119 matches
-
Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate, care chițăie, chiar că nu s-a mai pomenit! Greșala ta, dacă preferi să mă decredibilizezi și să mă insulți. Da! Eu știu cel mai bine ce-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin saloanele lor. CÎt despre Îmbrăcăminte, cînd nu stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
contează e ritmul, nu logica sau plauzibilitatea stilului (Chandler, 1981, p. 22). Aceste rânduri se adaugă altora, încă mai lipsite de entuziasm, scrise parcă din perspectiva unui inamic. Nesigur pe sine, Chandler definitivează cu un soi de plăcere masochistă tabloul defetist: Mi-e teamă că romanul ăsta n-o să-ți fie de nici un folos. N-are acțiune, nici personaje simpatice, nimic. Detectivul nu face nimic (Chandler, 1981, p. 20). E greu de spus în ce măsură autorul era cu adevărat sincer sau doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Unirii spre târgul Cucului, dai de mai bine de zece bănci. În localurile care au fost magazine de bunuri de consum. De ce or fi atât de multe? Scade producția, scade consumul, dar prosperă băncile. Îmi poate explica cineva fenomenul? Sunt defetist, mi se va spune, contribui la scăderea Încrederii În UE. Așa e, mă simt mai aproape de suferințele unui „om năcăjit” cum e Costel decât de abstracta doamnă care-și zice UE. (09.02.2009) O nație de „acomodanți”? Adjectivul „acomodant
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lua decizii în viața de zi cu zi, fără a primi sfaturi exagerate și asigurări repetate din partea celorlalți; gă trăsăturile asociate pot include autoperceperea pacientului ca neajutorat, incompetent și lipsit de putere. Include: (tulburarea deă personalitate astenică, inadecvată, pasivă și defetistă. 301.4 Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă F 60.5 Tulburarea anankastă de personalitate TP obsesiv-compulsivă Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecționism și control mental și interpersonal în detrimentul flexibilității, deschiderii și eficienței, începând precoce în perioada adultă și prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
oneros! Poate exagerez, dar găsesc umilitor că un întreg proiect bine intenționat sfârșește compromis de-o mână de terchea-berchea, și mai ales că reacțiile sociale disponibile se reduc în principal la trecere cu vederea, așteptare, resemnare și alte asemenea artificii defetiste specifice epocii. − De acord, dar totuși nu văd rostul unui rigorism punitiv. Azi, răul social are inițiativa; victimele lui sunt silite să se rezume la răspunsuri, ca elevii scoși la lecție de el. Soluția însă nu cred să fie nici
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să fie avertizată. Exista o motivație, în afara intenției de a menaja bolnavul de efectele unui stres psihic dezastruos pentru evoluția bolii - constând în posibilitatea, fie ea infimă, a unor date eronate clinic sau de laborator sau a interpretării lor excesiv de defetist ca și de speranța multor medici în răspunsuri terapeutice neașteptate, aparent miraculoase. Nu omitem la acest subcapitol bolnavii care vor cu adevărat “să fie mințiți”, fiind terorizați de teama unei boli grave sau a unui prognostic nefavorabil, oferind prilej medicului
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
voința ta, și pe care nu le poți ocoli. Orice Împotrivire, În multe situații ale vieții, este nu numai iluzorie, dar chiar și periculoasă pentru persoană. Aceasta nu Înseamnă Însă că individul trebuie să se dezarmeze, să adopte o atitudine defetistă. El trebuie să lupte, sau cel puțin să caute și „alte căi” sau „soluții” de reușită. L.A. Seneca, vorbind despre liniștea sufletească (De tranquillitate animiă, spunea, ca și Socrate, că aceasta este un atribut al Înțelepciunii, Înțelegând prin Înțelepciune constanța
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care, exercitându-se asupra persoanei, fac ca viața sa să se desfășoare după un anumit plan, Într-o anumită direcție, să aibă o anumită configurație și, În final, un anumit destin. Cunoașterea lor este necesară Întrucât clarifică atitudini de factură defetistă sau nihilistă față de propria viață, ideea că destinul este implacabil, că nu i te poți opune. Chiar dacă se acceptă această idee este foarte important că destinul, existența unei persoane, poate fi Înțeles și explicat. Factorii modelatori ai existenței acționează asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o voi evita, voi căuta să nu o mai Întâlnesc. Același lucru se petrece În cazul situațiilor neclare, incerte, care-mi trezesc aceeași gamă de sentimente negative, obligându-mă să mă retrag. Este oare, evitarea În acest caz, o atitudine defetistă, de lașitate, o ezitare care să mă pună Într-o situație de inferioritate? Nicidecum. Conduitele de evitare a conflictelor sunt atitudini morale atât de autoconservare, cât și de depășire a unor situații Închise ale vieții, de confruntare absurdă, inutilă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale vieții lor; sunt Înclinați să vadă totul În culori sumbre, fapt care le face să adopte o atitudine defetistă; sunt persoane descurajate, pasive, incapabile de a lupta pentru a obține ceva de la viață. De regulă, ele adoptă o atitudine negativă, de retragere, refuzând În multe situații să angajeze acțiuni, socotindu-le pierdute de la Început, sau absolut inutile. dă Spiritele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
redobândirii Basarabiei și nordului Bucovinei nu ar fi generat pronunțarea favorabilă a patriarhului pentru continuarea războiului dincolo de Nistru. De aceea, în pastorala din 1942, patriarhul Nicodim atenționează credincioșii ortodocși asupra următorului „îndemn vrăjmaș” utilizat de adversari pentru a induce atitudinea defetistă în rândul populației: „Dintre acestea, cel pe care îl folosesc acum mai mult, este vorba că de ce adică noi Românii să mai luptăm contra bolșevicilor după ce am luat ce era al nostru; că adică de acum noi să nu mai
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
la Orăștie (1911-1915), pe urmă la Cluj (1922-1928). Poeziei i se adaugă recenziile, articolele și notițele literare, cele mai multe publicate la rubrica „Flori de-o zi”, alături de „gânduri”, reverii lirice, „răvașe de duminică”, evocări cu tentă autobiografică, dar și pagini, subtil defetiste, din jurnalul unui „complotaș mobilizat” în oastea împăratului. În celălalt periodic editat de B., „Lumea și țara”, apărut la Cluj (1923-1940) și București (1940-1944), literatura ocupă un loc mai puțin însemnat. Munca de editor o începuse tot la Orăștie, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
În care vedem - astăzi - leacul cancerului, neștiind nici dacă ăsta nu-i În fond o pedeapsă; fie insulină ori ce-om mai crede benefic pentru noi. Și o obligăm prin deturnarea Însăși esenței ei: genomul. Corect? Nu vreau să par defetist. Cu mâinile curate putem fi doar reintegrându-ne În Natură, redevenind ancestralul și simplul element dintr’o biocenoză. Dar, sfidând limitele cunoașterii umane, nu ne putem pune Întrebarea dacă nu cumva continuăm, „păcătuind“ mereu, să slujim Natura? Mă opresc, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
secretului au condus la elaborarea unor ordine cu caracter contrainformativ. Acestea au fost repetate, deoarece s-a constatat nerespectarea lor, fapt care a compromis secretul unor operațiuni și a creat posibilitatea apariției unor zvonuri care au produs „dezorientare și curente defetiste” în rândul populației. Atitudinea persoanelor vinovate a fost catalogată drept „inconștiență criminală”, iar comandanții de unități și mari unități au primit sarcina să lupte „din răsputeri” pentru păstrarea secretului profesional și a tăcerii în general. Ordinul Marelui Stat Major nr.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
organizarea, funcționarea și întrebuințarea unităților Poliției Speciale de Campanie. Acestea au constituit „unități mici, cu o instrucție specială, menite a contribui în zona de operațiuni la activitatea contrainformativă și, în special, la aceea care vizează contraspionajul, contrasabotajul, contraterorismul și propaganda defetistă”, având misiuni specifice în acest sens. La 15 decembrie 1942, Secția a II-a a comunicat marilor unități Instrucțiunile nr. 275.835 asupra întrebuințării grupelor de Poliție Specială de Campanie la Comandamentele de Mari Unități din interior, în care misiunile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
militari și 15 soldați, iar cele ale S.C.M. la un ofițer, doi subofițeri și trei soldați. Secția II-a, Biroul 2 Contrainformații a emis, la 1 octombrie 1945, Directiva Contrainformativă nr. 2, care a reluat normele anterioare privind combaterea propagandei defetiste, a spionajului, sabotajului și terorismului. Față de instrucțiunile anterioare se remarcă limbajul adoptat, unul de sorginte comunistă. În pofida greutăților cauzate de noile realități politice - România se îndrepta cu pași repezi spre comunism - structurile informative militare, afectate de diverse măsuri represive, au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și rațională și irațională”, și inteligibilă și neinteligibilă, și rezonabilă și absurdă. „Sentimentul tragic al existenței”, „neliniștea metafizică” și „tensiunea sufletească”, generate de „absoluta incertitudine” a omului confruntat cu această dualitate conflictuală și veșnic nerezolvată, constituie, după R., nu temeiuri defetiste, ci surse esențiale ale creativității, demnității și libertății umane. Deși atât de diferită în rest, opera lui se apropie în concluzii de blagiana Geneza metaforei și sensul culturii. Este propusă o concepție eroică a existenței, cartea pledând cauza valorilor spirituale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un accentuat gust de amărăciune defetistă, el ratează totuși, ca și Vasile Coroban, o vocație de polemist, găsindu-și salvarea în studii ample de analiză a fenomenelor generale, îndeosebi a celor ce țin de evoluția literaturii. Configurează cu exactitate și cu o perspectivă de sinteză corectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Nero rediuiuus sau Nero redux. Lactanțiu are o atitudine diferită, dar legată direct - în manieră polemică, așa cum vom vedea - de cea a confraților săi. În plus, el reprezintă un moment simptomatic, de trecere de la o teologie de rezistență și uneori defetistă la o teologie triumfală. Din acest motiv le vom comenta pe toate trei în același capitol. Legenda lui Nero rediuiuus Legenda apare imediat după moartea împăratului, survenită în iulie 68, când, așa cum dau mărturie Tacit și Suetoniu, începe să circule
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
începuturilor și emoția impură a despărțirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecați în retorica crizei, cuprinși de voluptățile negației. Sub umbra tradiției, parcă nu mai e chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi, lamentații defetiste, refuzând cu un aer sapiențial existența, hic et nunc, a excepționalului. Ca români, am știut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe la mine seara, într-o stare de descom punere totală: Infantele lui n-a venit nici sâmbătă, nici duminică. Opt ore de așteptare zadarnică și încă opt a doua zi. Profitând de aceste circumstanțe, mi-am manifestat și eu dispozițiile defetiste: ducă se la dracu’ toți și toate! Nu mai am nevoie de nimeni. Să-mi rămână Soarele și Apa, atât ajunge bu curiei mele. Nu mai caut pe nimeni. Iar dacă cineva are nevoie de mine, nu are decât să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pot ține de promisiuni din motive relativ exterioare voinței lor: investițiile străine nu vin, presiunile sindicale sunt prea mari, solidaritatea cu guvernanții scade dramatic după luna de miere (care durează de obicei cam 100 de zile), presa este descurajantă și defetistă. În 1996 cei mai mulți am votat coaliția actuală care crease imaginea că ar deține cheia și monopolul democrației. I-am respins pe criptocomuniști, pe extremiștii cu platforme apropiate de național-socialism, pe naționaliști chiar, trimițându-i în opoziția parlamentară. Pe alții, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
În consecință, el și-a dat demisia și lumea, deși abia atunci l-a apreciat s-a repoziționat masiv pe formula „vom fi iarăși cum am fost!”. Cam așa cred că arată revoluțiile în educație, model Monastirea Argeșului. Nu sunt defetistă. Dar îmi este clar că cei care vrem „revoluție” nu facem o masă critică și nici nu ne solidarizăm pe o agendă coerentă de politică universitară. Text publicat în 22, 13-19 decembrie 2005 Patul academic a lui Procust. Răspuns lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]