KorAP: Find »[drukola/base=declamațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...9 >

201 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

vorbe a lui Frederic al II[-lea] despre versificațiunea germană. Iată ce zice; E într-adevăr o temă din cele mai importante a adevăratei înțelepciuni de stat cum ar putea fi înaintată prin o pronunție curată, corectă și prin o declamațiune frumoasă în limba maternă cultura comună a celor ce vorbesc germănește și cari-s așa de răzlețiți, cultură care nu [e] necidecum numai înfrumusețisătoare sau care poleiește numai pe dinafară esteriorul. De aicea trebuie din contra ca să purceadă o cultură

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
categoria lucrurilor celora ce se pot duce și învăța, totuși rădăcinele unei pronunții frumoase nu vor putea fi pricepute neci aicea decât de un organ a priori preaparat, cultivat de-un simț estetic fin. Chiar pe terenul acesta, în ambitele declamațiunei dăm deja de lucruri care zac afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru o samă un secret etern. Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
face să (înțelegem) pricepem din el sistemul sunetelor articulate în însămnătatea lor. Daca tehnica nu va urmări temeiul până în principiul nașterei sale, ea nu va putea da reprezintatorului decât numai ceva mecanic. Cine însă vrea ca să lucre cu succes prin declamațiunea vorbei trebuie, cred, înainte de toate, să aibă conștiință asupra celui dentîi material al artei sale. Acest material vorbitorul îl naște în fiece clipă, și capul lucrului e acela câtă însămnătate are de-a aduce la arătare în acest act, va să zică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
studiu esențial pentru actor cred că rezultă îndestul din deducțiunea noastră. Și aicea să nu domine un mod de acțiune instinctivă, ci unul conștiut. E un fenomen trist când aciia a căror una din cele mai esențiale probleme e arta declamațiunei pipăie prin întuneric asupra legilor accentului {EminescuOpXIV 297} și se conduc numai de cătră deprindere. Artistul e și prin aceea artist că știe mai multe despre elementele artei sale decât un om laic. Condițiunile negative ale pronunției corecte ne-au

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și unul mijlociu". Aceste vorbe ale lui Cicero coprind în sine noțiunea modulațiunei tonului. Ea aparține acelui despărțământ al studiului nostru care cercetează formarea tonului ca un instrument a declamațiunii dramatice. Modulațiunea tonului e condiționată prin necesitatea de-a-l face purtătorul simțământului și a pasiunei. Xenopol-muzica Căci nemărginitei varietăți a mișcărilor sufletului corespunde numai o nemărginită movibilitate a vocei. Tonul și mișcarea sufletului trebuiesc puse așadar într-o proporțiune astfel

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu numai că va conserva vocea, ci va da și reprezintațiunei un farmec deosebit. Însă pe cântătorul de flaut trebuie să-l lăsați acasă daca numai vă aduceți aminte de sensul acestei deprinderi pe tribuna oratorică". Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei nu numai că e importantă pentru cultura tonului, dar încă servă într-un mod deosebit declamațiunei artistice. Baza acestei scale ce urcă și coboară

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deprinderi pe tribuna oratorică". Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei nu numai că e importantă pentru cultura tonului, dar încă servă într-un mod deosebit declamațiunei artistice. Baza acestei scale ce urcă și coboară e tonul mijlociu propriu orșicui de unde purcede mișcarea în sus și în jos. Coprinsul estensiv al vocei îl măsurăm după mulțimea tonurilor pe care individul poate în adevăr să le facă să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din elementele vorbirei, prin urmare din capacitatea de-a purta (duce) vocea. Numai prin această putere care fixează (vrăjește) tonul în loc declamațiunea e în stare de-a esprima liniștea și claritatea unei naturi ideale. E greșala naturală a tuturor începătorilor de-a lăsa să-și urmeze vorbele repede una după alta și de-a se prea grăbi, e un defect care întîi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sunt puse în referințele corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și o manieră nesuferită și să stăpânească până și pe niște artiști talentați și cuminți, cărora apoi le răpește orce efect. O măsură anumită

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unei adevărate naturi de artist cât și a unui învățător de arte ca să aibă această măsură în sufletul său. Cine va ști a cunoaște marginea unde tonul ca atare, adică ca element muzical, vrea să facă mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vrea să facă mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute acest act al respirațiunei încet și nebăgat în seamă de auditor, încît ne lăsăm cu deplină siguranță elucubrațiunilor sale celor mai pasionate și declamațiunei celor mai întortocheate compozițiuni de frază, căci [prin] neauzibilitatea respirațiunei nu se naște în noi îngrijirea despre nesuficiența puterei respiratorii. În perioade lungi am de-aceea de consiliat ca vorbitorul să-și împartă respirațiunea, căci numai prin aceasta este el

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei la actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el va putea fi nimerit de fiecine prin mijlocul culturei sale, și e un lucru cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al artei. Mintea abstractă și inteligența înaintată au degradat vorbele la niște simple semne cărora ele li dau înțelesul lor, astfel încît vorbele ca atari, adică prin tonul lor, nu mai stârnesc imaginea ce le corăspunde, e însă de dătoria declamațiunei artistice, a celei poetice mai cu seamă, ca să readucă prin intonare aceste semne ale inteligenței iarăși la simbolismul lor. Căci prin aceasta se produce în elementul vorbirei o pătrundere reciprocă a formei și coprinsului, a imaginei și intuițiunei, cari constituiesc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
317} facă altceva decât să ia în considerațiune pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de legile structurei sale. Un sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de-a le reproduce și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care n-are altă dătorie decât de-a reda complect sensul celor vorbite, e subordonat declamațiunei ritmice a periodei. Declamațiunea ritmică își zidește pe această primă temelie, indispensabilă, un alt edificiu, care nu e accesibil decât numai simțului artistic. Dispărțirea marilor membre generale ale periodei, împărțirea pauzelor construcțiunei după valoarea și însămnătatea acestora, economizarea vocei și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care n-are altă dătorie decât de-a reda complect sensul celor vorbite, e subordonat declamațiunei ritmice a periodei. Declamațiunea ritmică își zidește pe această primă temelie, indispensabilă, un alt edificiu, care nu e accesibil decât numai simțului artistic. Dispărțirea marilor membre generale ale periodei, împărțirea pauzelor construcțiunei după valoarea și însămnătatea acestora, economizarea vocei și o corectă împărțire a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ilumina în parte tocmai cugetările cele mai eclatante și întorsăturile cele mai surprinzătoare, în fine dominarea acestor momente prin care intră în intuițiune o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și eufonia la dreptul ei, care îmblînzește asprimele întîmplătoare din coliziunile vorbirei și dimprotivă elevează muzicalul din structura diferitelor elemente, acela transmite prin asta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n declamarea compozițiunilor prozaice. Accentul logic e numai prima și indispensabila condițiune pentru asta. Progresând

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deplina lor varietate. Și aicea e organul artistic busola proprie a lucrării, care nu se lasă înlocuit prin rațiunea abstractă. Ba încă simțul pentru frumusețile periodologiei sânt în genere o sămănătură {EminescuOpXIV 318} {EminescuOpXIV 319} atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic nu ni dă decât o corectă declamațiune prozaică. Frumusețea declamațiunei prozaice însă se-ncepe abia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
318} {EminescuOpXIV 319} atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic nu ni dă decât o corectă declamațiune prozaică. Frumusețea declamațiunei prozaice însă se-ncepe abia cu acel profund simț pentru arte care prin ondolațiunea ritmică-i comunică întregului corp al construcțiunei un spirit ideal, ce plutește deasupra înțele[ge]rei simple și care nu se descopere decât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]