricească. Ca elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație din București, a jucat de la 16 ani alături de Matei Millo. Debutul pe scenă l-a făcut în comedia „Poetul romantic” pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. După absolvire, a activat pe scena teatrului din Iași, apoi
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
se țineau din patru în patru ani pe Câmpul lui Marte, în scopul cărora s-a construit o arenă specială "Odeum", cu o capacitate de 10.000 de spectatori. Muzică este prezentată în teatrul latin prin intervențiile instrumentale care acompaniau declamația, sau prin însăși cântarea vocală cu text. Se relatează că "Bucolicele" lui Vergiliu și "Heroidele" lui Ovidiu au fost declamate pe fond muzical. Diferite întruniri familiale erau ocazii în care se cântă vocal sau la instrumente. Acestea au favorizat dezvoltarea
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
și cu modelul clasic vienez. În toamna anului 1933 se înscrie la seminarul celebrului regizor Max Reinhardt, adăpostit într-o aripă a palatului Schönbrunn din Viena. Principiul pedagogic de bază era cel al aplicațiilor practice. Se punea accent pe arta declamației, vorbire scenică, dicțiune, mișcare, gestică și mimică. Cursurile de artă dramatică erau împletite cu cele de dans, muzică, gimnastică. Dăpă anii de studiu la Viena, este recrutat pentru spectacolele "Jedermann" de Hugo von Hoffmanstahl și "Faust" de Goethe, la Salzburg
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
a cincea Veda spre folosul tuturor castelor deoarece Vedele nu puteau fi ascultate de către cei din casta sudra. Cunoscătorul-Tuturor-Principiilor a luat cele patru Vede și a alcătuit Natyaveda, considerată a fi cea de-a cincea Veda: din Rigveda a luat declamația (pathya), din Samaveda a luat muzica (geeta), interpretarea actoricească (abhinaya) a luat-o din Yajurveda și sentimentul (rasa) din Atharvaveda. Astfel a fost creată Natyaveda și ea urma să fie transmisă ,acelora...ce sunt înzestrați, dibaci, maturi și deprinși cu
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
restrâns din care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul "Le Figaro". În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
reprezentând un moment important în istoria literaturii române; criticul îl consideră o carte „masivă, laborioasă (...), primul studiu moral care se impune atenției publice din câmpul epicei noastre”. Romanul se remarcă prin sinceritate (evidențiată mai ales prin lipsa retorismului și a declamațiilor), acuitatea observației și profunzime psihologică, constituind o capodoperă a literaturii analitice naționale și universale. El este construit pe schema unei obsesii, care dirijează destinul eroului din profunzimea subconștientului. Criticul Eugen Lovinescu susținea că "Pădurea spânzuraților" este „cel mai bun roman
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
numite "tectiforme", un fel de colivii. În vrăjitorie ei mai folosesc anumite semne magice - triunghiuri, dreptunghiuri, ovaluri, serii de puncte, etc. Acestea erau desenate în paleolitic pe pereții peșterilor. Practicile vrăjitorești au fost întotdeauna însoțite de dansuri și cântece, alături de declamații ritmate, așa cum apare pe o peșteră din Ariège (Franța).
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
14, fără a menționa însă dirijorul: În ziarul „Lumea”, ăn 2, nr. 30 din 28 aprilie 1946, parina 2, Virgil Gheorghiu face o paralelă între cele două baghete: La întâia audiție a oratoriului, Maestrul Enescu a pătruns talcul de pioasa declamație, nota austera recitativă a dramei. Corul duios, de rugăciune abia murmurata, simpla expunere de suferință, întâmplare biblică sublim comentată de cor, au fost înțelese și redate de maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii proaspete
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavona. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. Retras la conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia să din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
de valoarea propriei creativități. O făcuse și Paganini mai înainte; exhibiționismul său virtuoz era susținut de o imaginație ieșită din comun, de un uimitor simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un tribun; declamația sa, agrementată de horbota stufoasă a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
vom vorbi despre nouăle producte ale muzei d-lui Dame. 6 {EminescuOpX 7} Piesele amândouă au fost aplaudate de public și chiar nici nu ne îndoiam de aceasta. Dar cu ce preț oare? Visul Dochiei este o tarara lungă de declamații asupra lui Ștefan, Mircea, Mihai Viteazul, care se sfârșește prin defilare de dorobanți și vânători. Am urmărit cu atenție toată declamația și, o mărturisim cu plăcere, n-am aflat o singură idee originală care să nu fi fost cuprinsă în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar nici nu ne îndoiam de aceasta. Dar cu ce preț oare? Visul Dochiei este o tarara lungă de declamații asupra lui Ștefan, Mircea, Mihai Viteazul, care se sfârșește prin defilare de dorobanți și vânători. Am urmărit cu atenție toată declamația și, o mărturisim cu plăcere, n-am aflat o singură idee originală care să nu fi fost cuprinsă în primul București a "Telegrafului", si a "Reformei"; de nicăieri nu răsare icoana caracteristică a vremilor trecute, n-am auzit nimic decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui V. Alexandrescu și a altora nu e decât frază și comedie, vechea capitală a Moldovei și-a pus încrederea într-un om care nu se lasă amăgit nici prin lacrămile de crocodil ale d-nului C. A. Rosetti, nici prin declamațiile d-lor Holban et Comp. La știrea că Maiorescu și Florescu sânt aleși, Camera de astăzi, în care nu sânt decât vro doi-trei conservatori, a rămas îmărmurită de frică. Dosarul alegerii venise fără umbră de contestație, comisiunea de verificare n-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fel de îmbătare gratuită; astăzi, ca să întrebuințăm o expresie banală, un lieu comun, deși încă tânăr în viața constituțională, este din nenorocire prea sceptic, aproape blazat, așa că de-ar fi cineva meșterul meșterilor nu-l mai poate ameți cu simple declamații. * În câteva rânduri foarte ușuratice ale "Presei" de alaltăieri, în cari se demonstră iarăși că partidul conservator aproape nu există, sîntem somați de marele bărbat de stat ca, pentru a-i dovedi noi contrariul, să-i spunem numaidecât cine este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe popor zeci de milioane; sudoarea acestui popor se risipește pe nimicuri și mofturi și singura compensare este doar că - în fața mizeriei patente a populațiunilor - spiritul minciunii zilnice, ziaristica oficioasă, să poată susținea că România e fericită și mare. Dacă declamația mincinoasă între chiar zidurile noastre poate trece drept compensare, atunci să ne fie de bine. De aceea nu e vorba. - o repetăm - de principiile voastre sau ale noastre generale, e vorba de aplicarea lor concretă. În aplicarea concretă sînteți mincinoși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
provinciale, ai degradării biologice, așa cum sunt Paul Verlaine, Charles Cros, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Maurice Rollinat. Și unii și alții creează în opoziție atât cu impasibilitatea și impersonalitatea parnasiană, cât și cu patetismul romantic, cu efuziunile sentimentale, cu discursivitatea, cu declamația. În alte literaturi decât cea franceză, printre declanșatorii și reprezentanții de frunte ai s. se numără belgienii Émile Verhaeren, Georges Rodenbach, Maurice Maeterlinck, englezii și irlandezii Algernon Charles Swinburne, Oscar Wilde, Arthur Symons, William Butler Yeats, spaniolii Manuel Machado, Antonio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
textul, atenția fiind prioritar îndreptată înspre muzică); e) coloratura (textul literar îngheață pe o unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]