651 matches
-
știau că Senatorul murise, atunci el... el cine urma să fie de-acum înainte?! Răspunsul i-l dădu apariția Nuței, soția lui Marcel, o femeie pricăjită, cu zeci de riduri pe față și smocuri de păr ieșite de sub o basma decolorată: -Marcele, ți-ai ras mustața! Bunătate de mustață! Ce bine-ți venea! declară ea nostalgic. Uite, ți-am adus hainele bune, am vorbit de dimineață cu doctorul, cică n-au fonduri să te opereze acum, cere prea mulți bani la
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
pajiștea verde din preajma curții mele. Bea apa, îi pun țolul, dar refuză a mă privi și a-mi da un semn al prețuirii bunătății mele. Fac un efort, îl sărut pe bot și abia atunci, i-am văzut albul ochilor decolorat, semn al bătrâneții sale. Gestul meu, de a săruta boticul, m-a împrietenit cu animalul din om, peste care trecuse furia de fiară dezlănțuită. Dar tot cu biciul în mână era!... Îmi trecuse teama! Scăpase calul și rămăsesem eu, să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
idealurilor în care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
liane,/ În pădurile adormite cu vedenii,/ Numai în inimi nu l-am găsit,/ Prietene bun, cu ochi de căprioară." O relație a cărei actualitate n-o mai cunoaștem (este prietenul? a fost vreodată?), chemată pentru întrebări fără răspuns. O Toamnă decolorată, punînd în locul nuanțelor lumii albul gol al nălucirilor, e un galop de ceasuri rele prin orașul care se destramă și obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
cuplului făcând dragoste lângă un copac ale cărui rădăcini se împletesc cu membrele unor corpuri umane. Tabloul apocaliptic care împrumută de la Hieronymus Bosch este reluat spre final, unde se pot vedea asemeni umbrelor unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de oameni încep apoi să
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
Pentru ei muncesc. Să învețe, să ajungă mari, să nu stea ca mine să caute de muncă pe la unii și pe la alții”. Într-un final trenul mult-așteptat garează. Un tren cu vagoane obosite și vechi și controlori îmbrăcați în haine decolorate. Oamenii încep să urce, navetiștii din cârciumă dau pe gât ultima gură de bere, spun un „doamne-ajută” și se duc în tren. Gara Obor rămâne iarăși pustie, iar ploaia începe să cadă.
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
banii și apartamentul și asta a fost. “ O poveste cutremurătoare Impresionantă este însă povestea Mihaelei Poenaru. O doamnă îngrijită, cu maniere, modestă, curată. Poartă la gât un pandativ tocit în formă de floare, iar la mână o brățară cu ștrasuri decolorate. S-a bucurat că în sfârșit o bagă și pe ea cineva în seamă. “Am multe să vă povestesc, trebuie să aveți răbdare.” De la o viață normală, ajunsă pe drumuri Deci... să vă spun de la început... În ’81 am terminat
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar o să mă bată nebunul meu! Și bine-mi face, dacă mi-a trebuit să muncesc la partid, la școală nu-mi era bine. Cel puțin
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați-o pe lângă bisericuță, le spuse un soldat. Am auzit că se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fiecare din ele era dotată cu un băiat cu ochelari de soare opaci, din cadmiu, care o întreba: „Bă, m-ai înțeles?“ Brusc, am văzut-o la altă masă pe arogantă, remarcându-i abia acum ochii injectați și un dragon decolorat tatuat pe o gleznă foarte fină. M-am holbat mult timp la glezna aia. „Glezna - mi-a zis mie mama când eram adolescent - e unul din cele mai importante lucruri la o femeie... Să nu-ți iei femeie cu glezne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de interesante, însă critica le-a desființat, n-au înțeles că eu adusesem
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
arde de nerăbdare să întoarcă capul spre ea, să-i adreseze măcar un zâmbet, se va despărți de el fără să-i dea măcar bună ziua, întoarce spatele oamenilor în mijlocul cărora Alex perorează, se îndreaptă spre ușă, trece printre trupuri lemnoase, decolorate, mumificate, se simte ca într-o peșteră de stalactite umane, va părăsi toate acestea, nu are nevoie de bălăcăreală, va merge acasă, se va întinde în pat și se va sinucide ca și cum ai bea o cafea, cu poftă, de ce trebuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deja că purta un costum maro cu dungi. Dar carnea lui fragedă avea un gust ciudat, de salam cu soia. În plus, sîngele, pe care cei doi reușiseră să l adune În niște pungi de plastic - lucraseră metodic -, era ușor decolorat, părea făcut cu emulgatori sintetici. Deși, trebuie să recunosc, ne-a ținut de sete cîteva zile! De fapt, ne-a salvat viața! A fost complet nevinovat. Îi vom păstra de-a pururi o vie recunoștință. — Într-adevăr, dragi ascultători, o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dinadinsul, citește-mi, acceptă ea. Dar, iartă-mă că te Întreb, de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea. Nu știu, acum nu știu, răspunse el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
patru zile, atunci cînd frizerul spitalului Își amintea să treacă prin saloanele lor. CÎt despre Îmbrăcăminte, cînd nu stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
publicitar, în drum spre bar-mițva. La sfârșitul primului an de liceu - și al primului an de masturbare - am descoperit în partea de jos a penisului meu, fix în locul unde corpul spongios se îngemănează cu glandul, am descoperit, ziceam, un punctuleț decolorat, care ulterior a fost diagnosticat drept un pistrui. Cancer. Îmi provocasem singur cancerul. De-atâta tras și-ntins, de-atâtea frecții, mă alesesem cu o boală incurabilă. La nici paisprezece ani! Noaptea, în pat, aveam ochii scăldați în lacrimi. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii, prinse laolaltă cu ace de siguranță, și cu franjuri lungi din păr decolorat blond. Era sexy Într-un fel straniu, În modul acela În care sunt persoanele care aparțin genului creativ, chiar dacă arată complet aiurea. M-am dus și m-am alăturat lor, luând un pahar de șampanie În drum spre ei. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ului. Când se dezbrăca, pe pielea ei mată se vedeau urmele atâtor abuzuri din trecut, încât aveai impresia că trupul ei a fost însăilat în grabă. Iar părul, pe care-l coafa acum în stil prerafaelit, fusese atât de des decolorat, vopsit și filat în decursul anilor că avea, la atingere, consistența vatei de zahăr amestecate cu pilitură de fier. Bull se abținuse să-și treacă degetele prin părul ei când făcuseră ceea ce trecea drept dragoste. Se temuse să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]