97 matches
-
național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
împăratului din Orient, Anastasius I sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii papei Symmachus, în 501, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. ???). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, pompos și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, din care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pagini de un vizionarism curios pentru cine nu le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu-i pe Tristan Tzara și pe André Breton; complexitatea sufletească a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
prisos a mai vorbi, fiind cunoscute de oricine, iar pentru declamație, care din multe întîmplări a fost neîngrijită și prin urmare necunoscută, mă socotesc a face cîteva însemnări spre îndemnul tinerimei către ascultarea aceștii lecții atît de folositoare. Un bun declamator este pentru o limbă aceea ce este și un bun artist muzicant pentru executarea unei bucăți muzicale. In zadar un compozitor șiar alcătui operile sale, căci tot meșteșugul său ar rămînea mort, fără ispravă și chiar necunoscut, dacă artiști asemenea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
pricină de neizbutire și chiar de nenorocire numai a lor rece și necioplită manieră de înfățișare și rostire! Această însușire este înnăscută în om mai mult și mai puțin ca și cîntarea, ca și elocvența, ca și poezia, și un declamator povățuit numai de pornirea sa cea firească poate să treacă înaintea unui artist întocmai ca un cîntăreț sau versificator povățuiți numai de fire înaintea unui muzicant și poet cari pe lîngă fire au adăogat și învățăturile pregătitoare și băgările de
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
un cerc restrâns și nu i-a supraviețuit 337. Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși într-un cerc mărginit. Îl cunoșteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenții. Institutor în București, scria în Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum de versuri. Fiindcă făcea polemică și întrebuința ziarele, era pus în vază și făcea oarecare zgomot
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Epistula VI”, p. 226, și „VII”, p. 237. 36. P. Riché (op. cit., p. 307) reproduce un text sugestiv al lui Casiodor (Var., II, 3, p. 48): Litterarum quippe studiis dedicatus, perpetuam doctissimus disciplinis mancipavit aetatem... Vehemens disputator in libris, amoenus declamator in fabulis... fuit quidan nostrorum temporum Cato... Rerum quoque naturalium causas subtilissime perscrutator Cecropii dogmatis Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin învățături savante... Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura de babă a piticei din Las meninas." (Capitolul Spiritul critic, s. n.) Un lejer ecran se înalță, totuși, între construcția sa și percepția cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
In același an, cred, scriitori și poeți, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Caton Teodorian ne-au ținut și ei cu sufletul la gură, o seară și o bună parte a nopții. Dacă Victor Eftimiu mi s-a părut grandilocvent și prea declamator, Minulescu ne-a fermecat. Astăzi, Minulescu este încă citit. Dar el trebuia ascultat și văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și o bună parte a nopții. Dacă Victor Eftimiu mi s-a părut grandilocvent și prea declamator, Minulescu ne-a fermecat. Astăzi, Minulescu este încă citit. Dar el trebuia ascultat și văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat celebrele și atunci "romanțe pentru mai târziu", "eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ridicolului în care cădea de câte ori vorbea în Cameră. Epurescu începu să vorbească ca apărător al guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
muncitorească”, „Pagina culturală”, „Viața de organizație”, „Cu dalta și ciocanul”, „Cronica filmului”, „Cronica dramatică”, „Note de lector”, „Sport”, „Actualitatea”, „Lumea ideilor”, „Cântarea României”, „Accente”, „De peste hotare”, „Agenda”, „Ultimele știri”. Versurile, incluse destul de rar în sumar, au, în general, un caracter declamator, patriotard, mai cu seamă în etapa de început a ziarului. Ele sunt semnate de Ștefan Iureș, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Marcel Breslașu, Eugen Jebeleanu, Al. Andrițoiu, Nicolae Labiș, Ion Brad, Victor Tulbure, Florența Albu, Adrian Păunescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion ș.a.). În unele poeme e prezent tonul baladesc, declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care a publicat numai traduceri din limba rusă, C. revine ca poet cu mai multe plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă ni se pare o impostură literară. 5. Literatura demodată. Oricît ne-ar displăcea ideea, există în artă și mode. Mòdele sînt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
pentru a cînta imnuri de slavă servește la o anchilozare incredibilă a instituțiilor culturale." Că așa stau lucrurile e evident, cele cîteva insule de libertate, cîteva reviste și o mînă de oameni nu pot covîrși în România de azi vocile declamatorilor de televiziune. Care declamatori, am aflat din interviul de la sfîrșitul volumului, apărut cu ceva timp în urmă în Observator cultural, s-au distrat într-o emisiune maimuțărind versuri din volumul lui Caius Dobrescu, Deadevă, din 1998. Nici eu n-am
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
de slavă servește la o anchilozare incredibilă a instituțiilor culturale." Că așa stau lucrurile e evident, cele cîteva insule de libertate, cîteva reviste și o mînă de oameni nu pot covîrși în România de azi vocile declamatorilor de televiziune. Care declamatori, am aflat din interviul de la sfîrșitul volumului, apărut cu ceva timp în urmă în Observator cultural, s-au distrat într-o emisiune maimuțărind versuri din volumul lui Caius Dobrescu, Deadevă, din 1998. Nici eu n-am văzut emisiunea, ca și
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
de roman. Romancierul nu urmărește ecoul în sufletul tinerei grecoaice părăsite, și nici în familia ei, această stare de lucruri care, adâncită, ar fi putut feri paginile de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea, pedalarea pe virtute. Ceea ce rămâne în această scriere este construcția. Logica treptelor sale suitoare ori coborâtoare, filoanele de datare și de informare. Reproducerea textelor pisaniilor mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Bărboși și ne uităm la pietre cu privirea cu care bărbații singuri desfac de pe obscuritatea mansardei acoperișurile de unde răzbate ropotul de ploaie al feminității ascultăm tandra rostogolire a remembrării pe alee printre celelalte salamandre, când apare la orizont coiful unui declamator de pohesie, el le vorbește mult statuilor doar-doar va vedea aburul desînsuflețirii lor deșurubându-se din axa sinelui venit pe sus cu un vierme în cioc, sihastrul mă încuie în labirint așa simt că întâlnirea interioară are loc pe imensitatea
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Ștefan Cazimir În schița ,Națiunea română", Caragiale povestește istoria gazetei omonime, scoasă de el în 1877 împreună cu Frédéric Damé: ,afară de un prim articol declamator, gazeta nu mai conținea decît știri și iar știri, cari de cari mai amănunțite și mai senzaționale. De unde aveam atîtea? Le traduceam din gazete străine și le localizam. Luam dintr-o gazetă de la Viena o corespondență lungă de război, în
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
m-a chemat vocea Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos June Drept Ortac Totodată Orator de Epos Sofic, declamator de cutume de ethos. Mi-a zis: Ești Zeul Kronos și Mama Sa Noaptea, Totodată, }ine-te către Scaunul Zeului Tunetului și-o să te numești Kamui Tamiris. Acestea m-a descântat Syrmia Syria Ka Tiamat Ka Syrmia Prima cu A Mia
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
decât lectura cu voce tare. Autori ca Goethe sau H. von Kleist și-au compus și transformat textele recitându-le. În opinia lui Goethe, poezia nu poate fi percepută vizual, nu este creată pentru ochi. El însuși era un remarcabil declamator și orator și considera actul recitativ piatra de încercare pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
seriozitatea. Dincolo de inevitabilele deosebiri date de faptul că au trăit în perioade istorice diferite, poeții-actori abordează lirismul din perspective dintre cele mai variate. Unii dintre ei rămân primordial actori și atunci când scriu poezie. Versurile lui Mircea Belu au un caracter declamator, sunt scrise parcă pentru a fi recitate pe o scenă. Nici nu este de mirare, actorul timișorean fiind celebru în anii '80 pentru recitalurile sale pe versuri de Mihail Sabin. Ca și la mentorul său, în centrul universului poetic al
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold lăuntric nu le îndeamnă să facă un asemenea gest. Exhibiționismul lor literar este un act pur de voință, cu tentă masochistă. Sound-ul adesea declamator, biruitor, viril din lirica acestor amazoane ale postmodernismului nu face decât să le camufleze sensibilitatea reală. Paradoxal, deși se dezgolesc - nu doar de haine, dar chiar și de piele - multe dintre poetele generației 2000 nu dezvăluiesc nimic în ce le
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]