94 matches
-
alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești un zero tăiat mămăligă dezamorsată)/ fire-ai
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
Ion Minulescu. Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta n-o arată... / Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare-n
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
la Odessa, unde face școala primară. În 1920, ca urmare a revoluției bolșevice, emigrează în România. Urmează liceul la Râmnicu Sărat și București. Frecventează cenaclul Sburătorul începând din octombrie 1931, când E. Lovinescu notează în „agende” că italianul „citește poezii declamatorii date la «Adevărul»”, peste o săptămână prezentând „o schiță fantastică, Cocoșul, acceptabilă, și o poezie”. În noiembrie „cere un pseudonim”, iar în februarie 1932 „citește un fragment de roman”, pentru care în martie „vrea o prefață”, ceea ce „se primește foarte
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
provincie), deși e posibil să fi urmat și cursuri de filosofie. Revenit în țară fără diplomă de inginer, M., spre indignarea familiei, se dedică scenei. I se încredințează, împreună cu Nicolae Suțu, conducerea teatrului din Iași; acum organizează el o „școală declamatorie”. În martie 1847 își începe cariera de actor profesionist. În mai 1851 pornește într-un turneu, primul din seria numeroaselor deplasări pe care le va face. În 1852 se angajează, în București, la teatrul ce îi va fi concesionat de
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă și declamatorie, Cineva trebuie să moară, a cărei acțiune se desfășoară în curtea Atelierelor Grivița în februarie 1933. Piesă ocazională, Cerul nu există se inspiră din evenimentul lansării sateliților artificiali. Lucrare preferată a lui M., Camuflaj evocă, într-o manieră voit lipsită
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
competențe strict calculatorii. Acestea ne fac mândri că suntem „savanți” sau „oameni de știință”. Au murit însă înțelepții. Evident, persuasiunea nu este decât un efect superficial al practicii narative. O „metanarațiune” teologică nu poate convinge un necunoscut doar prin geniul declamatoriu al retorului sau predicatorului care o propagă. „Orice cuvânt contrazice alt cuvânt, dar care cuvânt va contrazice viața?” spunea Sf. Grigorie Palama (1296-359). Creștinii fideli tradiției știau deci că, numai strălucind în lumina sfântă a propriei lor vieți, povestea Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care o suscită poezia nouă legată de realități, este cea a zilelor festive. Unii poeți Învinuiesc publicațiile de a deveni cu prilejul defieritelor aniversări, adevărate calendare. Vina o poartă Însă tot sărăcia de idei care reduce poemele comemorative la Încercări declamatorii, ce rămân ocazionale, În așa fel Încât nu pot supraviețui În timp. 7 Noiembrie este o dată care În nici o altă zi a anului nu-și pierde măreața sa semnificație. Dar iată că poemele pentru 7 Noiembrie, de pildă, neizbutind În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară. Din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare a tentei vitaliste în favoarea unei viziuni intelectual-contemplative. În Floarea soarelui sau Mâna de lucru (1978), persistă „angajarea” din epistole, slujită, însă, mai puțin de mobilizarea patrimoniului istoric și mitologic
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
muzici - n-are decât să-1 planteze "pe urmă" . . . Dar să nu-i atribuie precepte de onoare și să nu-1 încarce cu probleme de scrupule, de care e incapabil ca prinț degenerat, ca imbecil și... ca bărbat mai ales, conchise Nory declamatoriu ca la tribunal. Mini fu turburată în repausul ei de unele cuvinte minunate, pe care Nory le rostise fără să știe. " O coardă stricată în instrumentul ei solid" . . . Trupul sufletesc prezintă desigur uneori, unele dezacordat! parțiale ale sănătăței reparabile, curabile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei structuri, civilizații, epoci, activități
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și cură” din aceeași matrice divină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
celelalte, accentuând armonia întregului, fiindcă este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viță la răcoare, savurăm o cafea, discutăm diferite probleme, dăm și primim telefoane. După 1030 sosește și actorul Costică Avădănii, un agreabil interlocutor care face unele aprecieri privind noul volum ce va fi lansat peste două zile, când va citi - declamatoriu - unele fragmente pe care și le-a însemnat pentru momentul respectiv. Către ora 12, cu un taxi, Mariana rezolvă unele probleme de aprovizionare, apoi mâncăm și discutăm un timp. În cutia poștală găsesc un plic voluminos în care dl. Ion
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în actul teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
raportând la stăpâni liberali, venerali, vandali, șacali: vor reușită mituită, plătită, ieșită cu sânge... Opoziția unită, cinstită, independenți, fervenți, naționaliști populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile și în nordul Moldovei, în Bucovina, pe la „fostul ministru averescan Dori Popovici" și pe la „redacția ziarului dlui Ion Nistor pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Almaș a respectat strict normele ideologice ale regimului național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața școlară, uneori expres
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
public mai ales părinți ai elevilor și, eventual, pentru a extinde sărbătoarea la două zile, de vreme ce 24 ianuarie "va cădea într-o sâmbătă". Dintr-un anume scrupul științific, recomanda ca nelipsitele conferințe publice să fie "cât se poate de puțin declamatorii și să se întemeieze mult pe fapte"148, ceea ce sugerează că, de obicei, nu era chiar așa. Dar istoria celebrării anuale obligatorii a zilei de 24 ianuarie în școli începuse cu câțiva ani înainte, prin 1902-1903149. Dovadă stă un dosar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1965-1971, 1971-1980, 1980-1987, 1987-1989. Ultima perioadă, intitulată " Sfârșitul dictaturii ceaușiste", își justifica desprinderea de epoca anterioară prin aceea că fusese o "pregătire a înlăturării" regimului, iar pentru Ceaușescu personal, momentul când pierduse "total" sprijinul populației. Finalul nu era argumentativ, ci declamatoriu, mai ales în ultimul paragraf, "Opozanți și disidenți", care miza pe o comparație incompletă și pe rolul persuasiv al repetiției: "rezistența față de regimul Ceaușescu a devenit tot mai accentuată. Atât în străinătate, cât și în interiorul țării se contura o opoziție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dată unor versuri dedramatizează unele versuri, cum ar fi dubitația implorantă din "De nu m-ai uita încalte, / Sufletul vieții mele" ceea ce în italiană devine Io temo che poi mi dimentichi / tu vita, tu anima mia. Textele lungi, epice, patetice, declamatorii, aflate sub regimul unei concentrări extensive cum spune Edgar Papu, i-au reușit mai bine traducătorului, decât sonetele, să zicem, decât textele mai scurte dense, aforistice de mare pondere imaginifică și prozodică. A ști la ce se poate renunța și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
perioade numite de stabilizare este de a face din existența URSS-ului și din sublinierea realizărilor sale singurele elemente ce pot detona contradicțiile din lumea capitalistă și radicaliza mișcarea maselor. Revoluția este mai mult un mit prezentat într-o manieră declamatorie 3 decît un obiectiv real al partidelor comuniste în lume. Cu alte cuvinte, apărarea URSS-ului trece înaintea oricărei lupte pentru putere: construirea socialismului într-o singură țară a devenit un imperativ. KPD-ul în fața apariției nazismului Germania reprezintă un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]