147 matches
-
toți și care mai întotdeauna, întotdeauna din motive minore și egoiste, este ratată: egalitatea dată de umanitatea noastră. Dumnezeu și bursucul din copilărie În general, relația cu oamenii, cu lucrurile, cu tine însuți se face în baza a ceva ușor definibil. Uneori însă ea nu satisface criteriul unei definiții clare. Este confuză, ambiguă, perceptibilă într-o sferă a impredictibilității. Sau complet opacă. Și atunci ești provocat la a o echivala cu misterul. Și el se află dincolo de nivelul ultim al sensibilității
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
surprinzătoare pentru că e percepută în ipostazele ei virginale, în clipa stând să se nască, clipă ce se repetă și se repetă cu fiecare lucru în parte. Oprită acolo, in statu nascendi, uitând ce urmează să devină, lumea este nedefinitivă, continuu definibilă. Deplasarea ficțională a lucrurilor și a mea printre lucruri este felul meu neserios de a fi. Începuse războiul. Am și uitat că sperasem, cu o zi în urmă, că până seara părăsesc spitalul. Dacă până atunci privisem cu oarecare detașare
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
caracterizează actul teoretic. A gândi până la capăt înseamnă a merge la rădăcina oricărui lucru, concentrarea cercetării riguroase și a reflecției asupra unei realități, problematizarea și considerarea propriului ei temei. Ceea ce înseamnă o raportare la realitate, nu din perspectiva conținuturilor sale definibile și a funcționalității sale practice, ci a rațiunilor sale, și deci, a înscrierii sale într-un orizont ce îi lărgește granițele, îi elimină conotațiile obișnuite, o transformă într-o problemă. Această problematizare are loc oricum în interiorul unui context global mai
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Așa de ex. cea dintâi, "Civilizația este contrară corupției", conține un neadevăr, Las' că pân - acuma nimeni, nici Buckle chiar, n-a putut defini ce este civilizația, atât de varie este ea în formele ei, dar presupunând că ea este definibilă, că s-ar găsi o formulă generală care să cuprindă civilizația greacă alături cu cea chineză și bizantină, teza rămâne neadevărată, căci civilizația e intelectuală, fără cuprins moral, de aceea ea poate fi coruptă. Astfel cea bizantină, cea mai însemnată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cărora nu mai insistăm: pragmatismul, absența unui continuum spațial și a intenției estetice, gradul redus de complexitate etc. Trebuie să mergem mai departe și să luăm în discuție o trăsătură fundamentală a discursului jurnalistic - actualitatea, termen de altfel instabil, greu definibil și greu de măsurat. Avem deci destule motive să refuzăm o definiție de tipul: Actualitatea înseamnă difuzarea promptă a informațiilor și reprezintă una dintre calitățile informării. Publicarea cu întârziere, în măsura în care nu răspunde la întrebarea: De ce acum?, este unul dintre semnele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
activitățile din timpul dimineții), mai scăzut apoi etc. În schema de mai sus am căutat să identificăm tipul primar de relaționare a celor trei dimensiuni; în fapt, toate cele trei dimensiuni nu sunt doar interrelaționate, ci se și întrepătrund, fiind definibile pe un continuum al comunicării. În acest sens, putem vorbi nu doar de un timp istoric sau al zilei respective, ci și de un timp personal care aparține în egală măsură dimensiunii temporale și dimensiunii psihosociale. În elementele de mobilier
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
termen definit drept „ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate în practica educativă”, observând că este „un sens restrâns și din ce în ce mai puțin utilizat” (C. Cucoș, 1995, p. 177). De asemenea, mult mai specific apare și este utilizat termenul mijloace de învățământ care sînt definibile drept „instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziții, realizarea unor aplicații practice în cadrul procesului instructiv-educativ” (C. Cucoș, 1995, p. 192). Mijloacele didactice sunt, deci suportul direct al oricărei discipline care are
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
efecte ale scriiturii. Himenul este un efect al discursului, o poziție pe care noi În mod tradițional o numim a transcendentului sau a ontologicului (la Heidegger, spre exemplu), dar el nu este plinătate niciodată, nu este nici diferanța lui Derrida, definibilă numai Într-un sistem determinat de niște mișcări care au o anumită regularitate. Nicolae Turcan: E dificil să mai Înțelegi ceva dacă transcendentalul Își pierde sensul Întemeierii, al posibilului, al celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o matcă semantică definitivă. Este ceea ce sugera și Tudor Vianu într-un studiu interesant privind transformarea termenilor de istorie literară, accentuându-se lipsa de rigoare a acestora, spre deosebire de alte domenii precum cel științific în care noțiunile sunt mult mai strict definibile.6 Această lipsă de precizie se datorează unor factori multipli, dintre care Tudor Vianu menționa caracterul accidental, complexitatea realității pe care ar trebui să o redea sau vechimea termenului, care presupune, totodată, și existența unor schimbări de semnificație. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
discursului critic și echivalent al unui antiinstituționalism presupus (spre exemplu "însăși viața literaturii la un nivel greu observabil", cum ar fi negarea eminescianismului epigonic prin instaurarea noilor curente în poezie), iar celui de-al doilea un caracter direct și deschis, definibil ca "formă a dialecticii ideilor, în care disputa are menirea de a dezvălui adevărul, de a-l obliga să se releve"36. Trebuie adăugat că implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
structurale ale modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Având drept sursă interpretările variate, analize și extinderi ale părților raționale, popularizarea cunoștințelor, dezbaterile publice cu personaje mai mult sau mai puțin avizate, are loc o extindere de imagine și metaforizarea acesteia. Pulsionalul se extinde pe direcții greu identificabile sau definibile. Interacțiunile determină un amestec de influențe și corelații imaginare, iar prin popularizare se obțin imagini sintetice ale acestora. Între acestea forme de imaginar rațional putem urmări evoluția transformărilor interioare ciclului ce încep în secolul III-IV după Hristos și se termină
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
opinia cercetătorilor L. E. Hartley și R. L. Hartley, rolul este „un model organizat al așteptărilor referitoare la sarcini, comportări, atitudini, valori și relații reciproce care trebuie să fie menținute de către persoanele ocupând poziții specifice ca membri și îndeplinind funcții definibile într-un grup” [apud Peretti A. de, 1996, p. 144]. Cercetătorul Danny Saunders definește rolurile ca fiind „poziții și tipare de comportament, definite social, care sunt caracterizate de seturi specifice de reguli, norme și așteptări: ele servesc la orientarea și
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
eșecului, deoarece în interiorul limbilor particulare este posibilă observarea categoriilor și a relațiilor între categorii, ca și descrierea expresiei lor materiale, dar nu este posibilă definirea categoriilor: pînă și o categorie constantă într-o singură limba este, ca atare, universală și definibila doar în mod universal. Pe de altă parte, aceeași echivalare implică faptul de a concepe limbajul numai că suma a limbilor particulare, fără a se pune întrebarea de ce există limbile, precum și de a considera teoria limbajului ca rezultat și punct
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cum sunt Moore, Prichard sau Ross, conceptele etice fundamentale pot fi definite doar prin proprietăți non-naturale, care pot fi sesizate printr-o presupusă "intuiție morală" sau datorită unor convingeri generale larg împărtășite. G. E. Moore susține că binele "nu este definibil" în sensul că este "nonanalizabil", adică binele nu este identic cu nicio proprietate naturală sau metafizică 13. David Ross înțelege prin proprietăți non-naturale acele proprietăți morale sau evaluative sui-generis, inaccesibile prin simțuri. El susține că judecățile morale precum "X este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Constantin Noica. Creație a unui erudit, dar și a unui istoric al științelor și al literaturii, Exerciții... își rezumă conținutul în unul dintre titlurile sumarului: Încălcând frontierele. În volumul Treisprezece metamorfe (1996), cuprinzând proze scurte sau poeme în proză, greu definibile, autorul transpune drama existenței unui intelectual format și afirmat până în 1980. Este conținută aici biografia unei întregi epoci, niciodată numită direct, dar ușor detectabilă în limbajul analitic, în sentimentul de stranietate al experiențelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic. Oglinzile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
română veche (I-III, 1994-2000), Literatura română barocă în context european (1996) -, Dan Horia Mazilu analizează rosturile retoricii, mai cu seamă ale celei bizantine, în construcțiile baroce din literatura noastră, interesul acordat unor „genuri” și motive literare, prevalența unui imaginar definibil ca baroc. Propunând „un nou model de interpretare”, un alt cercetător, Ion Istrate, prezintă într-o lucrare importantă, Barocul literar românesc (1982), geneza b. din spațiul nostru cultural ca implicat în acțiunea formativă a cărților populare, convergentă cu autohtonizarea fondului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
refuză iluzia ficționalității absolute". Dar ca și semiologii structuraliști, Gadamer afirmă că limba l-a făcut pe om și nu invers. Limba nu este un instrument pe care să-l folosim, (în definitiv, s-o recunoaștem, omul nu mai e definibil atât prin gândire, cât prin limbaj; suntem mai siguri că omul vorbește, decât că gîndește: mai degrabă decât animal rațional, omul este un animal locvace.) Atât Heidegger, cât și Gadamer consideră că limba nu este un obiect opus subiectului, ci
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
grup literar. Din 1980, coordonează, împreună cu Aureliu Răuță, cercul și gruparea editorială „Hyperion”. Poveste cu țigani s-a bucurat de succes în toată publicistica literară a exilului, dar a rămas în perspectiva interpretativă a multora drept o carte stranie, greu definibilă și extrem de dificil de înțeles. În revista „Prodromos” (6/1967), Andrei Scrima a încercat, de altfel, o decodificare a prozei lui A., apropiindu-l pe autor de registrul literaturii inițiatice, de resursele oarecum „secrete” ale literaturii lui Mateiu I. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
poate fi orice stat dacă cineva se opune politicii sale externe. În asemenea circumstanțe, este de datoria analizei teoretice să se distanțeze de utilizarea populară pentru a-i da termenului un sens neutru din punct de vedere etic, obiectiv și definibil, care să fie în același timp folositor pentru teoria și practica politicii internaționale 1. Înainte de a ne întreba ce este imperialismul, să vedem ce nu înseamnă el, dar - adeseori - se presupune că ar desemna. Cele trei erori populare cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și poate fi reluat sau anticipat: Ție ți se cuvin aceste laude. Expresii verbaletc "Expresii verbale" Sunt grupuri lexico-gramaticale, constituite din mai mulți termeni care „gravitează” în jurul unui verb, cu care intră în diferite relații mai mult sau mai puțin definibile. Verbul este elementul stabil în toate expresiile. Neschimbătoare rămâne și structura abstractă, „schematică”, a expresiilor cu același verb. Sunt mobile elementele care însoțesc verbul: pronume, substantive, adverbe etc. Acestea variază dar variază doar în realizarea lor concret-lexicală, păstrându-și nemodificată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I.L. Caragiale) Întrebuințat cu sens concesiv, conjunctivul prezent apare adesea fără conjuncția-morfem să, la persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu) În afara unor valori modale relativ „definibile”, conjunctivul poate prezenta multiple nuanțe modale, coexistând cel mai adesea în același context sintactic: • negarea unei eventualități oarecare, a posibilității realizării unei acțiuni; în propoziții interogative retorice, afirmative prin formă, negative prin înțeles: „Cui sa te plângi? Cui? Unde să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe de certitudine: „- Așa? îi puneți gheață?/ - Firește.5” (I.L. Caragiale, II, p. 164) Prin adverbele de modalizare emfatică, subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic, dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile: • întăresc, subliniază sfera semantică a termenului care a realizat o anumită funcție sintactică, subliniază identitatea cu sine însuși a unui „obiect”: chiar, și, tocmai, mai: „Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.” (M. Eminescu, I, p. 89), „Vede-un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concept necesar aproprierii sociologiei lui Pierre Bourdieu este cel de spațiu social. Acesta este un ansamblu de poziții ale căror proprietăți pot fi analizate independent de caracteristicile personale ale celor ce le ocupă și care sunt exterioare una celeilalte, dar definibile unele în raport cu celelalte; formulele de raportare reciprocă a pozițiilor sunt de tip spațial (apropiere, distanță, deasupra, dedesubt, periferie, centru). Acest spațiu ce descrie relațiile dintre diferitele poziții face inteligibile practicile agenților care nu derivă din caracteristici intrinsece ale acestora, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și-a propus să delimiteze elementele iraționale ale religiosului. Astfel că le definește în felul următor: "Prin "rațional" în ideea de divin înțelegem ceea ce intră în sfera posibilităților noastre de clară comprehensiune conceptuală, ceea ce intră în domeniul conceptelor familiare și definibile. Afirmăm, apoi, că sub acest domeniu al purei clarități se află o profunzime obscură, ce scapă nu sentimentelor, ci conceptelor noastre, și pe care din acest motiv o numim "irațional"" (Otto, [1917] (1992), p. 79). "Acest element irațional pentru care
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]