137 matches
-
cărturarului, care se muncește să-și explice și se străduiește să convingă și pe alții de minunile care îl fixează hipnotic de pretutindeni. Unii scriitori vor să fie originali cu orice preț și se dau peste cap ca să uimească, să deconcerteze". O măcinare de "gînduri leneșe și triste", cutremurate de "realitatea enigmelor", reverberează în aceste pagini al căror liman îl reprezintă constatarea miracolului: "orice miracol e cu putință într-o lume creată din miracol, lume care nu există decît prin miracol
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
se citează pe sine, cel mai important cronicar literar de la noi să nu folosească ghilimelele. În plus, personal am descoperit în decupajul prin lipsă ori prin adaos practicat aici de Manolescu, un mare număr de sentințe revizioniste implicite. Ce mă deconcertează cu adevărat e faptul că același tânăr recenzent care astăzi impută genului cronicii o inerentă superficialitate pleda ieri (mai exact în 2005, în cea de-a doua culegere de articole a sa, București Far West) pentru statutul aproape academic al
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
șoca. Antisemitismul era dealtfel una dintre marile lui probleme politice: de ce erau antisemiți toți oamenii pe care-i admira la nebunie? Schopenhauer, Nietzsche, Wagner, Schönerer... în mijlocul unor reflecții frumoase și nobile, se bălăceau cu toții într-o ură josnică. Asta îl deconcerta pe Hitler. Nu vedea legătura între antisemitismul lui Nietzsche și restul gândirii sale. Idem pentru Wagner... Cum puteau aceste genii să coboare într-atât? Le ierta această ură accesorie, parazită, periferică, dar se mira că ea revine atât de frecvent
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
așteaptă autori care să fie și foartre puternici (stilistic și tematic) și a căror tehnică narativă să fie compactă, legată. Adică exact contrariul, într-un fel, al tipului de narațiune „explodată”, foarte răspândit în universul literar românesc, și care îi deconcertează pe cititorii francezi. Anita Natascia Bernacchia este traucătoare și interpret de conferință, cu un master în traducere audiovizuală (2008); în prezent trăiește și lucrează la Bruxelles. De câțiva ani, traduce literatură română - Nina Cassian, Cecilia Ștefănescu, Radu Aldulescu, Ștefan Bănulescu
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
poetă. Dacă încă nu s-a scris despre ea suficient de cuprinzător sau suficient de tensionat, vina nu e numai a criticilor. Angela Marinescu și-a schimbat de atâtea ori în numai câteva decenii formula încât, pur și simplu, a deconcertat spiritele carteziene. S-ar putea ca, totuși, probleme personale să fie o sintagmă îndeajuns de stabilă pentru a defini integral o biografie lirică majoră. Căreia, după știința mea, nu i s-a dedicat încă nici un studiu serios.
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
3 sau...), iar volumul merita cu prisosință atenția oricărui critic. Pentru această stranie reticență, noutatea atitudinii, invocată mai sus, nu mai poate oferi, ea singură, o explicație convingătoare. Intervine în ecuație, de data aceasta, și noutatea formulei. Aer cu diamante deconcertează. Niciodată nu s-a mai făcut, la noi, o poezie atât de liberă. Invazii dirijate de tropi s-au mai văzut, rigorism compozițional, de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
lui val chimic au demonstrat, în ultimii ani, că se poate scrie bine-merci și în absența acestor ingrediente. Câtă ingeniozitate punea val chimic în sugestia acelei apocalipse a sentimentelor și în figurarea depresiei la persoana a III-a mașinismului! Ceea ce deconcertează la Bogdan Coșa e, în schimb, din orice parte ai lua-o, sterilitatea imaginarului: „au trecut două luni de când/ am încetat să vă mai răspund/ patru/ de când nu v-am văzut// la tine/ să zic/ a trecut ceva timp// și
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
de Carmen Mușat - care semnează și o prefață comprehensivă - dintr-un fișier datat 27 iulie 2006. Câteva capitole din final au rămas neredactate, însă conținutul lor a fost refăcut din însemnări disparate. Aspectul nefinisat al romanului n-ar trebui să deconcerteze cititorul de vreme ce prozatorul n-a mizat niciodată pe o construcție narativă încheiată numaidecât la toți nasturii. Dimpotrivă. De la Acte originale, copii legalizate până la Pupa russa, prozatorul a practicat o proză deschisă, experimentală, fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
procedeului. Nimic nu cade sub incidența unei ordini a secundarului în filmele lui Porumboiu. Simplitatea scenei este doar o aparență creată meticulos: aflat în baie, personajul feminin aude o discuție dintre iubitul ei și o altă femeie, fapt care o deconcertează, fapt care ar trebui să se reflecte în gesticulația ei ulterioară. Acest lucru se petrece în film, dar în planul relației cu Paul există un terț, prieten probabil, căruia Alina îi motivează neconvingător tăcerile. Din acest motiv iese din mașina
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
cuvântul potrivit”. Doar că găsindu-l (și aici începe „nebunia”), are obsesia de a-l resemantiza, de a-i ajusta înțelesul (pornire de poet) până într-acolo încât valoarea lui de adevăr să devină indiscutabilă. Astfel se explică de ce cartea deconcertează. În ciuda faptului că tratează un singur autor (imens, acesta), proporțiile ei culturale sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
privitoare la eventualitatea nocivității consumării de săpun. El enunță sec: „Nu învățasem despre așa ceva la Medicină“. Apar și alte istorisiri cu forme ale depresiilor de după naștere, cu obsesii legate de Vaginal rejuvenation, cu femei ipohondre și apucături etnice aparte, care deconcertează medicul până la a-l obstrucționa să-și ducă la capăt misiunea, în special că e un ginecolog bărbat. Să adăugăm că lectura te prinde mai ales prin contextualizarea permanentă, prin indicarea mecanismelor societale și pericolelor ce pândesc la tot pasul
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și dincolo de sine, și dincolo de omenesc. Până acum, îl preocupau „micile invazii” sau „motocicletele de lemn”. Cu Bonobo sau cucerirea spațiului, Ștefan Manasia rămâne fidel propriilor principii. Deconcertează. Sunt cel puțin trei căi de acces către ceea ce pare a fi metafora directoare a acestei cărți. Prima, s-ar zice integratoare, e indicată în chiar nota introductivă. E un poem SF, sugerează autorul, livrând, odată cu năstrușnica idee, și un
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
industriași ai orașului, fără să fie însă parvenitul fără scrupule. Căsătoria cu Maria del Roser Golorons, propusă de familia ei se dovedește o reușită, căci fata este tot atât de neobișnuită ca și el, inteligentă și originală în gândire - de aceea își deconcertează frații care se grăbesc s-o mărite. Cei trei copii care se nasc moștenesc inteligența și firea părinților, însă nu și calmul și armonia interioară, nici împăcarea cu sine a fiecăruia. Amadeo, fiul cel mare, este egoist și agresiv, posesiv
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
l-a minimalizat sau chiar l-a calomniat. Dar, după 1920, afirmarea lui Liviu Rebreanu este atât de categorică și impunătoare încât reticențele lui Iorga nu mai au nici un rol. Rebreanu își scrie proza în răspăr cu contemporaneitatea lui. Îl deconcertează și pe E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventase și alături de care în 1919 realizase revista ,Sburătorul". Poetica realistă din romanele sale țărănești Ion și Răscoala, dar și din romanele psihologice obiective (o contradicție în termeni) Pădurea spânzuraților sau Ciuleandra
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale poate fi cu greu reconstituită, ca o traumă profundă, în colectivizarea forțată, însoțită de crime, brutalități și abuzuri. Rezultatul este cel care se vede și deconcertează frapant: o lume anapoda, cu toate determinațiile slăbite, dacă nu suspendate. Spațiul și timpul sunt incerte, deși există vagi elemente de situare. Orașele imaginare Câmpuleț și Turnu-Vechi, satul Pătârlagele, dintr-o zonă cu mulți nemți, au legături și vecinătăți cu
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie cu tabloul. Artista se află ea însăși prinsă într-o relație subtilă între afectivitatea sa
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea să te lovească. Deodată, femeia Îl slobozi din strânsoare și făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adevărat, am omorât un om. Nu continuă, rămase cu privirea fixă, așteptând. Comisarul simulă că lua notițe în carnet, dar de fapt nu-și dorea decât să câștige puțin timp, să se gândească la mutarea următoare. Dacă reacția femeii îl deconcertase, nu fusese atât prin faptul că mărturisise asasinatul, ci pentru că rămăsese tăcută imediat după aceea, ca și cum despre un asemenea subiect n-ar mai fi fost nimic de spus. Și, de fapt, gândi el, nu crima mă interesează. Presupun că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică tinereții stabilisem vârsta de treizeci și cinci de ani ca limita maximă la care un bărbat se mai poate îndrăgosti fără a se face de râs. Această veste mă mai deconcerta în oarecare măsură și pentru că, de la țară, îi scrisesem dnei Strickland anunțându-mi întoarcerea; și adăugasem că dacă nu primesc din parte-i vreo veste care să mă facă să renunț, mă voi duce într-o anumită zi să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
descumpăneau și aș fi vrut să discutăm despre ele, dar în fiecare clipă Thomas cel fecund în idei ne conducea că un timonier spre țărmuri numai de el știute, iar noi doi, eu și Licurișca, stăteam la prora și priveam deconcertați siajul lăsat pe apă de carena vaporului. Titlul mă frapa cel mai mult prin precizia cu care despica pagina albă a caietului, scris ostentativ de frumos, caligrafic: “Jurnal crepuscular“. Ei erau îngerii. Trebuia să-mi fi dat seama! Simbolul forței
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
smerite și luminoase, îndurând fără să crâcnească toate schingiuirile la care erau supuși și neînțelegând care este resortul interior care le dă atâta tărie, i-a întrebat din curiozitate pentru ce suferă ei toate acestea. Și răspunsul lor l-a deconcertat aflând că Dumnezeul Cel Atotputernic, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute a promis viață veșnică și daruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit pentru toți aceia
SFINŢII MUCENICI ADRIAN ŞI NATALIA de ION UNTARU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364965_a_366294]
-
considera pe bună dreptate ca fiind de referință: „Particularități ale managementului investigării fraudelor informatice”. Din start și pe deplin avizat, autorul cărții de față își propune să trateze cauzalitatea exstinsă până la ordin penal, referitoare la modalitatea în clar de a deconcerta sisteme de calcul în cel mai avansat aspect al lor. Avem, potrivit spuselor perfect justificate, un prag de definiție cel puțin spre o teorie amplă: „ O lume a rețelelor interconectate este, în mod potențial, o lume a comunicării plenare și
AVEM O SITUAŢIE CONCRETĂ. CUM O GESTIONĂM? DESPRE ATAC ŞI CONTRAATAC, AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369815_a_371144]
-
poetă. Dacă încă nu s-a scris despre ea suficient de cuprinzător sau suficient de tensionat, vina nu e numai a criticilor. Angela Marinescu și-a schimbat de atâtea ori în numai câteva decenii formula încât, pur și simplu, a deconcertat spiritele carteziene. S-ar putea ca, totuși, probleme personale să fie o sintagmă îndeajuns de stabilă pentru a defini integral o biografie lirică majoră. Căreia, după știința mea, nu i s-a dedicat încă nici un studiu serios. Referință Bibliografică: DEMN
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]