22,191 matches
-
întreruptul dicționar, a câștigat prezenta antologie de eseuri despre scriitori (vreo treizeci la număr), minori în cea mai mare parte, ambițioși să intre în republica literelor din prima jumătate a secolului XX. Că destinația articolelor a fost alta, se poate deduce după acribia informației pusă la contribuție, cu prețul de a fi șarjantă adesea, dar valorificată totuși. Ce alt rost, decât de răbdare ironică, poate avea enumerarea, pe o pagină și jumătate, a unor titluri de ziare la care a publicat
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
care cineva șterge pe jos. Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură soluție: să le țină cu multă demnitate, de cîte ori e cazul, oala de noapte. Cum se poate deduce, inșii cu mirosul prea fin nu trebuie să spere la o carieră de critici literari.
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
dulce și iresponsabilă îndeamnă la lux, desfrâu și trai fără muncă. (În legătură cu sinuciderea în masă a unei secte dintr-o insulă caldă... Guyana parcă...) Propoziția... nu mai știu cui aparține. Dar, cum am obiceiul bine înrădăcinat să pun ghilimele când citez un autor, deduc că vorbele ar putea să-mi aparțină. În asemenea cazuri, o stare dublă mă cuprinde... De uimire că așa ceva aș fi putut să scriu eu; precum și îndoiala (prefăcută?) că ar putea fi vorba de mine. O senzație asemănătoare am și
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
cinci scrisori au fost traduse și publicate în Cahiers Panaït Istrati, no 12, fără precizarea sursei. Cea de a șasea, datată "10.III.1931", o publicăm, prima oară, acum. La vremea apariției Paginilor de corespondență, nu aveam detalii, în afara celor deduse din scrisori și a mențiunii Mihaelei Cristea, despre "prietenia" celor doi scriitori (Istrati nu face nicăieri vreo referire la acest episod din viața sa). Pe de altă parte, conținutul scrisorilor dovedea mai mult decît ceea ce Mihaela Cristea numise "o aleasă
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
studenta la "fizico-chimice", care avea să-i devină soție. Scrisoarea din 10 martie 1931 este a doua în ordinea cronologică a celor șase cunoscute, expediate de H. Y. Stahl. Pe baza ei, se poate reface succesiunea corespondenței și se poate deduce că debutul l-a făcut Panait Istrati. Scrisoarea Henriettei din 25 februarie, conținînd două rînduri ("M-am gîndit mult la Dumneata și știu că-mi pare bine că te-am cunoscut. Te rog să nu uiți asta." - Pagini..., p. 98
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
a casei liftului este accesibilă prin subsol. În timp ce eu eram în centru, pregătind o lucrare despre lemingi, ea s-a strecurat în casa liftului și s-a așezat acolo, ținându-și strâns genunchii cu mâinile (sau cel puțin așa a dedus poliția din mizeria făcută). Eu mă întorceam acasă în fiecare seară la unsprezece fără douăzeci, punctual precum Kant. Iar ea avea să-mi dea o lecție, bătrâna mea soție. Tu și victimele tale fictive, zicea. Viața îi devenise cenușie în
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
În același cod, Note vrea să însemne măsuri, documentată înseamnă aprobată. Dar Arhitectul Șef? Dl Rateș face ipoteze. Să fie Ceaușescu însuși, Elena ori unul din șefii cei mari ai Securității? După părerea mea, Arhitectul Șef este Ceaușescu. Se poate deduce din cele ce urmează, ca și din faptul că titulaturile ...supreme îi erau rezervate. La 15 martie 1981, altă Notă. Noël Bernard era deja bolnav (va muri în decembrie). Nota prelua dintr-o publicație românească a exilului, BIRE, știrea că
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
bătălia de la Plevna, alții încrâncenați în ocuparea Vidinului cu predarea lui Osman-Pașa și punerea steagului alb pe cetatea "închinată"de turci, din povestirea lui Vișan, "dorobanț, curcan cu trei cruci pe piept". Sau multe de un pitoresc cu efect exploziv, dedus din mișcarea novatoare a curentelor importate din Apus. Acest studios al științelor economice și împătimit de istorie care este Ion Ghica, devine fără a bănui, poet și dramaturg, odată pornit pe panta evocării. Este poet în proiecția grandiosului uman al
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
un prezent acceptabil sunt în continuare mari și parțial confuze. Precizările lui Richard Wagner, îndeosebi (și cele ale lui István Eörsi, pentru situația din Ungaria), au meritul particular, cât privește România, de a spulbera mitul soluției perfecte. S-ar putea deduce, mai degrabă, în urma lecturii unei astfel de cărți (și a altora, nu multe la noi, precum cele traduse ale lui Timothy Garton Ash), că asemănările concurează cel puțin numeric deosebirile. Așa, de pildă, se poate afla din intervențiile lui Wagner
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
de bine păzit, și nu "are voie" să iasă la suprafață? Nu mă refer neapărat la cazul României! Ea mi-a oferit doar un exemplu. Există tendința de a confisca, de a oculta adevărul. Există situații în care se poate deduce ușor care aspecte ale adevărului au fost confiscate, care dintre adevăruri au fost suprimate. În cadrul sistemelor represive - chiar dacă sună paradoxal - adevărul are o situație avantajată, deoarece opresiunea conține în sine deja valoarea de adevăr. În schimb, în societăți deschise, problema
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
asupra actului intelectual și problematicii puse în acțiune de G. Călinescu, în de două ori formulata convingere că, prin ediția de față, cititorii își vor putea face o idee despre "enormul travaliu de rescriere a cărții". A doua convingere este dedusă din virtuțile echilibrului interior al capitolelor Filosofia teoretică, Filosofia practică, Teme romantice, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Tehnica interioară, Tehnica exterioară, care fac din volumul II "rezultatul unui și mai profund proces de rescriere". Ce face Ileana Mihăilă? Reproduce ediția din
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
decorativă și artificială, ci sînt lăsate în enumerație, inventariate oarecum ludic, gratuit. Aceeași fantastică răbdare se vede și în foarte consistentul capitol despre Caragiale și Creangă. Există un fel de absență a întîlnirii concrete dintre cei doi, deși se poate deduce că au luat parte la petreceri comune, că s-au întîlnit la Junimea. Oricum, o misterioasă și tulburătoare tăcere între ei și absența oricăror categorisiri reciproce. În schimb, foarte multe asemănări și deosebiri semnificative între operele celor doi. Dan Grădinaru
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
căuta într-o carte consacrată "uitării fascismului" de către cei doi contemporani ai săi. Și, totuși, Lavastine îi rezervă un număr comparabil de pagini. Singurul element care ridică unele întrebări este prezența lui ca diplomat român la Vichy (1942-1944). Se poate deduce însă lesne, din chiar documentele pe care ni le furnizează autoarea cărții, că Ionesco a folosit ocazia ca să plece dintr-o Românie în care legislația antievreiască începuse să-i afecteze și pe evreii botezați (ca el) și unde mai și
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
a numelor. Fiecare text are dimensiunea impusă de rigoarea demonstrației, urmează structura logică a datelor, se construiește pe solida cunoaștere și apreciere a faptelor istoriei, se desfășoară ca un montaj erudit și dezvoltă o rețea densă de analize și teorii, deduse din concretul detaliului. Textele cuprind studii despre marii etnografi și folcloriști, despre marii scriitori, preocupați de folclor, despre personalități, cu specializare în alte domenii, interesați și contribuind cu ceva la progresul științei etnografiei și folclorului. Ceea ce nu înseamnă că tratarea
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
pe M o persoană exemplară în utopia lui a unei lumi paralele, independente, alcătuite numai din autiști. M ar fi un soi de guru, total inconștient de faptul că e un guru” (p. 172). Firește, această filozofie este una implicită, dedusă din comportamentul cotidian al lui M și din replicile sale date cu diverse prilejuri. Poate chiar mai mult decît atît este proiecția pe care un tată iubitor o face asupra minții copilului său bolnav pentru a da existenței acestuia un
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
Patru!” O. Nimigean știe ca nimeni altul să savureze sonoritatea cuvintelor celor mai exotice, iar sensul lor aproape că nici nu mai contează. Pentru scriitor importantă este doar funcția lor de semnificant, nu și cea de semnificat, așa cum se poate deduce din această savuroasă scenă de bătaie: „Execut fulgerător un myo sho, dar m-a ginit, era vulpoi! Parează cu un kakuyu-matsu, deșirîndu-se prin aer ca o brezaie și-mi întoarce un fukito. Mă prind la timp (...) și zbang! îi izbesc
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
despre autor, fără nimic altceva decât sugerată libertatea de a aproxima o situație doar din textul cu pricina. Pare a fi vorba de un îndrăgostit la primul impuls liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacție pentru a și-o găsi publicată cât mai curând. Astfel, Luna va fi un prilej de bucurie, o declarație de iubire: „Ei i se pare că luna seamănă cu o corabie naufragiată, pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
integrată într-un perfect scenariu pentru un film de suspens. La sfîrșit adăugă un detaliu: într-o încăpere din subsol se deschide o ușă către apă, ca și cum, pe acolo, s-ar fi putut evada în jinduita lume a vestului. Am dedus din această opinie că ghidul, tot atît de puțin ca si mine, nu a cunoscut niciodată vigilența și cruzimea organelor estice. Poezia mondială și frigul lumii Cum am putut uita numele poeților consacrați pe care i-am auzit în această
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
în covârșitoare proporție scriitori consacrați, iar când lansăm un nume în care credem, atunci însoțim textele debutantului nostru cu o prezentare cu date utile despre autor, semnată de un coleg valoros care girează debutul. Toate acestea le puteți și dvs. deduce că general acceptată modalitate de lucru cu colaboratorii. Fiind nu întotdeauna optimistă, ci de la caz la caz și toleranța cu măsura, n-am să spun acum că un "original aruncă în apă o idee și zece sobri recunoscuți plonjează instantaneu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
nu e răspunzător de efectele hilare pe care le petrecem la lectura textelor, ci nepăsarea autorilor care își închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia că nostalgia ar putea fi suferința provocată de necunoașterea a ceea ce se întîmplă
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngînat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngînat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
Constanța Buzea Ne confruntăm câteodată cu situații cărora, neputându-le da de capăt, cerem scuze, rugându-l pe autorul însuși să ne lămurească. De data aceasta nu i-am putut descifra numele nici mesajul, scrisul fiind detot încâlcit. Am dedus totuși, din versurile � culese pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
acest moment el a atins cel mai înalt punct al importanței sale politice. Un satisfecit justificat, pe care scriitorul îl "forțează" nițeluș atunci când consideră că: "Prin războiul din Spania, eu dominasem Europa" ( p. 137, tom II). El se gândește putem deduce asta din alte, multe comparații cu Napoleon că acțiunea sa reușise tocmai în țara unde Împăratul dăduse greș... Dar nu poate fi vorba de o "dominare" a puterilor europene, de vreme ce prima faptă de arme a Franței post-napoleoniene a avut loc
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]