243 matches
-
cum sunt Hervé Niquet, muzician-pedagog ce își asumă direcția muzicală a manifestării, regizorul Jacques Osinski, coregraful Marie-Genevičve Massé, specialistă în domeniul dansului baroc. Transparență, lumină, culoare, farmec indicibil, impresionantă coerență în acțiune, dinamism, firesc al comunicării, voci orientate în specificul declamației intonate de limbă franceză... Asta ne-au adus tinerii artiști, de asemenea, maeștrii lor de la Academia barocă de la Ambronay.
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
anevoie de atins. De-a dreptul spus, despre fanatism nu e ușor de vorbit nu pentru că nu ai avea ce spune, ci pentru că nu ai avea un ton credibil. Vorbele tale pur și simplu nu ar inspira încredere, ca toate declamațiile făcute în necunoștință de cauză. Din acest motiv, despre fanatism nu au dreptul să vorbească decît cei care au suferit de pe urma lui, adică doar aceia care, avînd experiența nenorocirii pe care îl reprezintă, i-au intuit de aproape resorturile lăuntrice
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se părea mai degrabă că, deși își modula vocea pe toată gama și cadența dramatică, astfel încât să dea viață tuturor personajelor sale, de altfel destul de plate, își comprimase apoi variațiunile interpretative în cel mai scurt interval posibil. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când avea doar opt ani și a apărut pentru prima dată pe scenă la vârsta de 11 ani. Într-o carieră de peste cinci decenii de actor care a jucat roluri Dan, a influențat profund toate domeniile artei scenice, interpretarea muzicală, declamația, coregrafia, muzica clasică, costumația și machiajul, formându-și un stil artistic propriu. În 1919, o trupă condusă de el a efectuat un turneu în Japonia. A fost prima prezență a Operei Beijing peste hotare. În 1930, turneul trupei conduse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Criza de concerte. Dar avea clasa lui de pian special. Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu, preda teoria; la clasa de dramă Agatha Bârsescu; la dicție și declamație Mihai Codreanu, care era și (di)rector. Cu un "vin acătării" (omologat de Păstorel) în față, sonetistul le istorisea cu șart despre o anume cerere: "Subsemnatul Alexandru Roșca, profesor de f laut, rog a binevoi..." Categoric cu impostura, Mihai Codreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și nici asupra celui expozitiv înglobându-le, însă, în parte, pe ambele. Atât polifonia dar și aspectul omofon-armonic, pe de-o parte, cât și recitativul, declamația intonată, pe de alta, pornesc de la această relație originală dintre cântarea psaltică și filonul cântului popular. Aspecte caracteristice ale baladei, ale doinei, devin elemente constitutive ale recitativului, unitate pe care se bazează dramaturgia lucrării, determinând în bună parte tensiunea interioară
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
aceștia vor fi ascultați. Că se va acționa în consecință. Cea mai dezavantajată a fost pianista Dana Borșan, solista „Imperialului" beethovenian. Abia în finalul Concertului efortul de repliere sonoră al domniei sale a dat rezultate. S-a redobândit elocvența strălucitoare a declamației solistice proprie acestui magnific opus. însuși maestrul Horia Andreescu, dirijorul concertului, în demersul său a dovedit o eficiență treptat câștigată pe parcursul Tablourilor dintr-o expoziție de Mussorgski; a fost prezentată versiunea orchestrală de o uimitoare sugestie timbrală, versiune datorată lui
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
clasic NÜ, kabuki este teatrul popular ce reprezintă spiritul japonez, cu o evoluție extrem de interesantă, într-un joc permanent între inovație și tradiția abia coagulată, cu amalgamul de elemente artistice diverse: muzică și dans, costume și decor, text literar și declamație, "tablouri vivante" și scene pline de mișcare. Cât despre covoarele persane, "Nota autoarei" de la sfârșitul romanului Sângele florilor dezvăluie documentarea serioasă privind spiritualitatea încifrată în modelele și culorile acestora, simboluri legate de credințele vechiului Iran. Și aici se întrevede așadar
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
parte, este ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate în zona greu de cuprins a spiritului uman. Începând cu mijlocul de secol XVIII, de la "papa Haydn" citire, și până în zilele noastre cvartetul de coarde rămâne o veritabilă școală
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
ce dau consistență vieții noastre de concert. Contestat și admirat, pendulând neobosit între catedră și activitatea concertistică, continuu neliniștit, aflat astăzi la vârsta senectuții, Amiraș rămâne un căutător neobosit, energic, imaginativ, visător; așa cum l-am cunoscut cu decenii în urmă. Declamația sa muzicală este și astăzi elocventă, este susținută de o încărcătură expresivă autentică. Sonatele de Beethoven - marele opus 109 a fost cu totul recent oferit admiratorilor săi - rămân grăitoare pentru crezul său, pentru drumul său în muzică, drum care a
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
de o mare prețiozitate în planul cunoașterii istorice, sociale, personale, în deceniile de mijloc ale secolului trecut și până în zilele noastre. O sensibilitate prețios exprimată în cazul actriței Ilinca Goia, o gravitate șăgalnică captivantă, în cazul actorului Adrian Păduraru, o declamație vocală antrenantă în plan melodic, dar evitând importanța dicțiunii clarificatoare, în cazul sopranei Liana Podlovski, muzică pe versurile prietenilor apropiați, ale unor poeți care au populat universul de sensibilitate al lui Dan Mizrahy, aceasta a fost seara de muzică și
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
Aceștia din urmă l-au contrariat, după mai bine de cincizeci de ani, pentru că au declanșat pe vremuri o campanie împotriva scriiturii lui Vasile Pârvan. Așa procedase și zelatorul marelui istoric, G. Călinescu, care vorbea de aceleași cusururi, de "lungile declamații" ale lui Pârvan, de "divagații imposibile, de "solemnitate găunoasă și gongorică". Replica lui N. Steinhardt ("pârâș" își spune) dată trioului amintit este mult prea aspră, aproape o diatribă, dacă n-am ști că sub cuvintele înțepătoare se află un suflet
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
întregii creații pucciniene. Și a fost cuceritoare! Este momentul în care s-a întâlnit cu Victor Rebengiuc în formularea crezului, a mo-no-logului lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare, reamintindu-ne că artiștii cei adevărați sunt "făcuți din plămada viselor..."; o declamație dreaptă, consistentă în plan ideatic și emoțional. Cu emoție au fost primite și celelalte apariții ale Angelei Gheorghiu, cele două cântece ale lui Tiberiu Brediceanu, spectaculosul chanson al lui Leo Delibes, Les Filles de Cadix compus pe versurile lui Alfred
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
de valoarea propriei creativități. O făcuse și Paganini mai înainte; exhibiționismul său virtuoz era susținut de o imaginație ieșită din comun, de un uimitor simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un tribun; declamația sa, agrementată de horbota stufoasă a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
o impresionantă experință privind arta cântului, de o cultură profesională condiționată de pătrunderea lumii spirituale a versului în relația acestuia cu muzica. Și aici, în această partitură, Vlad Budoiu se dovedește a fi artistul care știe a pune în valoare declamația melodică în spiritul verbului german; dispune de o sensibilitate de natură intelectuală ce orientează sensul cuvântului. Terenul de acțiune oferit de compozitor dispune de o impresionantă vastitate spirituală. Mahler convertește viziunii sale postromantice lumea poeților chinezi, o asociază meditației sale
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria sunetului are menirea de a ridica pulsul unor idei dezamăgitor de comune. În al doilea rînd, folosirea etimologiilor ca paravan de prestigiu menit a ascunde banalitatea gîndurilor și’în
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
dictate de solemnitatea unui moment, cele retrospective, făcute din nevoia unei expertize asupra stării de sănătate din țară, și cele inaugurale, impuse de deschiderea unui curs de învățămînt. Primele au o motivație exterioară și poartă patina epocii, avînd tiparul de declamație patetică al alocuțiunilor rostite sub urgența unui eveniment, de aici larghețea evantaiului de vorbe fluturate în solemnități rigide. Cele din a doua categorie au tentă statistică, fiind vederi de ansamblu asupra stării precare a sănătății românilor, cu judecăți „sanitare” culminînd
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
textul, atenția fiind prioritar îndreptată înspre muzică); e) coloratura (textul literar îngheață pe o unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
muzica! Mai clar spus, habar n-au de muzică! În cazul de față, există lungimi în unele scene la Puccini (aflat pe un drum al căutărilor, după ce scrisese capodoperele Boema, Tosca, Madame Butterfly); nu aria e în prim plan, ci declamația, cu nuanțe impresioniste, influențată parcă de Debussy; pe deasupra, scenele de cor nu sunt o reușită. Un regizor familiarizat cu muzica ar fi putut atenua asemenea neajunsuri. Alte puncte slabe ale montării de la Deutsche Oper din 27 septembrie se găsesc la
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
Mureș, 2005, 100 p.). Refugiindu-se în poezie, așa cum odinioară scribul la plăcile de lut, cu speranța de a lăsa celor ce vor veni după sine un semn, o urmă, o mărturie, Ion Horea se însoțește cu duhul filosofic al declamației blagiene, dar și cu cel al psalmilor arghezieni: De când aștept prin umbra mea să treci/ Ca un lămpaș pe drum ori prin ogradă/ Și urma Ta s-o simt și să se vadă/ Și fața Ta să n-o mai
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibrația poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. Al.Florin
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
Muzicalitatea poeziei e un artificiu tehnic de amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferență auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
în lucrarea sa de muritoare, formează, laolaltă, un material numai potrivit pentru construcția poemelor. Oniricul dublat de realitatea imediată sunt alte trepte pe care poeta urcă spre partea de sus a piramidei din sticlă casantă, dar atât de fascinantă a declamației; poemele Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai durabil atunci când sunt recitate, nu doar “șterse” cu privirea la lumina veiozei. Aș putea spune că avem de-a face cu o poezie clasică, dar dincolo de
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]