115 matches
-
tot, la fel cum evenimentele subtile și paranormale pot anunța iminența unui seism semantic. Invocarea morții vine precum staza într-o tăcere fluidă; e ceea ce rămâne după ce nu mai e nimic de spus (cf. Mallarmé). Moartea este pe alocuri un decorativism de scenă apocaliptică: „au murit cuvintele/ hoituri stau întinse la marginea drumului/ plouă/ sufletul resemnat așteaptă finalul/ viața își leapădă karma/ ca o piele de șarpe” (Îngeri mincinoși, p.19), dar poate fi și o hiperbolă a excelenței: „moartea este
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
Petru Comarnescu: cămașă cu mîneci suflecate, în față paleta cu mirificele culori, în spate o "relicvă" palladyană, Paravanul lui Pallady (cum avea să-și intituleze una din propriile compoziții, față boieresc expresivă, pipă). Pictor mare, de anvergură. Întreținută într-un decorativism de rară calitate. La fel de mare și ca om. Caracter integru, necontaminat de mediul crunților ani staliniști. Nu l-am auzit niciodată bîrfind pe cineva (culmea! amicul său de generație bîrfea continuu și generalizat). "Gheorghiu, îmi spusese odată, de după ușa care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe scriitor chiar de la început. Groapa dezvăluia în esență crepusculul unei lumi: mahalaua și timpul copilăriei. În etapa livrescă, prozatorul configurează o umanitate bântuită de presimțiri funeste, supusă devitalizării. Astfel, Săptămâna nebunilor, o altă reușită romanescă, dezvoltând, într-un luxuriant decorativism de epocă, tema reîntoarcerii, face din protagonist un iremediabil condamnat, captivul unei iluzii. Marile romane ale lui B. țin de metaistorie, alegând „cuvinte posedate de stări”. Scrisul său confirmă o vocație nemilos concurată de erupțiile vanitoase ale unui prozator confiscat
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
bogați în Principate, ocuparea unor funcții înalte în administrația otomană etc.). • Sensul termenului „balcanic“ nu este și nu trebuie să fie încărcat de o conotație peiorativă sau negativă. Mircea Muthu accentua dimensiunea tragică a termenului: „balcanismul nu înseamnă artificiu, nici decorativism ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu o dată accente tragice“ (Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de ambianță cretană”12 (de unde era Constantinos) și acceptând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
impresionist, poetul se situează în zona simbolismului decorativ, unde linia are traseul arabescului, iar culorile sunt voit artificiale, un fel de pictură ostentativ naivă și bizară. La nivel cromatic, ca în pictura lui Gustav Klimt, totul pendulează între simbolic și decorativism gratuit. Erotica la S. este mai puțin realizată, închisă în formule cel mai frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Academiei Române (1989). Încă de la volumul de debut, Umbria, se pot discerne la P. două tendințe sau componente ale lirismului: poezia ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
sud-est european”, înțeles ca matrice spirituală, stilistică în sensul dat de Blaga), și balcanism, înțeles ca literatură/cultură a balcanității. Ambii termeni sunt depeiorativizați de la bun început: balcanitatea este impregnată de „sentimentul istoriei tragice”, iar balcanismul nu e „doar artificiu, decorativism și mahalagism, ci o dramă cu reversul său parodic”. Balcanismul literar interesează ca paradigmă morfologică, sub aspectul comparatist al unor „serii estetice de tipul motivelor și al temelor”, generate de condiții geografice, istorice, etnice, religioase, etice și culturale similare: substratul
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
ilustrație a copertei volumului Aproape un cerc (2001) -, alteori textualizează fervent contingentul, cumva în maniera unui Fernando Pessoa (invocat și el) ori bacovianizează, oarecum „omagial”, într-un registru mai puțin depresiv decât cel al lui Bacovia, iar altcândva practică un decorativism desuet, la limitele banalității (poetice), dar nu lipsit de farmec: „ - Iubito, copacii sunt râuri / Din care beau apă păsările, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna, / Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
au subliniat modernismul, venit din asumarea unei viziuni provocate de o „exaltată intensificare a vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care „îmbină fastul, bizareria, decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu unele excepții, cronicarii teatrali i-au apreciat piesele, evidențiind efectul de verosimilitate, susținut de mai multe personaje, caracterizate cu siguranță, de ascuțimea observației, de dialogul viu, colorat, fără artificii
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
evidente. După cum îi place și spectaculozitatea lui Austin Freeman. Sau felul în care-și construiește personajele Elisabeth Sanxay Holding. Dar toate astea nu anulează insatisfacția de adâncime provocată de absența unui mystery făcut după toate regulile artei. Suspansul, dialogul sprințar, decorativismul și ideologia au distrus tot ce fusese bun în tradiția inaugurată de Hammett și continuată, cu atâta modestie, de Chandler... Pierderea „formei”, mutarea accentului pe „lucruri neesențiale” reprezintă bolile mortale ale ficțiunii detectivistice de după al doilea război mondial, iar un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Brezianu), operînd importante deschideri estetice către arta primitivă și nonfigurativă (v. observațiile privind „ideizarea” formei, cu distrugerea [reducerea] ei „savantă” la „cea mai esențială sintetizare materială, spre a impune cu putere simbolizarea” și „abstracțiunile senine”). Alte judecăți rețin retrospectiv atenția: „decorativismul exotic apropiat de Gauguin” și „emotivitatea transcendentă” a picturii Ceciliei Cuțescu-Storck; „expresia specifică, substanțială, lipsită de literatură” a lui Gh. Petrașcu, iubitor de „expresiuni noi”. Sînt numai cîteva argumente pe care Cornel le opune obtuzității criticii oficiale, acuzată de „lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul „cumințeniei pămîntului”, este poate și pentru că impulsul deconstrucției semantico-sintactice s-a dovedit a fi, în cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărui evoluție poate fi înscrisă între un model postsimbolist și unul expresionist (fără a mai pune la socoteală derapajele realist-socialiste din anii ’50), anticiparea paradigmei (meta)tranzitive este precumpănitor teoretică. Chiar dacă, în practica literară, Baconsky a mizat din plin pe decorativism și nu a respins nicidecum mecanismele poetizării emfatice, trebuie să amintim totuși, la acest capitol, unul dintre textele sale teoretice care a reușit, la data apariției sale, să surprindă publicul mai mult sau mai puțin avizat. Este vorba de articolul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie și, mai cu seamă, să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de decorativism și de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu metaforele și simbolurile și prea puțin dispus să se detașeze ironic de propriile-i născociri. În acest context, poezia lui Mircea Ivănescu surprinde tocmai prin naturalețe și (aparentă) simplitate. Încă din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fiare inferioare”, intră În călduri, iar apoi scapă de uriașul chin sexual, omul, „Încarcerat de moravuri și Înlănțuit de Împrejurări”, e veșnicul prizonier al unei neastâmpărate dorințe. Fantasmele ei sexuale au ceva din inocența aseptică a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Iași deține cele mai multe dintre lucrările artistului. Cercetându-i activitatea creatoare, constatăm faptul că ideile artei sale s-au coagulat întro viziune conceptuală decorativă mai ales. Materialitatea pământului, ales, prelucrat, modelat și dăruit focului spre împlinire estetică, sunt datele prin care decorativismul amintit s-a concretizat. Pentru operele sculpturale, Ioan Antonică a recurs la materialele tradiționale: lutul, gipsul, piatra și lemnul, pe care le-a supus înnobilării prin prelucrări adecvate. După mai multe decenii, o privire detașată asupra creațiilor unui artist favorizează
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
Franz von Stück, al cărui elev a fost, iar Cecilia Cuțescu-Storck când nu gauguinizează lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Aparent, spațiul feeriilor este cel mai departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Acest dialog dintre tradiție și modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-un decorativism specific, astfel că se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care rupe cu tradiția academică pentru a edifica un alt gen de artă decorativă, care nu se disociază radical de decorativismele tradiționale, spre exemplu al artei bizantine în pictura din sud-estul Europei sau cel al artei miceniene la Klimt. În cazul lui Gustav Klimt, se poate observa în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au în literatură, există riscul ca diferența dintre cele două în artele plastice să se reducă la o precizare tematică și, în cele din urmă, la o simplă convenție, pe fondul unui eclectism care va face loc diverselor stiluri, diverselor decorativisme. Este ceea ce Lucie-Smith evocă prin amestecul de stiluri sau "permutarea stilistică" adesea într-o notă deliberat arhaizantă. Este interesant că această "permutare stilistică" își găsește corespondentul literar în romanele decadente, de pildă în Salammbô al lui Flaubert, în stilul voit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]