851 matches
-
unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin analiza rațională, distructivă, a ficțiunilor misterioase). Rezultatul este un produs narativ postmodern, cu un moderat caracter ludic. Cubul de zahăr, niciodată perisabil sau dizolvabil, e un fel de obiect magic, ce trece
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
-și subiectele prudent și responsabil - la forțările și exagerările teoriilor care l-au abordat pe Verne ideologic. Unele interpretări citate de Lucian Boia sunt de-a dreptul stupide. Scriitorul francez devine astfel un caz deosebit de interesant pentru istoricul specialist în deconstrucția imaginarului istoric. Prejudecăților despre Verne ca pionier al tehnologiei moderne și al literaturii SF, idei care au circulat dintotdeauna, li s-au adăugat în ultimele decenii noi interpretări discutabile fie despre mesajul mitologic sau religios al operei, fie despre ideologia
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
(24 - 27 octombrie) pentru a descoperi împreună cu reprezentanți din diferite comunități etnice, diversitatea culturală și deconstrucția stereotipurilor în mass media din România! Institutul Intercultural Timișoara în parteneriat cu Asociația ADIS București, Centrul pentru Resurse Civice Constantă și Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului - filiala Cluj Napoca desfășoară în perioada august 2012 - iunie 2013 proiectul Migrant în România interculturală
20 de jurnalisti din 5 orase din tara sunt invitati la Timisoara [Corola-blog/BlogPost/93889_a_95181]
-
a oportunităților ei - cunoașterea nuanțata a fenomenului migrației și a implicațiilor acestuia pentru societate - promovarea unei imagini pozitive a grupurilor etnice minoritare prezente în România - conștientizarea procesului de discriminare și a rolului mass-media în combaterea discriminării - oferirea de instrumente pentru deconstrucția stereotipurilor și reflectarea corectă a grupurilor minoritare Cursul va avea loc în perioada 24 - 27 octombrie la Timișoara. Mai multe informații despre acest curs și formularul de participare, sunt disponibile la adresa http://www.migrant.ro/ . Cei interesați să aplice pentru
20 de jurnalisti din 5 orase din tara sunt invitati la Timisoara [Corola-blog/BlogPost/93889_a_95181]
-
de dragoste ale lui Dimov, de pildă, publicate în “ante prima” , în avanpremieră, în paginile “Stelei” de către Corin Braga. Mai are preț la revista “Steaua” interogația asupra unor temeiuri ontologice, conținuturile spirituale, construcția de sine, culturală, instituțională, și abia apoi deconstrucția. La revistă au fost și sunt bine primiți și contestatarii metodelor critice tradiționale, tematice sau psihocritice, dar am pretins ca ele, aceste contestări, să fie formulate argumentat, neîntunecate de prejudecata noului. Au încă utilitatea lor și demersurile de-acum clasice
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
parodii cvasi-postmoderne și cvasi-copiate sunt Odiseea 2001, recte epopeea prozaică și versificată pe două pagini doi tineri de la marginea orașului, și care se încheie astfel, la limita dintre parodia reală și miștocăreala ieftină: „Ulise o bulise.” Poemele licențioase încearcă o deconstrucție picturală, și o reconstrucție mai elaborată, în sensul metaforizării, rămasă totuși într-un stadiu primitiv, cam fără rafinamente, și cu scăpări de ritm: “o pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
uneori tragică. Cel mai adesea e comică. Totul e comic. Cioran citit de niște elevi fără repere e bun de versificat pentru muzică rock. Sadoveanu, Pillat, niște papă-lapte care habar nu au "ce e aia viață la țară." Jul face deconstrucții postmoderne, analizează practica discursului. E și fin psiholog, intuiește motivații ascunse. Totul la o scară derizorie, bine înțeles. Intuiesc faptul că stilul de scriere al lui Sorin Stoica vine din pregătirea sa jurnalistică , cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
112) Dacă Tudor Țopa era preocupat de încercarea scriitorului, Costache Olăreanu caută supremația auctorială. Scriitorul are nevoie ca realitatea să genereze ficțiune; creația este tocmai această pendulare (fugă?) între fantezie și autentic într-un continuu joc de transgresie, digresiune și deconstrucție în care realul și imaginarul se susțin și se subminează reciproc. Dintre toți scriitorii târgovișteni, doar Costache Olăreanu face din această problematică o obsesie publică, netrucată. Majoritatea romanelor lui despre asta vorbesc. Politicul are un rol important. Dovadă și schimbarea
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
ne recunoaștem, el nu adaugă nici o linie în plus. Comentariul despre acest "tablou" este șturlubatic, aiuritor, amețitor și neconvențional, maniera în care Ionesco vede și vorbește despre ce și cine sîntem, despre el însuși, despre realități și despre abisuri, maniera deconstrucției, a depistării crizelor - de limbaj, de comportament, de caracter - maniera este, probabil, magnetul absolut al seducției. Despre el și opera lui, despre el și piesele lui, despre el și spectacolele ce i-au fost puse în scenă s-a scris
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
român ignoră fenomenul, nu-i dă nici o importanță culturală." (p. 155). A deranjat agresivitatea lui C. Rogozanu, convocată și în titlul acestui volum de debut. La o privire mai atentă, însă, o asemenea "critică" e un motiv de bucurie. O deconstrucție veritabilă, cum a făcut de pildă Eugen Negrici cu poezia lui Nichita Stănescu, este mult mai dureroasă pentru un autor decât astfel de petarde publicistice, care explodează în mâna celui ce le lansează. Este dificil să iei în serios un
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
provocator și aparținând, nu-i așa?, unui scriitor strălucit. Dorind să ne smulgă din încleiala clișeelor patriotice, Radu Pavel Gheo nu face altceva decât să ne împingă în șabloane de semn contrar, politically correct, pe care nu le mai conștientizează. Deconstrucția deconstrucției, deocamdată, lipsește; iar Românii e deștepți dezamăgește.
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
și aparținând, nu-i așa?, unui scriitor strălucit. Dorind să ne smulgă din încleiala clișeelor patriotice, Radu Pavel Gheo nu face altceva decât să ne împingă în șabloane de semn contrar, politically correct, pe care nu le mai conștientizează. Deconstrucția deconstrucției, deocamdată, lipsește; iar Românii e deștepți dezamăgește.
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cauzalității cronologice sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste ŕ propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri de tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente, de bricolare, de combinare a lor. Noutatea la care visează orice trans-romancier, orice trans-roman, vine din ineditul reconstrucției. Poate de aceea Deconstrucția a prins și s-a desprins la fel de spectaculos de critică: întâi a făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei - ca unealtă de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei - ca unealtă de analiză - acestei incredibile trans-capacități (aș zice) de bricolare a trans-romanului. Pe scurt, Deconstrucția a murit fiindcă n-a știut - ce știuse Tabelul lui Mendeleev (și T.S. Eliot, în Tradition and the Individual Talent) - să lase loc post-momentului, oricare ar fi el. Acest postmoment se cheamă în cazul demonstrației de față trans-roman, ceea ce vrea
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
organice, neintențională și neostentativă, de la modernitate la postmodernitate în calitatea lor de ansambluri simptomatice exclude cu desăvârșire un șir de idei precum: (a) calitatea parazitara a postmodernității, (b) atitudinea antagonist-revendicativă sau, la limită, minimalizantă a postmodernității față de epocă anterioară, (c) deconstrucția (textele lui Jacques Derrida sau Michel Foucault<footnote Ne referim aici la lucrările reprezentative ale post-structuralismului francez: La dissémination (Ed. Seuil, 1972) de Jacques Derrida, Leș Mots et leș Choses. Une archéologie des sciences humaines, (Paris, Gallimard, 1966) sau L
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de material (împrumutat) din surse disparate și uneori chiar a unor elemente care nu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca o reușită în deconstrucția muzicii până la semnificanții ei de bază: pulsația, acordul, sonoritatea. Muzică anilor șaptezeci a marcat începutul perioadei postmoderne." ((1) "The modernist project of this century was concluded, give or take a few years, during the sixties with the phenomenon of minimalism
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dezvolte propria afacere. în librării Neagu Djuvara - Există istorie adevărată? (Ed. Humanitas, 150 000 lei); Norman Mailer - Cei goi și cei morți (Ed. Polirom, 295 000 lei); Kurt Vonnegut - Mama Noapte (Ed. Polirom, 195 000 lei); Ruxandra Cesereanu - Decembrie 89: Deconstrucția unei revoluții (Ed. Polirom, 175 000 lei); Leny Caler - Artistul și oglinda (Ed. Universal Dalsi, 250 459 lei); xxx Mic dicționar enciclopedic (Ed. Enciclopedică, 954 000 lei); Marta Petreu - Conversații cu... (Ed. Universal Dalsi, 125 000 lei); Michel Paustoreau - O
Agenda2004-52-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283214_a_284543]
-
paradoxal, prin motricitatea morții, în singura arhitectură fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza biologic-masinic nu functioneaza numai în filme că Blade
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza biologic-masinic nu functioneaza numai în filme că Blade Runner și în literatura cyberpunk, ci și în realitatea curentă, sub forma protezelor și implanturilor medicale sau estetice. Folosirea protezelor "cosmetice" ale chirurgiei estetice
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
cum îi spuneți) rămîne în urmă masiv, iar apoi recuperează hulpav, neatent, mult". Intervievatul pledează pentru mai mult calm: "Prin calm înțeleg tocmai capacitatea de a selecționă treptat ce se întîmplă spe plan mondial, n.m., Cronicart, de a înțelege că deconstrucția sau feminismul sau post-colonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectica tensiune cu forțe critice adverse, că tradiția și inovația nu se întemeiază neapărat pe exmatriculări reciproce, ca în critică de azi (tocmai cea post-modernă!) multiplicitatea, pluralitatea sînt cele care domină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
și încurajatoare diversificare a postmodernismului. În orice caz, optzeciștii nu mai pot fi priviți ca "o grupare literară omogenă" (121), dar nu pot fi ignorate "trăsăturile comune ale reprezentanților postmodernismului românesc" care ar fi: revolta împotriva formelor preconstituite, refuzul convențiilor, deconstrucția sistematică a tiparelor genurilor, toate fiind "indiciile apariției unor noi formule textuale" (104). Postmodernismul, văzut ca o "sinteză barocă între realism și modernism" (111), nu a făcut încă "pasul hotărâtor înspre suspendarea granițelor între cultura de masă și cultura elitei
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
a scriitorului, reușește mai mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
Pintilie) în era teatrului-spectacol. La Gellu Naum nu este, în consecință, vorba de o avangardă de tip Ion Vinea, în care revoltei inițiale îi urmează o lentă digestie/ clasicizare, ci de o longevitate a avangardei ca stare de creație. Chiar dacă deconstrucțiile și rupturile, violența și de-tabuizarea trec, în anii ’60, în planul secund al poeticii lui Naum, insurgența artistică rămâne. Și e la fel de vizibilă în teatru, ca și în poezie sau proză. Văd în asta una dintre caracteristicile fundamentale ale
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]