23,548 matches
-
ecuația surplusului de masă. C.S. Lewis se ocupă de apariția și clasificarea minunilor, de dinamica numărului lor în lungul istoriei, de raportul acestora față de descoperirile tehnico-științifice, de raportul credință-minuni ori religie-minuni. însă cea mai mare parte a eseului este dedicată definirii minunilor, distanțării definiției acestora față de insolit, incognoscibil, experiment, fantezie, maladiv, sau de raportul dintre minuni și supranatură, îndoială, diversiuni, probabilitate ș.a. Așadar, o pledoarie științifică, rațională, pentru... minuni. C.S. Lewis. Despre minuni. Traducere din engleză de Sorin Mărculescu. Ediția a
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
Și Crohmălniceanu, în prefața de la Desant '83, observa o componentă caragialescă în prozele sale. Titlul noii cărți a autorului în cauză schimbă datele problemei. Fără Caragiale pare să însemne, de fapt, fără ficțiune. De altfel găsim într-un loc o definire a schimbării: "Eu sînt, totuși, cel ce credea că slujește adevărului... De asta mi-e silă de cuvintele literaturii pe care - odinioară - mi-a fost dat s-o scriu. Nu mai am suflu pentru ficțiune. Bucuria pură a jocului de
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
prin delimitare față de modernism. Citind o operă literară putem spune cu oarecare siguranță care sunt elementele postmoderne din alcătuirea ei, dar foarte puțini sunt cei care s-ar putea încumeta să facă a priori un inventar al postmodernismului, necum o definire a lui. Lucru deloc de mirare cîtă vreme nici măcar modernismul nu a fost definit pînă acum de-o manieră unanim acceptată, care să nu mai lase loc la interpretări. încercările de definire ale modernismului și postmodernismului, atîtea cîte au fost
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
a priori un inventar al postmodernismului, necum o definire a lui. Lucru deloc de mirare cîtă vreme nici măcar modernismul nu a fost definit pînă acum de-o manieră unanim acceptată, care să nu mai lase loc la interpretări. încercările de definire ale modernismului și postmodernismului, atîtea cîte au fost, s-au referit la aspecte parțiale dacă nu au apelat de-a dreptul, la tehnica descrierii în cerc (definirea elementului prin el însuși). De altfel, cu ironie postmodernă Mircea Mihăieș taxează acest
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
manieră unanim acceptată, care să nu mai lase loc la interpretări. încercările de definire ale modernismului și postmodernismului, atîtea cîte au fost, s-au referit la aspecte parțiale dacă nu au apelat de-a dreptul, la tehnica descrierii în cerc (definirea elementului prin el însuși). De altfel, cu ironie postmodernă Mircea Mihăieș taxează acest tocmai acest aspect: „Trecînd peste inevitabila descriere în cerc (o „experiență modernă" care transcrie o „conștiință modernă" - definiția dată modernismului de Bradbury, Mc Farlane, n.m.), observăm că
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
descriere în cerc (o „experiență modernă" care transcrie o „conștiință modernă" - definiția dată modernismului de Bradbury, Mc Farlane, n.m.), observăm că realitățile analizate sînt un rău conducător de definiții. Fără îndoială, pentru că realitățile însele nu se limitează la o singură definire sau, în orice caz, pentru că pluralitatea de unghiuri necesită o abordare multiplă. Ar rezulta că posibila definiție ar fi suma ori sinteza definițiilor parțiale, date fiecărui aspect în parte. Dar și aceasta e doar o aproximare, pentru că am ales punctul
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
interesată de orice îi poate servi ca argument pentru susținerea unui punct de vedere. În cazul criticului francez, comentând urâțenia lui proverbială cu ecou în sufletele femeilor frumoase și spirituale, apelează la scrisorile lor, ca la încă un argument în definirea lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul, ambițiosul, îndrăgostitul, angajat total în participarea la istoria romantismului. Femeie cu mintea ascuțită și iscoditoare, inteligentă și cultivată, pasionată de lecturi face să
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
pildă, că datorită tratatelor europene medievale stăm la masă pe scaune, drepți, "fără a înclina capul sau trunchiul", fără a sprijini coatele pe masă (ceea ce numai unii bogătași ori insolenți își puteau îngădui?) Fața de masă, furculița (simpatică ar fi definirea europenilor ca "furciferi"), pe care se sprijină o parte din temeliile vieții de astăzi, s-au impus greu (în 1763 englezul Smollett cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
marea literatură; nu știu dacă demersul critic poate viza "Adevărul", cum spune autorul în notele preliminare, dar este cert că această carte reprezintă "o treaptă" spre acel Adevăr, adică exact ceea ce a dorit Mircea Scarlat. Studiul său se întemeiază pe definirea bacovianismului pe care îl consideră "expresia unei practici literare irepetabile". Sintagma este de mai multe ori semnificativă; ea cuprinde sensul experienței literare (și existențiale, aș spune) a lui Bacovia și, în același timp, explică de ce lirica acestuia nu a făcut
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
ad-hoc ca greco-bulgărime (din Scrisoarea III). De altfel, derivatele etnice sînt tratate de dicționare cu o anume, firească, prudență; cred că nu numai întîmplarea atestărilor a făcut ca doar cîteva (turcime, țigănime) să fie înregistrate. DEX preferă formulele-tip de definire, cu minime variații; de aceea la majoritatea derivatelor colective cu sufixul -ime vom găsi explicații de tipul "totalitatea...; mulțime de...": "totalitatea scriitorilor, mulțime de scriitori" (scriitorime); "totalitatea profesorilor; mulțime de profesori" (profesorime); "număr mare de funcționari; totalitatea funcționarilor" (funcționărime); "totalitatea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară și modalități estetice specifice: tehnica variațiunilor, cultivarea arabescului lingvistic, procesul de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă a acestui gen de literatură
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
de referință la ortodoxie și la caracteristicile specifice ale misticii răsăritene. Primul volum de Balcanologie, culegere tematică de studii și nu un studiu sistematic, se dovedește în final bogat în puncte de dezbatere și precizări necesare într-o perioadă cînd definirea propriei noastre imagini este primul pas pentru eliberarea de tarele pe care naționalismele excesive ale secolului trecut ni le-au lăsat.
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a fascinației simplului, complicat al exprimării sensurilor adânci ale emoției. Tehnica nerepetării și a nedatării. Strategia lirică a implicării și detașării de poeții generației, procesul depoetizării poeziei. Definirea poemului creat de un liric "inventiv cu acces la metafizică", în stare să scrie rupându-se de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust al delimitării modelor și al pregnanței timpului
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
din rândurile elevilor-turnători. Nici nu e nevoie. E suficient să te înscrii într-un anumit tip comportamental ca să fii, tu, copie, la fel de reprezentativ ca și originalul. Or, într-o lume prin excelență a formelor, cum e politica, inutilele subtilități de definire nu-și au locul. Să-l lăsăm, așadar, pe premier să vâneze intelectuali. Sper, totuși, că n-o să-i confunde cu mistreții, căprioarele ori rațele sălbatice pe care s-a obișnuit să-i ia în cătarea puștii. Nu c-ar
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
complexe, nu le-ar fi surâs, sincer vorbind, să dea senzația, fie și involuntară, a unor rezultate "subțiri" în zone de care nu se ocupă ca profesioniști. Apoi, sperând că am circumscris oarecum teritoriul dezbaterii, a doua chestiune presantă era definirea criteriilor integrării, evitându-se pe cât posibil jenantul rodaj al termenului în varii contexte. Unul dintre repondenți (Mircea Iorgulescu) a pus la îndoială proprietatea cuvântului integrare când este vorba de literatură și nu de politică sau economie, ca în cazul extinderii
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
ambiguitățile cuvîntului: e clar că un pistol indică polițistul, un cap cu părul sculat indică genul horror, o grenadă, acțiunea iar o inimă, dragostea. Mai greu e cu cuvintele. N-ar trebui atîtea: acțiune, suspans, thriller e cam același lucru. Definirea genului (și încă atît de...precis: comedie neagră, comedie romantică ori comedie pur și simplu) nu mi se pare cine știe ce importantă pentru telespectator. Mai degrabă tema îi reține atenția. Se adaugă și problema corectitudinii definițiilor. Atunci cînd definiția pretinde că
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
pentru telespectator. Mai degrabă tema îi reține atenția. Se adaugă și problema corectitudinii definițiilor. Atunci cînd definiția pretinde că ne semnalează tema filmului, greșelile sînt rare. Ca și în cazul filmelor S.F. sau horror, unde nu e posibil nici un echivoc. Definirea altor genuri e ceva mai dificilă, cum am văzut deja. Și, dacă mă gîndesc bine, e posibil și ca prezentatorii programelor (care sînt uneori scriitori: directorul editorial al programului PRO este dl. Dan Silviu Boerescu, al suplimentului "Evenimentul zilei", d-
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la întrebarea pusă de Ileana Corbea, "Cum priviți acum, în perspectiva a peste 40 de ani semnificația unei reviste de metafizică și poezie", numind "Caete de Dor", răspunsul include unitatea biografică a revistei, definirea drumului propriu prin metafizică și poezie. "Apoi, istoria a cam înghițit metafizica și poezia, accentul căzând pe cultură în general. Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani "Caetele", pot spune fără sfială că ele constituie un document al obsesiei
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea gândirii sale ca "topologie a ființei". Traducătorii au adoptat pentru Lichtung varianta excplicitară "deschidere-luminatoare", ceea ce, evident, e mai elegant și mai aproape de sensul heideggerian decât "luminiș". De asemenea, termenul adoptat pentru Entbergung este "dezascundere". Martin Heidegger, Parmenide. Traducere din germană
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
multiple de sensuri În aria culturii popoarelor. Singurul concept care s-a impus nu numai În arealul european, prin apelurile la prolificitatea sa de sensuri, care identifică și stabilizează, până și În China sau Japonia, este cel de sacru. Revelația definirii lui a avut loc În contactul nemijlocit și cu forțele credincioase ale Indiei care i-au ridicat controlul gândirii la nivelul filosofiei existențiale. Omul Eliade, Întors În România, a devenit un altul. Rezultatul sejurului indian s-a afișat biruitor prin
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
ceilalți" - meteahnă poate a noului val: "Tarkovski învață din și dialoghează cu înțelepciunea lumii, pe care o descoperă, se pare, a fi una foarte anemică și rară prin cinemateci, în schimb bogată și densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
fragilă fată bătrînă, seducătoare în candoarea imposibilității de a-și formula alegerea, Mariana Mihuț, Fiokla Ivanovna, Pețitoarea cea neobosită în tumultul trucurilor ei adunate într-un joc sec și cinic, Doru Ana (Ivan Pavlovici Omletă), bărbatul dur, masiv, impunător în definirea interesului financiar imediat, strivit de ridicolul numelui său, mai înainte ca orice alegere să se pronunțe, Ionel Mihăilescu (Anucikin) franțuzit, prețios în atitudinea cu care se ia în serios, fiind înfrînt chiar de propriile limite, Marius Chivu (Panteleiev), un personaj
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
fiecărei faze din evoluția romanului - de la romanul helenistic la cel contemporan - autorul cărții privilegiază perspectiva multiformă și plurifuncțională. Romanul este, poate, singura formă literară care - din momentul apariției ei - și-a pus problema formării individului în raport cu ceilalți. Scopul său ultim: definirea locului ocupat de om în lume, descifrarea mentalității antropologice dominante într-o anumită societate. De aici, conchide autorul, decurge metodologia apropriată examinării romanului, metodologie ce n-ar mai putea fi aplicată nici unei alte specii literare: „Reușita unei opere narative - frumusețea
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și a împrejurărilor în care „s-a deschis viața modernă a unei țări. O țară mică, «înghesuită între imperii»”. Dacă acestea sînt sensul și motivația generală ale proiectului narativ, mijlocul său de realizare este găsit în investigarea profilului uman
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
umor scrie autorul și despre noua limbă de lemn. Cu dicționarul într-o mînă și joarda ironiei în alta, simpaticul profesor pune întotdeauna lucrurile la punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine limpede că folosirea termenilor disident și disidență pentru persoanele sau grupurile care s-au opus
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]