60 matches
-
înstrăinează averea spre a eluda plata impozitelor, este un mizerabil care nu creează locuri de muncă. În consecință mizerabilul la care românul se referă, voit defăimător, este în fapt un sărman, uneori milionar, care nu respectă o regulă pe care defăimătorul o consideră esențială. Pe de altă parte românul nu mai consideră un om, fie el sărman sărăntoc sau politician de vază, drept mizerabil. Furtul, înșelăciunea și abuzul în funcție, toate fapte penale foarte grave, au intrat în cotidian sub zicala
SĂRMANII BOGĂTAŞI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340909_a_342238]
-
„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, mândri, defăimători, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, vorbitori de rău, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4). Spre sfârșitul secolului XX, mulți propovăduiau
FRUMOASA NOSTRĂ PLANETĂ ALBASTRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342530_a_343859]
-
iarna din gând; Bucură-te, strălucire ce luminezi întunericul cel adânc; Bucură-te, cel ce încurci gândurile celor păcătoși; Bucură-te, cel ce bucuri inimile celor credincioși; Bucură-te, sprijin al dreptmăritorilor; Bucură-te, nimicitor al ereziilor; Bucură-te, căderea defăimătorilor; Bucură-te, vindecător al bolnavilor; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni. Condac 8: Străine minuni, Părinte, izvorăsc din mila ta cea mare și îi ridică pe cei aflați în dureri. De aceea, și la sfânta ta mănăstire
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
vrut. În fața sfințeniei covârșitoare pe care o răspândea învățătorul, aceștia au abandonat rușinați planul lor. Femeia a scăpat de supliciu și a rămas în ceata ucenicilor săi alături de alte femei. Când arhiereul Caiafa a pornit discreditarea lui Iisus din Nazaret, defăimătorii au scos și această bârfă precum că această femeie servea unor scopuri imorale. Odată ce Iisus și ceata sa erau priviți ca niște vagabonzi, era aproape normală bârfa pe seama lor și a bietei femei. Dar această întâmplare însă are înțelesuri mai
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
și învie toate acestea nu par deloc serioase. Este foarte probabil ca Părinții Bisericii și teologii care au apărut după aceea ca să dialectizeze și să teoretizeze mesajul să o fi făcut pentru a ridica mănușa și a ajunge la înălțimea defăimătorilor lor: iată, nu sîntem complet idioți, și noi putem face filosofie, și noi putem folosi greaca la fel de bine ca voi. Intelectualii pe care îi numim păgîni și care erau oamenii cei mai erudiți și cei mai civilizați ai epocii lor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor 10, 11; 23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul violenței); 5, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea: „Oriunde
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică, în spirit iluminist, a societății timpului. Poema Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, apărută în 1825, la Buda, fără
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España cunoșteai limpede acest lucru. — Să fiu cinstit, nu mi-am dat seama că defăimările sunt atât de răspândite. De fapt, cât am stat noi în Nueva España, defăimătorii au tot trimis scrisori din Japonia în Spania încercând să ne împiedice călătoria. — Eu... răspunse samuraiul parcă gemând, nu mă fac creștin. — De ce? Nu-mi place credința creștină. Fără să cunoști învățătura creștină, nu poți să spui nici că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de simpatie pentru Suki mi-a trecut prin vene. Belinda Fine nu ar fi de aceeași părere. Cred că ia droguri, i-am spus, ponegrind frumosul nume al lui Baby în scopul obținerii de informații. Deși poate nu era nimic defăimător în asta: dacă cineva i-ar spune lui Baby că este la modă să tragi o linie de heroină, ar face-o cât ai clipi. Cum se și întâmplă, de fapt. Oricum, mersese. Suki se strâmbă. — Toată lumea fumează astăzi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe frați! 9. Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, 10. nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 11. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. 12. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
de mare interes, în cazul nostru cultural, când analiza acelui moment ne arată dimpotrivă că nimic nu ne împiedică să discutăm despre scriitori așa; cum sânt ei și nu așa cum vor ei sau noi să fie. Asta nu înseamnă că defăimătorii sau babele literare, dornice de a scormoni în cenușa din vatra scriitorului, trebuie să vadă în rândurile mele o încurajare de a o face. După cum nici sincerii păzitori care venerează și apără mormintele sfinte ale oamenilor noștri de valoare nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
articol a unui om care l-a cunoscut personal. Este vorba de un articol al publicistului Marian Sultănoiu apărut în ziarul Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
hu, huuu! Vino...! Vino la mine, Sile, băiatule! Lasă-i pe ceștilalți! Abandonează-i! Părăsește-i! Debarasează-te, dezbară-te, desparte-te, uită de ei! Te-ai împreunat cu dușmanii, cu ulii, cu lupii, cu procleții, cu detractorii și cu defăimătorii tăi! Nu-ți trebuie ție preoție! N-ai tu nevoie de așa ceva! Nici gând! Iată ce am eu aici, surpriză, pentru tine! Numai și numai pentru tine! își ridică momâia tigva cea țuguiată, eliberându-și totodată, demonstrativ, și brațul cel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sînt bogasieri, cămărași, covaci, el, Pann, a ales să fie compuitor și poet. N-a avut dascăl, ceea ce nu Înseamnă că n-are modele. Nu e un meșteșugar fără cusur, dar este unul, Își asigură el cumpărătorii, dornic de desăvîrșire. Defăimătorii pot zice orice, Pann tipograful va persevera pentru că umblă pe căile virtuții și ale folosului. Este o fină diplomație În rîndurile de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
scriitori mărunți din trecut, că este straniu, că are o ereditate defectuoasă, că nu poate fi savant fără diplomă etc., etc. Astfel E. a fost nevoit să retracteze, să renunțe, să se dezică, să se vadă pe sine cu ochii defăimătorilor săi, să-i pară rău de ceea ce a făcut și să nu mai vadă decât ultima ieșire: „Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți?... O, valuri ale sfintei mări, Luați
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
véritable."50 Molière va opera o răsturnare hotărâtoare în raportul ierarhic stabilit în Antichitate între tragedie și comedie. În Critica Școlii femeilor (La Critique de l'Ecole des femmes), Dorante, care ia, ca și Uranie, apărarea piesei contra unuia dintre defăimătorii ei, Lysidas autor în care se va fi recunoscut Donneau de Visé -, contestă punctul de vedere al interlocutorului său care face mult mai mult caz de tragedie decât de comedie. "Dorante Deci credeți, Domnule Lysidas, că întreg spiritul și întreaga
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pupăză, modelul propus de V. Nemoianu, în locul celui eminescian, este, trebuia să fie un filosof "complet" anume... Mihai Șora! Blaga, Mircea Florian, C. Rădulescu-Motru nu pot fi recuperați decât citindu-i prin grila Șora! Cam aceleași "idei" vehiculează și ceilalți defăimători ai gazetarului Eminescu, campanie de fapt concertată împotriva modelului cultural național. Cartea lui Theodor Codreanu nu este o simplă răfuială cu detractorii lui Eminescu. ci o nouă, pertinentă și energică demonstrație a tezei din Eminescu Dialectica stilului: modernitatea poetului despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stimă reciprocă, care s-a fortificat în urma unor întâlniri la Ierusalim, la Bruxelles și la Paris. Spre adâncul meu regret, activitatea binecuvântată a acestui evreu eminent a ajuns să fie pângărită de calomnii răspândite de gurile murdare ale unor josnici defăimători. La data de 1 octombrie 1950 m-am prezentat la cursul inaugural al anului I de la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. Evenimentul în sine, cât și cadrul în care avea loc, m-au emoționat profund. Sala în care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
al unioniștilor”, care au ca scop lichidarea independenței Republicii Moldova, „susținuți de cercuri unioniste de dincolo de Prut”. „Numai la noi în Moldova, nicăieri în altă parte, presa tipărită și cea electronică, finanțate de guvern, își permit să scrie și să vorbească defăimător despre poporul, pâinea căruia i-o mănâncă”. O formulare suspect de asemănătoare cu cea din primele pagini din Istoria Moldovei a lui Stati, din 2002, încât se poate pune problema identificării ambilor cu una și aceeași persoană. O nouă teorie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și îl îndeamnă să se îngrijească de trupul lui Hector : bătrâne tată, ce-ai fost crud cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei, sacră profeteasă a zilelor cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
denunță alogenia păturii superpuse, parazitând procesul organic. El dorea nu un stat cosmopolit [...], ci conservarea românității, făcând din aceasta chiar norma ei de dezvoltare". Ne-nțelegerea acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși de moda demitizării și stimulați de un ciudat, reprobabil și profitabil "antiromânism românesc"". Adrian Dinu Rachieru nu este însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fiindcă nu mai cădelnițam mediocritățile și ignoranța, fiindcă "Junimea", prin Maiorescu, reprezentantul ei cel mai autorizat, a dat pe față, a pecetluit pentru totdeauna nulitățile ce ne asurzeau cu reclamele, de aici s-a năpustit în contra noastră o ceată de defăimători care au căutat să ne dărâme cu orice preț. S-a încins o luptă înverșunată între noi și ei, între școala literară din Iași, în capul căreia figura Maiorescu, și aceea din București, în capul căreia figura Hasdeu, un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]