235 matches
-
comunistă nu s-a putut împotrivi multă vreme noului curs al politicii sovietice. În noiembrie 1989, s-au desfășurat demonstrații ale ecologiștilor în Sofia, demonstrații care au degenerat rapid în proteste în favoarea reformelor politice. Comuniștii au reacționat, schimbându-l pe decrepitul Jivkov cu Petar Mladenov, dar acest fapt nu le-a acordat decât un scurt răgaz. În februarie 1990, partidul comunist a renunțat de bună voie la monopolul asupra puterii, iar, în luna iunie a aceluiași an, au avut loc primele
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
dintre puținele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o "Junta Magna" (Mare Consiliu), pentru a examina și investiga Inchiziția spaniolă. Raportul a fost atât de incriminator la adresa „Sfântului Oficiu”, încât Inchizitorul General l-a convins pe monarhul decrepit să „"destineze teribilul rechizitoriu flăcărilor"” (Durants, 1963). Când Filip al V-lea a ajuns pe tron, a cerut să i se aducă raportul, dar nu s-a putut găsi nicio copie. În 1679, la 18 ani, Carol al II-lea
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
Stănica are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când spune: „"He, he, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior."” Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului. Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate. Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne. reprezintă tipul debilului mental Potrivit lui Călinescu, Olimpia o reprezintă pe femeia placidă. reprezintă tipul femeii ușoare. În text era descrisă ca fiind o femeie de moravuri ușoare,care se lasă condusă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
viitorului devine o casă a mutanților, extratereștrilor și legendelor. Se regăsesc aici marțieni care îmbină arta maeștrilor bijutieri cu cea a maeștrilor cofetari, sau venusiene obeze, a căror transpirație cauzată de febră poate readuce tinerețea și sănătatea într-un trup decrepit. Există asceți care au renunțat la orice contact impur cu lumea, unii dintre ei vorbind prin intermediul obiectelor înconjurătoare (asemenea ventrilocilor), iar alții devenind simbioți legați de un alt corp, sănătos, care îi ferește de orice contact impur cu lumea înconjurătoare
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
o trăim cei mai multi dar pe care cel mai adesea refuzăm să o vedem, în ciuda evidentei ei. Un coșmar care ne cotropește, vrem sau nu vrem, si care a fost ilustrat în istoria civilizației de suita infinită a carnagiilor și rătăcirilor decrepite, de smintirea bestiala a minților, ce amenință până și azi brumă progresului pe care omenirea își închipuie că l-a realizat. Artele au fost întotdeauna oglindă conștientă și nemiloasa a acestor crize distructive din istoria umanității. Exercitarea acestui sentiment al
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
1944 de către Editura Socec din București. Romanul reia tema arivismului din "Ciocoii vechi și noi" (1862) al lui Nicolae Filimon, relatând istoria îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat de apariția și ascensiunea burgheziei românești prin eliminarea treptată a clasei sociale boierești, reconstituind cu precizie și culoare ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Criticii literari au considerat acest roman
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
atunci, fuseseră simptomatice pentru discordiile interne. Se anunța un mare război și avea să tămăduiască beteșugurile întregii țări. „Iar de va fi așa,” își spunea el, în timp ce umbla vânzându-și marfa, „atuncea chiar și eu... Lumea s-a săturat de decrepitul regim Ashikaga. Haosul domnește de jur-împrejur și lumea ne așteaptă pe noi, cei ce suntem tineri. Călătorind din provinciile de la miazănoapte spre Kyoto și Omi, învățase câte ceva de-ale vieții. Trecuse în Owari și ajunsese la Okazaki, auzind că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie destul de bătrân. — Cred că Uzuki e numai unul dintre numeroșii locatari ai Castelului Nagoya care îmbătrânesc și-și pierd puterile. Două generații au trecut de pe vremea primului shogun, iar lumea se dedă ritualurilor și înșelătoriilor. Totul e îmbătrânit și decrepit! Vorbea aproape de unul singur; poate că era supărat pe ceruri. Sări în șa și făcu un tur pe terenul de echitație. Era un călăreț înnăscut. Profesorul său era Ichikawa Daisuke, dar în ultima vreme începuse să călărească singur. Deodată, calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avea capul lui Yoshimoto. Dengakuhazama se află drept spre răsărit. Generalii, însă, se arătară nedumeriți și plini de suspiciuni când auziră rapoartele cercetașilor, și încercară să stăvilească elanul instinctiv al lui Nobunaga. Seniorul, însă, nu vru să-i asculte. — Bătrâni decrepiți ce sunteți! Acum de ce vă mai codiți? Nu aveți altceva de făcut decât să mă urmați. Dacă eu intru în foc, intrați și voi. Dacă sun gata să pășesc în apă, atunci mă urmați și acolo. De nu, stați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza de prânz, băieții cu fețe grave, studioase, de la căminul indian, îndrăgostiți copleșiți de extazuri tăcute sau de tulburare, traficanți de droguri crepusculari, bătrâna doamnă decrepită cu strigătele ei sălbatice, obsedante. Pleacă! obișnuiește ea să țipe ore întregi, un cârâit aspru, ca al unei păsări de baltă sau al unui animal de la grădina zoologică. Stând acolo, la fel de imun la frig ca o statuie de marmură, și
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
de zaruri sînt supraaglomerate, Înconjurate de oameni care Încearcă să-și plaseze pariurile peste umerii celor din față. Dealerii sînt toți indieni, purtînd veste negre, ștanțate cu vulturi aurii și stau ca niște stane de piatră Împotriva valurilor de jucători decrepiți și bolnavi. Am ajuns În iad, Își spune Wakefield și se așează la bar și comandă unei chelnerițe cu fața lătăreață două Coca. Îl așteaptă pe Diavol să-și facă apariția. Asta dacă Întreabă cineva. După cîteva guri Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
teama. L-a obligat să ridice sfidător tonul și să zică „nu“ În mod definitiv. Iar ceilalți, din aceeași temere, au preferat să-l ucidă. Pierdeau harta - le rămâneau secole Întregi s-o mai caute -, dar salvau prospețimea dorinței lor decrepite și băloase. Îmi aminteam o Întâmplare pe care mi-o povestise Amparo. Înainte chiar ca ea să vină În Italia, fusese timp de câteva luni la New York și se dusese să locuiască Într-unul din acele cartiere unde cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un tricou alb cu mâneci lungi, blugi noi și sandale de luptător care păreau să reprezinte uniforma hotelului. În rândul clientelor, desigur. Personalul angajat arăta cu mult mai distins. Când chelnerul i-a adus băutura, Hugo a observat un morman decrepit de carne, care-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
grecească, bulgărească. jidovească, căreia [îi] e rușine de muncă sau care nu știe și nu poate munci, s-au încuibat deasupra poporului nostru și-l stoarce până la sânge. Și ce plebe? Comună, mult mai puțin inteligentă decât poporul nostru, fizic decrepită, moralicește putrezită. Nu xenocrație prin cucerire, ci xenocrație prin furișare, prin introducere în mod clandestin, prin înveninare. De aceea nu e de mirare că toate instituțiile noastre s-au discompus de acest venin cadavaric. Biserica nu mai e biserică, căsătoria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au adus omului Bacovia: "Premiant Bacovia n-ar fi scris Liceu; abstinent n-ar fi avut momentele de rea conștiință care-i colorează pesimist versurile; sănătos s-ar fi apucat de alte treburi. Și un ultim cuvânt de ripostă: în "decrepitul" autor al Comediilor în fond este o urmă de eroism, iar datoria celui care îi face biografia e să o sesizeze". Succesul inițiativei unui biograf constă în inteligența de a nu oculta petele din viața celui despre care se pronunță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încunjură, nici legi, nici limbă, nici obiceiuri. Espresia cristalizată a acelor epidemii spirituale și fizice sunt temnița și spitalul. În caracterele degenerate ale celei dintâi vezi lipsa de religie, lipsa de conștiință de drept, născute prin subminarea bisericei; în organismele decrepite ce ni se prezintă 'n spital, ni se arată jărtfele presiunii economice. [15 și 22 august 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["DUPĂ ȘASE ZILE DE LUPTE... "] După șase zile de lupte cumplite în preajma întăriturilor de la Alexinaț, în cari turcii au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să fie trasferată într-un loc mai bun din acest apartament dezgustător și mizer al unei femei părăsite și al fiilor ei, pe care ea i-a ocrotit câtă vreme le-a fost oaspete temporar. Oh, indiferent de cât de decrepită ajunsese suprastructura, a fost măreață. Te făcea să uiți ce tare se țicnise și cât de cârcotașă fusese în ultimul an. Ce mai conta un astfel de an când iată, se scuturase de tulburările minții în acest moment de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmau să aibă de mâncare. Ei bine, și când vor avea de mâncare, ce se va întâmpla atunci? Edenul libertății, abundenței și dragostei, visul Revoluției Franceze se va îndeplini. Însă francezii fuseseră mult prea optimiști crezând că atunci când vechile civilizații decrepite vor fi distruse nu ne va mai opri nimic din a pătrunde în Paradis. Însă nu era așa de simplu. Ne confruntam cu cea mai groaznică criză din istorie. Și nu înțelegea prin asta război, după care o redresare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ca și... Dar Alex nu-i diabolică, în ultima vreme a devenit extrem de retrasă, o pustnică. Uneori mă îngrijorează. Pentru că-ți place să fii îngrijorată. Alex pur și simplu refuză să vadă cât de mult au îmbătrânit și cât de decrepiți au ajuns prietenii ei. Se vede pe ea ca pe un soi de vestală, dar continuă să-și joace rolul de femme fatale și își imaginează că bărbații încă se mai îndrăgostesc nebunește de ea. — Și bănuiesc că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un pisic, când îți vine să-l strângi până îl omori... Și-a încrucișat brațele. — Oh, a zis ea zâmbind, probabil că mă crezi foarte depravată. Am dat din cap. Vorbea despre mine ca și cum aș fi fost o bătrână decrepită care a uitat de mult ce înseamnă pofta. Ea nu voia ca eu să pot înțelege, îmi dau seama acum. O delecta gândul că nu poate fi înțeleasă. — Dar nu e vorba numai despre tine, am zis. Ai copii. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este o poveste despre un timp îndepărtat când un cavaler violator putea fi transformat într un soț supus, o bătrână decrepită își poate redobândi frăgezimea de altădată”, de aceea a și fost uneori caracterizată drept un roman naiv.413 Povestea târgoveței a fost privită de către criticii literari ca un „apendice” 414 al Prologului, deoarece pune pe prim plan problematica feminină, reluând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
astfel gravitatea actului comis și reacționează ca o femeie, 425 Ibidem, p. 20. 426 Ibidem, p. 27. 427 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 112. 428 Brian S. Lee, art. cit., p. 32. 122 spunându-i reginei și totodată și decrepitei femei, „Ia-mi tot avutul, trupului dă-i pace!”429. Povestirea este inteligentă și fermecătoare, iar sensurile sunt mai complexe decât am bănui. Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea a zecea din ziua a patra triunghiul conjugal în care soțul este un doctor renumit, dar bătrân, soția - tânără și plăcută, de aceea apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare revelație: i-a luat în posesie deplină întreaga rațiune.”885 Bătrânul decrepit își dorește cu ardoare mariajul ca pe un fel de sprijin pentru slăbiciunile fizice ale vârstei, a căror gravitate nu o recunoaște totuși, și ca pe o salvare a sufletului, dintr-o dată latura morală a existenței pare a-l preocupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și geloși, ce se încadrează în tipologia 895 „The month of May, rather than April, was also traditionally associated with lust and love.” Jessica Cooke, art. cit., p. 409. 896 Ibidem, p. 407. (trad. n.) 897 Ibidem, p. 416. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]