291 matches
-
e publicații ale sale și să-și afirme o anumită convingere - sau ne salvăm toți, sau pierim toți. Ca o invitație la lectura întregului, din sumarul foarte ofertant, cu semnături bune, clujene dar și din întreaga țară, reținem aici grupajele: Declic creator (ancheta revistei) și Echinox 45 (din nr. 1-2) și Dispariția cronicii literare?, ancheta din celălalt număr, 3-4. De asemenea, am remarcat, în ambele numere, rubricile consistente de cronică literară și prezența număr de număr în paginile Stelei a criticului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
păi tu nu ești de capul tău în lumea asta. Nu prea faci tu ce vrei că te dai tu că ești actor. E cineva care te contabilizează și care te urmărește și-ți urmărește evoluția.”. A fost momentul de declic, în momentul în care am realizat că am de făcut o profesie, care de mine depinde dacă o duc în derizoriu, în nimic, sau o duc în glorie. M-am ținut de ea cu multă seriozitate, iar la distanță de
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
nr. 1952 din 05 mai 2016. Însetat Însetat m-am resetat într-un aero de stat, Voi continua, cum altceva? Scrie-voi o panama. Tentativă eșuată dintr-o celebră erată, Întrerupe un cuvânt, domnișorule preasfânt. Am clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți. Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale. Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam. Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza. Un model tot alesei, pe prințesa Funigei, Om cu ochii cenușii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
iubește, doamnă, Brahms. BMM ... Citește mai mult Însetatînsetat m-am resetat într-un aero de stat,Voi continua, cum altceva? Scrie-voi o panama.Tentativă eșuată dintr-o celebră erată,Întrerupe un cuvânt, domnișorule preasfânt.Am clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți.Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale.Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam.Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza.Un model tot alesei, pe prințesa Funigei,Om cu ochii cenușii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
și cu bărbia-ndoită mult-mult a îndărătnicie, a dezamăgire. Apoi, căutând o ieșire din autodeconspirare, îl certai că prea des repeta vorbe, enunțuri... Iarăși se mulțumi să mă privească doar. Îmi făcu apoi un semn de La revedere! și-nchise Messenger-ul. Declicul îmi răscoli nu atât urechile, cât sufletul... Deplângeam nevoia-mi de a fi consolată, dar faptul că-ntrerupsese comunicarea mă stârnea la plâns, nu alta! Și adormii ca și-n atâtea și atâtea dați, înfofolită într-o pănură de frustrări și
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului. Desface c-un declic un senzor de pe tastatură și-l montează pe tâmpla dreaptă, imediat sub dubla ramă. Atingând cu rapide mișcări butoanele, declanșează secvența de start a programului. În timp ce el se relaxează, pe monitoare apar mulțimi eterogene de sfere deschise și interconectate. Își
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
în pat, poate trezi instinctele primare, nicidecum împlinirea femeii moderne” Cu toate că tehnologia a avansat într-un deceniu cât într-o existență, iar oamenii păreau că se și adaptează la viteza ei de evoluție și chiar s-o venereze, un mic declic i-a îndemnat pe mulți să se sucească la 180 de grade și să adopte stilul de trai al oamenilor din Paleolitic. Este vorba de moda paleo, foarte celebră printre cetățenii din S.U.A. și care s-a implementat nu doar
Un psiholog contesta moda paleo: dieta paleo si paleo-sex [Corola-blog/BlogPost/93151_a_94443]
-
retorică. Petru Dumitriu și-a construit o mitologie personală în jurul simbolisticii Vârstei de Aur, concepută ca atopie și utopie. În imaginarul scriitorului, Vârsta de Aur e reprezentată, fără îndoială, de aristocrația românească. Odată vede un conac și priveliștea funcționează ca declic pentru rememorarea și reinventarea unei lumi și atmosfere aflate dincolo de granițele timpului și a realității obiective. Faptul e, de altfel, menționat chiar în roman, care se poate citi astfel ca o cronică tragică a unei lumi pierdute. O versiune cinică
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
răspund comandamentelor naturii umane la fel cu cele ale naturii înseși, situând crima în centrul universului lor denunțând astfel o transcendență goală, un deus otiosus provocat prin sacrilegii repetate. Eroii sadieni predică crima fără pasiune, expresie a instinctului pur, simplu declic muscular. Rafinamentul și scenariile elaborate îi contrazic totuși, așa cum scenariul elaborat al lui von Trier contrazice înregistrarea acestei purități atroce. Oricum, în mijlocul pădurii, regizorul redă naturii cuplul adamitic, El și Ea, ale căror conflicte generice reflectă temeiurile civilizației în proximitatea
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
reeditată Figură a spiritului creator. Sigur, volumul nu se ocupă numai de poezie. (De remarcabile portrete interioare având parte și Antim, și Radu Greceanu, și Heliade- Rădulescu în ipostaza lui de scriitor total, și Mircea Horia Simionescu). Fondul cărții, însă, declicul său declanșator îl reprezintă însă poezia. Mai exact, tipul de comentariu pe care îl suscită aceasta. (Și care, ulterior, poate fi extins cu îndreptățire și asupra altor zone). Până la un punct, e adevărat, metoda lui Eugen Negrici se revendică din
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
reconfortant, într-un climat în care nu puțini încearcă ștergerea granițelor dintre ficțiune și realitate, ficțiunea străduindu-se adesea din răsputeri să mimeze realitatea "tutelară", minându-și propria autonomie. Colonelul, personaj pentru care întregul destin exterior nu a fost decât declicul unor procese invizibile, propune o mântuire prin ficțiune, prin arta și exercițiul povestirii, chiar dacă acestea nu au un sens clar definit, ci, mai degrabă, unul proiectiv, plasmatic. Povestirea colonelului, desfășurată pe un parcurs temporal apreciabil, e pânza de păianjen ce
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a trezit la o conștiință mai mult decât primară celulele respective. Ceva străin de menirea lor le-a contaminat; brusc, în ele s-a trezit un neant nevalorificat, neinvestit - și, dintr-odată, entitatea microscopică s-a văzut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sau, eventual, numele victimelor sale. Când e vorba de un politician, tentația cititorului este de a descifra logica luării deciziilor, argumentele secrete care au dictat o anumită soluție, negocierile purtate în culise. La un mare savant e de urmărit momentul declicului, clipa când s-a decis înscrierea decisivă a vieții respectivului pe un anumit făgaș și revelarea unui mod de viață (lecturi, întâlniri esențiale, zone de cercetare) care a făcut posibil succesul. În fine, jurnalul unui înțelept ar trebui să fie
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
Dicționarul general al literaturii române. Pregătindu-l, a trebuit să examinez din nou, pagină cu pagină, colecția existentă la Biblioteca Academiei Române. Atunci m-am oprit iarăși asupra Tragicei vieți a jocheului Stewer, prilej cu care s-a produs un dublu declic: am întrevăzut concomitent două posibilități: prima - ca textul respectiv să fie și altcumva decît apare și secunda - ca sub pseudonimul cu care este semnat, Petru de Lozia, să se ascundă Petru Comarnescu. Publicarea prozei cu pricina se înscria negreșit în
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
o poziție importantă, o funcție, acel nimb al puterii derivate în reprezentativitate, admiratorii se strâng în progresie geometrică. Recenziile și interviurile, cronicile și studiile ample, monografiile și premiile prestigioase curg, copleșindu-l pe fericitul autor. După care sunt suficiente un declic biografic sau o întorsătură istorică pentru ca atât de importantul scriitor să se vadă, deodată, lipsit de orice merit, calitate artistică și morală, audiență critică și publică. Astfel, receptarea lui Petru Dumitriu se împarte în două mari faze: înainte și după
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a vrut? M-a trimis la Dracu', înaintea Sorinei, la Sălcii spune Vlad, ieșind înfuriat. Pînă la serviciul Dezvoltare, viscolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Poate-i de neînțeles, dar o femeie poate alege, după criterii care te lasă mască, pe cel mai urât din jurul ei, pe cel mai rece, pe cel mai spălăcit, pe unul bătrân, mirosind a moarte. O atrage ceva, e un declic, totul poate să plece de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să-ți spun că am Întârziat puțin și să nu te superi. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai insistat. p. 163 Minciunile au puteri curioase: cel care le-a inventat li se supune. Eu care detestasem întotdeauna muzeele și galeriile de artă, am început să le frecventez cu asiduitate: Sigrid îmi transmise pasiunea sa pentru arta contemporană. Declicul l-a constituit o expoziție de Patrick Guns intitulată My Last Meals. La prima vedere, corespundea ideii pe care o aveam despre arta contemporană: fotografii cam nasoale cu comentarii lipsite de interes. Iar apoi Sigrid mi-a explicat. Website-ul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cîțiva centimetrii de actori, de costumele lor, de machiaj. Care vin și pleacă, care se opresc și privesc doar pînă le sosește metroul, care amplifică zgomotul de sub pămînt cu pașii lor grăbiți, purtați pe drumuri ce consumă și îi consumă. Declicul meu emoțional s-a produs cînd am observat toate astea. Cînd am văzut două spectacole și concertele de muzică clasică cu puști, muzicieni de la liceul "George Enescu". Artiștii au dus impecabil, pînă la capăt, creația lor. Parcă numai pe mine
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
la o fază la care și zidul rapidist a dormit, iar "Robocop" a sărit cam în reluare. Grigore a sunat adunarea Îngenunchi și cu perspectiva unui vis care s-ar putea ruina din fașă, rapidiștii au renăscut ca prin minune. Declicul s-a numitGrigore. Surpriza lui Lucescu din primul "11" a lansat o torpilă direct în vinclul porții polonezilor (24), iar Rapid putea respira din nou. Foamea de glorie nu i-a lăsat însă să se mulțumească doar cu atât și
Rapid singura echipă românească care a adus puncte din deplasare, după 3-1 la Slask () [Corola-journal/Journalistic/76650_a_77975]
-
mai mici amintite. Este Orașul. Este Damascul, "strămoșul tuturor orașelor", lui Creangă. Ca în cazul lui Saul, pe drumul evocat în partea a patra a Amintirilor, de la Humulești la Iași, se declanșează, deocamdată numai la nivelul unui schimb de locații, declicul, începutul metamorfozei scriitorului, schimbare care se va produce încetul cu încetul, convertirea la religia scrisului, a artei și literaturii, care - fără îndoială - nu ar fi fost cu putință în Humulești. Amintirile din copilărie împart, în porțiunea finală, spațiul narativ al
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]