84 matches
-
M-a găsit însă de îndată ce a intrat și n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră! Sclavul puse cupa în fața lui Antonius; acesta nu schiță nici un gest. Cei prezenți încetară să mai urmărească luptele, observându-l - unii curioși, alții deconcertați - pe legatul Legiunii Galbiana, care de când venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreme rea. Asta e istorie: supușii Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mulțumesc. Mi-am încheiat nasturii de la jachetă și i-am întins mâna lui David. Mă bucur că te-am revăzut. Mă gândeam dacă să îi spun că mai luăm legătura în ceea ce privește cecul. Dar m-am uitat la expresia nefericită și deconcertată a lui David Stronge și mi-am zis că nu e chiar momentul ideal. —Nu trebuie neapărat să mă conduci acasă, i-am spus lui Sebastian când eram în siguranță pe hol. Era doar ca să scap de David. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu-mă total deconcertată. Tâmpenia asta cu întâlnirile nu era deloc ușoară. Îmi dădeam seama acum de ce mă feream de obicei ca de ciumă de așa ceva. Nu mă deranjam în mod normal cu chestii din astea; săream unul pe altul și gata. Șoferul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În plata Domnului. L-am privit fără să pricep. Pe cine să las În plata Domnului? — Pe o anumită Penélope. Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns În piața Portal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Stai liniștit, iubițelule, că io mi-s profesionistă. L-am găsit pe beneficiarul acestor amoruri de Împrumut Într-un ungher de la primul etaj, un pustnic Înțelept ascuns Îndărătul unor ziduri de singurătate. Și-a ridicat privirea și m-a contemplat, deconcertat. — Am murit? — Nu. Ești În viață. Nu-ți amintești de mine? — De dumneata Îmi amintesc ca de primii mei pantofi, tinere, Însă cînd te-am văzut așa, cadaveric, am crezut că ești o vedenie din lumea de dincolo. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
materiale despre nu știu ce caz, adaug. Fiindcă asta nu explică În nici un fel bufniturile alea ritmice. A ! spune Lissy, Încolțită. OK. Bine... ăă... Ia o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lucru care, evident, nu dovedește nimic, dar, dacă luăm În considerare faptul că dispare când ți-e lumea mai dragă și discuția despre transferuri... Se strâmbă la mine pentru a da mai mare greutate vorbelor sale, iar eu o privesc deconcertată. Jack să facă o fraudă bancară ? Nu. Nu se poate. Nu e În stare de așa ceva. Nu că mi-ar păsa În vreun fel. Îmi permiți să-ți spun că ambele teorii mi se par destul de puțin probabile ? spune Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cum a fost la Guggenheim? — Bine, zic cu un zâmbet victorios. Ha, ha, ha. Mi‑am făcut temele în taxi. — Cel mai mult mi‑a plăcut o serie de structuri acrilice bazate pe forme simple euclidiene. — Serios? zice Luke, puțin deconcertat. — Categoric. Felul în care absorb și reflectă puritatea luminii... E uluitor. A, apropo, ți‑am luat un cadou. Îi trântesc în poală o carte intitulată Arta abstractă și artiștii săi, după care iau o gură din băutura care tocmai mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cei doi bărbați urmează o tăcere. — Bună întrebare, zice Luke într‑un final și se uită la Michael. Ce‑a zis Clark? — Am avut o discuție destul de lungă, zice Michael. Nu total satisfăcătoare. Mă uit de la unul la altul, complet deconcertată. — S‑a întâmplat ceva? — Depinde, zice Michael. Începe să‑i spună lui Luke despre conversația lui telefonică cu Clark, cine‑o mai fi și ăsta, și eu încerc să ascult la modul inteligent ce vorbesc. Însă problema e că simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Michael. Foarte tare. Ia o gură de cafea și se uită la mine gânditor. Pot să‑ți zic ceva? — Ce? — Despre oamenii ăștia de televiziune. Aș zice să nu crezi chiar tot ce‑ți spun. Mă uit la el ușor deconcertată. — Ce vrei să spui? Indivizii ăștia vorbesc câte‑n lună și în stele, zice Michael, amestecând cu lingurița încet în ceașcă. Așa se simt ei bine. Și, în clipa în care îți fac capul mare cu o chestie, o cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de câteva ori, se opri de două ori unde se afla coasa, deschise gura ca pentru a vorbi cu ea, să-i ceară o părere, să-i dea un ordin, sau pur și simplu să spună că se simțea confuză, deconcertată, ceea ce, să ne amintim, nu e deloc de mirare dacă ne gândim de când practica această meserie fără să fi suferit, până astăzi, nici cea mai mică lipsă de respect din partea turmei umane a cărei păstoriță suverană este. În momentul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
precedent, dacă nimic asemănător nu e prevăzut În regulament, se Întreba moartea, mai ales pentru că la patruzeci și nouă de ani trebuia el să fi murit și nu la cinzeci câți are deja. Se vedea că biata moarte era perplexă, deconcertată, că puțin Îi lipsea să nu Înceapă să se dea cu capul de pereți de pură supărare. În atâtea mii de veacuri de continuă activitate niciodată nu existase nici o eroare operațională, și acum, tocmai când introdusese ceva nou În relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
surori. Voi vă închipuiți că toate femeile trebuie să ție coada cratiței ori să împletească ciorapi de iarnă pentru soții lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco! ― Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă doamna Constantinescu deconcertată; îi era frică de Iuga, pe care-l cunoștea foarte ciufut, cum nu i-a fost niciodată de generalul care fusese un om ca o bomboană și nu ieșea din cuvântul ei. ― Tu te uiți la Grigoriță care-i copil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pentru că supraviețuise. Dezgustul față de ce se întâmplase s-ar putea să acționeze în George printr-o bruscă necesitate, irezistibilă, de „a-și duce opera la capăt“, prin acea binecunoscută metodă de autodistrugere. Stella se simțea prea slabă și prea deconcertată pentru a se întoarce acasă, prea vlăguită ca să lupte fizic cu George, așa cum se întâmplase uneori în trecut, sau ca să-i țină piept până când impulsul de furie avea să se prefacă într-un val de ură față de el însuși. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o salută din cap. Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele din piatră. Părintele Bernard îi făcu un vag semn cu mâna. Se simțea și el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene. Doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului din perioada lui de inconștiență, ea îl descrisese ca pe un individ care prefera să se servească de oameni în loc să-i ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
strecură două degete în buzunarul bluzei ei albe și apretate, deasupra sînului stîng, și scoase un card din plastic. Apoi i-l dădu lui Lanark. Pe el erau două poze clare și micuțe ale lui la un capăt, o față deconcertată și un profil perplex. Restul era acoperit cu linii paralele, fine și albastre cu LANARK tipărit sus și cu număr lung de aproape douăzeci de cifre. — E o piesă de încredere, zise Gilchrist, bătînd-o ușor pe fund pe domnișoara Maheen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene. Doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului din perioada lui de inconștiență, ea îl descrisese ca pe un individ care prefera să se servească de oameni în loc să-i ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]