220 matches
-
și Deconstrucție, este o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
principal al clădirii muzeului, precum și al unei secțiuni a fabricii de mobilier care este plasată în imediata vecinătate a acestuia este Frank Gehry, unul dintre cei mai proeminenți arhitecți contemporani, exponent de frunte și promotor al curentului arhitectural contemporan al deconstructivismului. Rolf Fehlbaum, președintele executiv al companiei Vitra, a decis crearea muzeului la sfârșitul anilor 1980 ca fundație independentă particulară. Corporația Vitra contribuie cu o sumă anuală consistentă la fondul fundației, care este deschisă tuturor donatorilor. Inaugurarea muzeului, care conține în
Vitra Design Museum () [Corola-website/Science/308019_a_309348]
-
modernității noastre de astăzi. Într-o astfel de întreprindere, n-ar fi loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii științe sociale”, recte ale sociologiei, au început deja să se producă și aș dori în continuare să prezint doar două ilustrări pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
D. Held, The development of modern state, în S. Hall, D. Held, D. Hubert, K. Thomson (ed.), Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Londra, 1996, p. 62. A. Minc, Le Nouveau Moyen Age, Gallimard, Paris, 1993. Realismul, constructivismul și deconstructivismul, ca orientări metodologice de inspirație filosofică, în special epistemologică, polemizează intens pe această temă. Vezi G. Thomas, J.W. Meyer, F. Ramirey, J. Boli, Institutional Structure: Constituting State Society and the Individual, Sage, Beverly Hills, 1987. A. Smith, An Inquiry
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dizident Jean-Joseph Goux, Th. Codreanu înfierează vehement logocentrismul, pe care-l opune... logosului nedegradat. Printre păcatele logocentrismului e și acela de a fi "creator de ambiguitate". În estetica modernă el a dus la pseudoteoria "operei deschise" ajunsă la exacerbare prin deconstructivismul de ultimă oră din critica americană (J. Hillis Miller, Paul de Man, Derrida ș.a.). La această viziune a logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând că: 1. logocentrismul combătut de întreaga operă a lui Derrida a produs, în ultimă instanța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ultimă oră din critica americană (J. Hillis Miller, Paul de Man, Derrida ș.a.). La această viziune a logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând că: 1. logocentrismul combătut de întreaga operă a lui Derrida a produs, în ultimă instanța... deconstructivismul lui Derrida. 2. teoria lui Eco, fundamentală pentru destinele criticii moderne, devine o "pseudoteorie", tratată cu superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultimă instanța... deconstructivismul lui Derrida. 2. teoria lui Eco, fundamentală pentru destinele criticii moderne, devine o "pseudoteorie", tratată cu superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar fi de neimaginat în lipsa premisei operei deschise; 3. din perspectiva filosofiei lui Derrida (pentru care logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perenă, care, în ciuda ratării încadrării despre care amintește, în generația optzecistă, din cauze politic-administrative, poate fi văzută ca o scriere reprezentativă pentru postmodernismul cu care aceasta se identifică, prin autoreflexivitate, prin elementele de metaroman, prin interferența planurilor, prin elemente de deconstructivism etc. "Revista Nouă", nr. 2, aprilie 2014 ESEU DESPRE CEZAR IVĂNESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1998, COLECȚIA "BIBLIOTECA CRITICĂ"; CEZAR IVĂNESCU TRANSMODERNUL, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2012 [EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI EXTINSĂ] Constantin TRANDAFIR Direcția națională Harnicul și vigurosul scriitor Theodor Codreanu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349 asemuită cu o "violare"350). Ca o dovadă, același pasaj a constituit o "ispită" pentru o interpretare în "termenii" deconstructivismului în cazul Mariei Vodă Căpușan 351. Prin prisma precizărilor existente și în această lucrare, dar, mai ales, în studiile teoretice ale lui Camil Petrescu, apoi în toate abordările critice ale operelor sale, se descifrează, cu o ușurință nespecifică, aproape deranjantă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și lumea externă. Nu se poate vorbi despre o realitate în afara sensurilor și semnificațiilor pe care noi le dăm lumii pe care o percepem. Cercetătorul din științele socioumane contribuie el însuși la crearea, la construirea realității pe care o studiază. Deconstructivismul va servi la chestionarea paradigmei dominante, la penetrarea aparenței simbolurilor pentru a le face transparente, la dezavuarea „regimurilor universale ale adevărului” (Boje et al., 1996). b) Contextualismul este o viziune inspirată mai ales de etnometodologi. Etnometodologia oferă o teorie elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nietzscheană a morții lui Dumnezeu, citindu-i, în felul lor, nu numai pe Nietzsche, dar și pe Heidegger sau Derrida. Or, filosofii diferenței comit un vădit abuz atât față de Nietzsche, cât și față de Heidegger, când și-i aliază spre legitimarea deconstructivismului radical. Acest abuz nu i se poate imputa lui Hugo Friedrich, căci transcendența goală, întrupată deplin de Mallarmé, de exemplu, nu înseamnă nihilism radical în raport cu divinitatea. Dimpotrivă, atingerea purității spirituale în absolut, anticipând actul clar de narcisism al lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mă voi ocupa de doctrinari simplificatori ca Ion Bogdan Lefter 134, ci de gânditori descinși de pe terenul modernismului înalt, convertiți oarecum la postmodernism. Unul dintre ei este Virgil Nemoianu, autorul unei interesante teorii a secundarului, care dezvoltă, cu mijloace proprii, deconstructivismul american și european. Nota originală a lui Virgil Nemoianu e că nu mai distinge o falie între resorturile artei tradiționale și ale celei moderne și postmoderne. La el, să zicem, estetica nu e premodernă, iar poetica modernă și postmodernă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
admite că différance nu e un "cuvânt stăpân", că blochează orice relație cu teologia, ca fugă spre margine, astfel încât filosofia devine gen literar ca oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea deraieri, el fiind un "ultim stadiu dintr-o transformare treptată și continuă a sentimentului ființelor umane privitor la relația lor cu restul universului o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante, ci batjocura". (Despre postmodernism ca mizerie intelectuală și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la opere locale vechi sau la alte construc?îi cu acelea?i func?îi că ?i ele. Cultură ?i umorul se conjug? aici n mod fericit. �n proliferarea infinit? ?i uneori deconcertant? a operelor, un grupuscul, calificat �n general drept �deconstructivism�, se face remarcat prin (de�) compozi?îi violent agresive. Grupul austriac Coop Himmelblau (W. Prix ?i H. Swiczinsky), cu �remodelarea unui acoperi?� (Viena, 1984�1989), dau uzina Funder 3 (Austria, 1988), produce structuri cu geometrii haotice, tinz�nd c?tre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
during Hitler's war. Mitul Churchill este mitul învingătorului: Churchill a salvat Marea Britanie și chiar Occidentul. Mitul Churchill este vulnerabil (ca toate miturile) pentru că este perisabil într-o lume dedicată ideii de demitizare și demistificare, într-o lume în care deconstructivismul și relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a fost talentul de orator dramatic și... umorul. Dintre
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tradițional pe care Derrida îl refuză, se numește "metodă", devine cu adevărat important și definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre filosofia analitică. Diferit de deconstructivismul semiologic și hermeneuticile slabe, care sunt opțiuni teoretice, apare soluția pragmaticii discursive care se interesează de utilizarea semnelor. Sinteza operată aici preia problematici și soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care astăzi, în epoca deconstructivismului, pare obosit, reprezenta atunci o atitudine critică înnoitoare: el conținea refuzul de a falsifica textul prin supunerea la o analiză în primul rând ideologică, făcută în numele utilității sociale. Cel mai solid inventar tematic al literaturii române dintre cele două războaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Hugh D.S. Hikson D.j. Managementul organizațiilor, București, CODECS, 1994, p. 186. footnote>. Schein dă culturii organizației următorul conținut: a) presupozițiile (postulatele) teoretice (viziunea); b) valorile și normele; c) „artifactele” - produsele culturii (sau, cum se mai spune, „purtătorii-de-valori”). În sfârșit, deconstructivismul aduce În discuție democratizarea organizațiilor pe baza raportului dintre putere și cultură.<footnote A se vedea Hoffman Oscar, Sociologia organizațiilor, Editura Economică, București, 2004 paragraful 3.5. footnote>. În acest context de preocupări, intervin organizațiile afiliate UE, cum ar fi
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
științe sociale internaționale, Editura Polirom, Iași, 2011. 39 Sozialökonomische wissenschofts, vezi Dragoș Paul Aligică, op. cit., p. 23. 40 Dar nici nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
secole. Începînd cu principiul incertitudinii enunțat de Heisenberg în 1920, conti-nuînd cu teoria dezordinii, a haosului, cu noile teorii morfogenetice sau "ale nimicului" din fi-zica cuantică, cu noile teorii ale sistemelor, citadela științei a fost invadată de forța centripetă a deconstructivismului și a impredictibilității. La fel în artă, în filosofie, în științele sociale. Asistăm la o schimbare de paradigmă. Cînd cosmosul este analizat cu rigoare, el nu mai înseamnă ordine, ci haos. Însă cînd haosul este pătruns de o conștiință modificată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]