58 matches
-
Astfel, sancționarea elitelor bolșevice care au preluat puterea În 1989 și a viziunii lor perestroikiste a reprezentat o constantă a discursurilor liderilor PD. Totuși, această condamnare nu a fost decât una formală și nu a implicat promovarea unor politici de decomunizare. Ca și pentru Ion Iliescu, pentru Petre Roman, reconcilierea națională pe baza amnistiei și a Închiderii arhivelor a reprezentat modalitatea ideală de raportare la trecutul comunist. Fostul prim-ministru valoriza În acest sens modelul spaniol de tranziție: „Eu rămân foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
antimaghiar și, pe de altă parte, de existența unui grup liber În cadrul UDMR, care și-a impus programele politice În alegerile organizate de congresele uniunii. Astfel, UDMR denunța totalitarismul și cerea „lichidarea structurilor și metodelor moștenite din comunism”, precum și o decomunizare rapidă. La nivel economic, programele evocau necesitatea privatizării rapide și diminuarea graduală, până la nivelul minim, a rolului asumat de stat În economie. Restituirea bunurilor confiscate de către administrația comunistă era, de asemenea, menționată, din 1999 devenind o politică prioritară a partidului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
care a denunțat sistematic criza economică și instituțională provocată de comunism. Nevoia sa de legitimare În raport cu celălalt succesor al FSN l-a Înscris Într-o tendință de condamnare simbolică a regimului, fără Însă ca ea să implice măsuri directe de decomunizare. Față de tranziția economică, atât PDAR, cât și partidul lui Ion Iliescu au avut un dublu discurs. Pe de o parte, adoptarea unei economii de piață era declarată o necesitate. Pe de altă parte, programele partidelor făceau referire la menținerea rolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
doctrină liberală, promovând o trecere rapidă la economia de piață și o reformă structurală care să implice privatizarea și descentralizarea. UDMR-ul a valorizat relațiile cu partidele europene, a adoptat principiile democrației occidentale și, Începând cu 1993, a militat pentru decomunizare. Acest proces a fost Înțeles, În primul rând, ca restituire a bunurilor confiscate și ca reabilitare a victimelor comunismului, politici care serveau unor interese etnice, În condițiile În care Biserica Reformată fusese afectată În mod particular de instaurarea dictaturii. UDMR
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
această poziție și să amintesc că Înainte ca Jacques Julliard să afirme acest lucru, În interviul cu Gabriela Adameșteanu, dar și cu alte ocazii, inclusiv În conferința de la Colegiul „A Treia Europă” din Timișoara, am menționat mereu că În România decomunizarea nu va avea loc fără defascizare și nici defascizarea fără decomunizare. Mă bucur că domnul Julliard spune acest lucru, Îl spun și eu de vreo zece ani, exact În aceiași termeni. În România, ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist au
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
afirme acest lucru, În interviul cu Gabriela Adameșteanu, dar și cu alte ocazii, inclusiv În conferința de la Colegiul „A Treia Europă” din Timișoara, am menționat mereu că În România decomunizarea nu va avea loc fără defascizare și nici defascizarea fără decomunizare. Mă bucur că domnul Julliard spune acest lucru, Îl spun și eu de vreo zece ani, exact În aceiași termeni. În România, ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist au Încorporat profunde elemente fasciste. Am subliniat adesea că procesul de detotalitarizare
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Ajungem la o discuție pe care am mai avut-o și la care Încearcă să răspundă capitolul despre Încheierea revoluției din Fantasmele salvării. Este vorba de angoasele morale pe care le produce În România, și nu numai, Întregul proces al decomunizării, respectiv al desecuritizării. Cum bine se știe, și În Germania de Răsărit s-au creat situații foarte dramatice, precum În cunoscutul caz al Verei Wollenberger, care a descoperit În dosar că fostul ei soț era informator al Securității! Când ea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
relele, ci tu însuți, cel care, luând asupră-ți povara erorilor săvârșite, primești în schimb nemăsurata libertate de a nu mai greși.” Cu acest a priori subiectiv - care învăluie cu seninătate orice discuție asupra sensului culpabilității -, dl Baconsky reînnoiește problema „decomunizării” României printr-un util excurs istoric ce compară situația țărilor europene marcate de pactizarea cu fascismul interbelic. Între acestea, Franța sau Germania ar fi putut indica beneficiile unei autentice „epurări” a societății civile de paraziții ideologiilor demente. Din nefericire, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai bine funcția este geneza -ismelor sau, mai bine spus, mișcarea ideilor in statu nascendi et moriendi. Secretul unui -ism devine manifest în sufixul -(iz)are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale teoreticianului german; același autor va îndepărta, douăzeci de ani
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
punct se poate vorbi de o rezistență reală, și de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în continuare cu neadevărul, până la piruetele cele mai greu de imaginat în jurul acestui subiect mai spinos chiar decât cel menționat într-un poem celebru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
DIN CLUJ-NAPOCA Lavinia STAN este prof. univ. dr. la Universitatea St. Francis Xavier, Canada, unde predă științe politice. Este Director a Centrului de Studii Postcomuniste. Temele principale pe care le-a abordat în ultimii ani sunt religie și politică, lustrația, decomunizarea și capitalul social. A coordonat volumele Romania in Transition (Dartmouth, 1997) și Transitional Justice in Eastern Europe and the Former Soviet Union: Reckoning with the Communist Past (Routledge, 2008) și a semnat Leaders and Laggards: Governance, Civicness and Ethnicity in
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de conducere; în absența unei mișcări protestatare structurate, elitele comuniste și-au asumat sarcina schimbării regimului; acestea exercită încă o mare influență asupra puterii. De aceea, dezbaterile vizează în mod exclusiv necesitatea de a demara sau nu un proces de "decomunizare". Nu se conturează posibilitatea formării nici unui alt clivaj. O a doua categorie este reprezentată de țările care au cunoscut un "comunism birocratic autoritar" (RDG, Cehia, Slovacia); în aceste cazuri, regimul a fost contestat de o opoziție puternică și organizată; elitele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
invitați schimbă priviri între ei. Dar nimeni nu rostește o vorbă despre pericolul... neocomunismului în Europa de Est, ai cărui exponenți au preluat sloganurile naționaliste. Un asemenea hibrid ideologic s-a produs în țările în care nu a avut loc o adevărată decomunizare, imediat după 1989: fosta Iugoslavie, România, spațiul post sovietic, în frunte cu Rusia. Deloc întâmplător, acestea sunt exact și țările în care Occidentul a avut cea mai slabă implicare. Am plecat de la dezbaterea organizată la Centrul „Pompidou“ mai mult dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comensurării comunismului și nazismului cu ajutorul aceleiași balanțe, întrucît "nu există unele victime care au dreptul la dreptate și altele nu". E remarcabilă, în acest sens, polemica d-sale cu Adam Michnik, care se pronunța deconcertant "pentru închiderea trecutului", "absolut contra decomunizării", deoarece orice justiție, după o dictatură, n-ar putea fi decît "iacobină, bolșevică": "Nu pricep (...) de ce crede Adam Michnik că justiția se opune reconcilierii și invers. În mintea mea, reconciliera presupune justiție pentru a nu așeza reconcilierea pe anularea diferenței
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
anticomunism bolșevic, similar în dogmatism cu comunismul însuși, a bântuit din timp în timp părți întregi ale Europei de Est". Citind această propoziție - explică Gheorghe Grigurcu - am avut senzația că n-am înțeles-o bine, așa încât am recitit-o. Va să zică decomunizarea, atât de dificilă, atât de dureros defectuoasă, la care suntem martori de aproape două decenii, să nu fie decât un echivalent al... comunismului? Asta vede și crede autorul Întoarcerii huliganului, din depărtările în care domiciliază, când vine vorba de vitregita
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
zile în America, într-o călătorie de plăcere". Iată cum tribulațiile noastre ale celor din țară se leagă de cele ale românilor ajunși în Lumea Nouă, care se vede că trebuie să treacă, precum noi, cei de aici, prin Purgatoriul decomunizării!
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe exemple, la care au adăugat geniul atrocității". România a preferat de multe ori continuitatea și de aceea nu a cunoscut o perioadă de destabilizare sau decomunizare și nici post-decomunizare. Singura perioadă de ruptură violentă a fost cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, dar din păcate fără nici un rezultat, nici cel puțin să știm cine au fost "teroriștii". Filosofia și ideologia în perioadele dominate de Istorie încearcă
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
Externă a României după 2004"), semnat de Radu Dudău. În ansamblu, avem de-a face cu o lucrare indispensabilă înțelegerii a ceea ce s-a cristalizat că un proiect politic care urmărește modernizarea instituțională, consolidarea statului de drept, reducerea corupției și decomunizarea. Autorii examinează critic tendințele din viața politică românească, adoptând o poziție de «optimism prudent», cum remarcă profesorul Tom Gallagher în cuvintele de susținere de pe coperta a patra", mai scrie Tismăneanu. Pe lista celor care au contribuit la volum, se numără
O carte despre România în vremea lui Băsescu, apărută în SUA, care costă 85 USD şi are 388 de pagini () [Corola-journal/Journalistic/69368_a_70693]
-
a Basarabiei, scandând lozinci precum: „România nu uita, Basarabia e-a ta!", „Suntem români!", „Vrem să fim în Europa", „România - ultima salvare", „Libertate!", „Jos comuniștii!", „Jos comunismul!". * Menționăm că solicitările noastre din prezentul apel sunt conforme cu cererile Proclamației pentru decomunizarea României (pe care o anexăm în continuare), lansată simbolic la 23 august 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin. Avem convingerea că veți acționa cu demnitate pentru unitatea națională a poporului român. Semnatari Sorin Ilieșiu - vicepreședintele Alianței Civice
Apel către preşedinţii României şi Moldovei pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin () [Corola-journal/Journalistic/26875_a_28200]
-
la Moscova, Kiev ori Chișinău, și la București. Metodele politico-mafiote sunt înscrise în zestrea genetică a comunismului și ele nu dau alți muguri decât excrescențele otrăvitoare perceptibile cu ochiul liber. Am înțeles multe din mecanismele care au făcut posibil eșecul decomunizării jumătății umilite a Europei citind noua carte a lui Václav Havel, Pe scurt, vă rog! (Editura Curtea Veche, 2009.) Ea continuă seria volumelor în care marele disident și intelectual își prezintă, într-o întrețesere de evenimente publice și private, existența
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
opinia contrarie celei aplaudate ieri. În rest, a fost vorba despre crimă și pedeapsă în cazul comuniștilor și despre opinia majoritară în această privință, după căderea regimului în Polonia, ca și în România, despre iertarea păcatelor, mai pe scurt, despre decomunizare. Se știe că Michnik a pledat întotdeauna, atrăgându-și numeroase antipatii, deși avea autoritatea omului trecut prin închisori, pentru închiderea parantezei comuniste din istoria țărilor noastre. Și-a repetat pledoaria și de data aceasta și a fost convingător, în primul
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
farmecului cu care și-a ilustrat, cu exemple din viață, ideea. Totul a luat-o razna după a doua întrebare care i s-a pus din sală și anume dacă nu era normal, dacă am avut denazificare, să avem și decomunizare. Întrebarea a venit, precisă și clară, din partea unei doamne care, cel puțin de la distanța la care mă aflam, nu mi s-a părut cunoscută. Asta are mai puțină importanță. Îi aduc omagiul meu pe această cale. Răspunsul lui Michnik, lung
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
cale. Răspunsul lui Michnik, lung și încurcat, a fost stupefiant pentru un om cu inteligența lui ieșită din comun. În esență, Michnik a spus că denazificarea n-a existat niciodată în realitate, devenind însă cu timpul un mit. Așadar, nici decomunizarea nu și-ar avea rostul, mai ales în condițiile în care n-avem voie să generalizăm, condamnând categorii și nu indivizi reali. Michnik l-a acuzat explicit și pe Gabriel Liiceanu de a fi scris în 1992 „Apelul către lichele
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
fi fost, mai cu seamă imediat după apusul regimurilor din Europa de Est și Centrală, necesar și eliberator, fie și într-un plan simbolic? În definitiv, am încetat să fiu de acord cu Adam Michnik în clipa în care a susținut că decomunizarea n-ar face decât să deschidă o cutie a Pandorei, deși noi, toți, constatăm zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă, vorba lui Lenin, de data aceasta, că, din contra, absența unui proces coerent de decomunizare
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
decomunizarea n-ar face decât să deschidă o cutie a Pandorei, deși noi, toți, constatăm zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă, vorba lui Lenin, de data aceasta, că, din contra, absența unui proces coerent de decomunizare a deschis cutia cu pricina a tuturor relelor de care nu reușim să scăpăm nici atăzi, după cei douăzeci de ani fatidici din profeția lui Brucan.
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]