848 matches
-
la „univesitățile vieții”, apropiindu-se spiritului dintr-un Bildungsroman. Octavian Paler dă mai multă extensie opiniilor sale despre politic, etic, eroic, morală și justiție. Ca un Jupiter Tonans vrea să poarte roba tuturor justițiarilor procuror, judecător, avocat. De fapt, permanenta dedublare, În absența interlocutorului virtual, a prins atât de bine pe autor, Încât, adesea, a Înlăturat conștient epicul consistent În narațiunile sale propiu-zise. Îndată după apariția cărții Viața pe un peron (1981), precum și a celuilalt roman Un om norocos (1984), scriam
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
la tensiunea cea mai înaltă a ironiei și lucidității, și în Hărțuiala, 1984, o rememorare a anilor de studii juridice ai mereu prezentului anchetator. În primul plan al interesului literar se află Dănuț Bărbosu, un tânăr capricios, capabil de orice dedublare, personaj emblematic pentru o lume a simulării și a figurației în neant. El este declarat nebun, ajunge material didactic viu pentru psihiatri, unde se schimbă cu ușurință infernală și se produce în chip impresionant drept cântăreț de canțonete. Iată un
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
triumfătoare? De ce Pașadia sucombă, chiar dacă și el este înzestrat cu însușirile excepționale ale Rașelicăi? În realitate, ca și supraomul lui Gabriele D’Annunzio, personajul matein este minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o boală neidentificată bine și peste care se întinde stăpânirea cruntei seducătoare, a femeii chinuitoare și dușmance, asemenea unui vampir, gata să-i
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine mai puțin inocent: căci e numărul dublului, al duplicării și dedublării, al duplicității și al imitației (copie, replică etc.), al primei repetiții și al bipolarității, simbolizînd totodată opoziția și conflictul, dreapta și stînga, și, în particular, masculinul și femininul, diviziunea între cele două sexe. Am putea continua indefinit, dar nu o
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
la lectură comună de tip "epic", dezvăluie multiple noutăți în condițiile unei analize bine fundamentata teoretic; între acestea, plină de interes mi se pare dezvăluirea unei componente "eroice" în strategiile politice practicate de Cantemir (ceea ce Gabriel Mihăilescu numește nașterea și dedublarea dioscurica a eroului, faptele de vitejie ale eroului "legător", respectiv biruința eroului), adică o functie nouă a modelului mitic moștenit sau preluat mai recent după modele clasic, valorizînd politic o paradigmă morală și prin această pregătind apariția marilor proiecții romantice
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
Arghezi: Către Ionathan X. Uranus (autorul lui Totog) are în motto indicația "Urmuz: Omul cu mârțoaga". Textul este un răspuns (auto)ironic dat celor care îl consideră epigon al lui Urmuz. Argumentația, logică și absurdă în același timp, atestă premisa dedublării, nu și a alterării, personalității: "dacă acest Urmuz n-ar fi existat, nu existam nici noi sau, poate, numai în acest caz, Ionathan X. Uranus ar fi fost Ionathan X. Uranus." Parodiază și el câteva genuri și specii literare, ficționale
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
fără a-i prejudicia statutul de personaj fictiv, se poate chiar spune că este, în această ipostază, un fel de Vaclav Havel în fustă. În fustă, de budoar și cam logoreic. * * * Aici, în această expunere detașată și aproape clinică a dedublărilor personalității este de căutat Ťmesajulť scriitorului, nicidecum în reflecțiile unui personaj sau ale altuia, oricare le-ar fi temele și limbajul. Fiindcă nu numai Ioana Olaru se dedă exercițiilor de cugetare semi-eseistică pe teme etice, o irezistibilă atracție pentru această
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și distructiv socotit a fi de tip lumpen, în realitate mai degrabă o formă deraiată de revoltă și libertate, un nihilism devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rînd, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent în fiecare dintre planurile
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
ca să tot ard spre tine/ când mergi pe orice drum,/ să te-nsoțesc himeric/ cu trupul meu de fum.” (Regina). Este de remarcat simbolistica, semantica având valențe care pândesc după colțul rostuirii, poate și culpabilitatea trădată de o oscilație mergând spre dedublare, până la mai mult sau mult fireasca acceptare a unui ego marcat de siguranță da, însă nu și de suficiența proprie, de aici venind deschiderea spre evoluția umană. Cert este însă că Regina există. Precum măria-sa Iubirea! Daniel Marian Referință
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
de manipulare și de reechilibrare a răului. Subconștientul le spune vag că binele făcut de ei ar putea să îi ajute mai tâziu. E o poză sub care se ascunde adevarata lor fire. Trăiesc permanent și cu intensitate într-o dedublare. Pe față poartă permanent o mască și în gură minciuna. In subconștientul lor există întotdeauna un adversar pe care trebuie să se răzbune, ori să-l păcălească, să-l manipuleze pentru a-l depăși și dacă nu reușesc, invidia lor
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
regăsește, mai evidentă sau mai ascunsă, vocea lui devine dublă: e a lui și a altcuiva, adeseori poate a fratelui său mort, resuscitat prin magia vorbirii poetice. Însăși singurătatea lui, în ironie, e dublă. Iată unul - doar unul - din secretele dedublării care joacă un rol atît de important în poezia lui Mircea Ivănescu", scrie, analizînd subtil și emoționant, Matei Călinescu. Ipostaze și tonuri ivănesciene, culese din diferite interviuri publicate la timpul lor în "Euphorion", pe care le puteți găsi într-un
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe. Copleșite de o societate care pare a-și consuma necontenit materia primă umană, se revoltă sau
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
se refuză încadrării imediate, se disipează în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
dovadă câmpul activităților muzicale postmoderne în opinia lui Guy Scarpetta în cartea intitulată L’Impureté (Editură Grasset, 1985). A doua observație se referă la statutul și, respectiv, imaginea canonului muzical în postmodernitate, desi deja aici ar trebui să admitem o dedublare a interogației, deoarece (a) ne putem focaliză pe mutațiile pe care le suporta în postmodernism ideea tradițională a canonului muzical așa cum a fost această formulată, spre exemplu, în perioada romantismului sau (b) ne putem întreba dacă în virtutea neîncrederii cu care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
e rar. Oamenii vor să impresioneze prin obiecte de uz imediat, folositoare. E ceva steril. D-le Bresson, v-ați gândit vreodată că în fotografie, sau chiar în portretele pe care le desenați acum, ar putea fi vorba despre o dedublare, să zicem? Ființa nu mai este aceeași cu cea din realitate. Nu știu. În fine, e întotdeauna o surpriză. Pentru mine înseamnă noutatea. Totul a fost supus dintotdeauna, dar de fiecare dată e ceva nou. Ce doriți să surprindeți în
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
nota ușor moralizatoare a acestora. Și atunci, m-am simțit brusc în postura "lupilor moraliști" de după 1989, care și-au admonestat "de la etaj" conaționalii pentru meschinăriile și compromisurile săvârșite "înaintea erei noastre". Uitând că și ei înșiși, prin tăcerea și dedublarea lor de atunci, dacă nu și prin altceva, au pus cărămizi și au bătut cuie la construirea edificiului "măreț", dar lipsit de temelie, al comunismului." 3. Că cel care semnează aceste reflecții nu se află sub puterea vreunui soi de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea cenușii făcuți
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea cenușii făcuți din apa triști cu fire de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
sînt asaltați de imperative, ascultă!, stai!, fă!, spune! etc. Rigiditatea extremă a mediului social, vizibilă de la relația dintre individ și funcționarul public, de exemplu, pînă la aceea dintre părinte și copil sau profesor și elev, a creat fie obedienta, fie dedublare paranoica de tipul azi că el și fă că ținea. Copilul/elevul ideal este cel care ăascultă". Asculta și repeta papagalicește, în cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
imposibilă verticalitate, actul execuției. În Testamentul său spaniol, Arthur Koestler povestește cum, în celula în care-și aștepta sfârșitul, și-a visat, pe când i se rupea cu bufnitura patul, împușcarea și că dacă nu cu vreo voluptate, atunci cu o dedublare lipsită de orice emoție. Împrejurare ce i-a dat, măi pe urmă, mult de gândit. În fapt, coșmarul este un oaspete rar, iar dacă și-ar îndesi vizitele, praful s-ar alege din forța să de șoc. Cand nu este
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
vii și vivante, ciudate și provocatoare, în același timp. Ce este acest spectacol? Tot o formă de evadare din șablon, de eliberare, bazată (și poate tocmai de aceea aleasă) pe povestea în sine a piesei. O succesiune de metamorfoze, de dedublări, de haine împrumutate și abandonate, de incursiuni în legi, datini, în folclor, în Cabala cea mistica. Alchonon, un modest și un insignifiant cabalist, aparent conservator și preocupat doar de învățătură, se îndrăgostește de un fruct oprit: Teibele. O femeie, la
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
o altă; constitutiv pentru umanitatea noastră este faptul de a avea o limbă, nu de a avea o anumita limba" (sublinierea mea, pagina 27). Acesta nu este un crez personal, ci o axioma filozofica. Pe pagina alăturată, referindu-se la dedublarea să prin adoptarea unei alte culturi și a unei alte limbi, cea franceză, pe lîngă cea bulgară, Todorov face o teorie a dialogismului preluată deschis de la plurivocitatea romanesca a lui Bahtin: Coexistența a doua voci (cea bulgară și cea franceză
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
doua voci (cea bulgară și cea franceză, n.n.) devine o amenințare, conducînd la schizofrenia socială, atunci cînd acestea se află în concurență - dar dacă ele formează o ierarhie al carei principiu a fost ales în mod liber, poti depăși neliniștile dedublării și coexistență devine terenul fertil al unei experiențe noi (26)". Livrescul e nu doar evident, ci chiar mărturisit, tocmai prin aluzia la Bahtin. "Trăiesc de-acum înainte," declară Todorov, "într-un spațiu singular, în același timp afară și înăuntru: străin
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind la dedublarea personalității celei care scrie. Adultă i se adresează copilului, îi atrage atenția asupra unor detalii scăpate îl și mustra uneori pentru că n-a înțeles, că n-a prețuit cum trebuie clipe fericite, oameni, locuri și mai ales că nu și-
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]