49 matches
-
încercat să stopeze criza prin mijloace clasice culege patru milioane și jumătate de voturi. Exact ca și în perioada de după război, clasele mijlocii sînt și ele afectate de criză și suportă consecințele măririi prețurilor, a devalorizării monetare și a politicii deflaționiste a lui Brüning. Numeroși reprezentanți ai acestor categorii suferă în plus și de pierderea care însoțește marginalizarea și proletarizarea acestei societăți încă foarte ierarhizată și legată de semnele recunoașterii sociale. Astfel, disperarea o împinge să se îndrepte către socialiști și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
intereuropene visată de Briand. Opțiunea statelor totalitariste pentru soluții autarhice în vederea crizei, apoi trecerea la o reînarmare înverșunată nu pot decît sale împingă spre o politică de forță în momentul în care statele democratice, motivate de opțiuni economice diferite (politicile deflaționiste nu se împacă cu întreținerea unui instrument militar puternic și a unor costisitoare contraalianțe) se angajează pe calea replierii și a appeasement-ului, deschizînd o breșă în dispozitivul lor de apărare prin care Hitler va năvăli în curînd. Primele atacuri hitleriste
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
creștere a cursurilor și aceasta chiar în momentul cînd seceta din Sahel și achiziționarea masivă de cereale de către Uniunea Sovietică duceau la o creștere importantă a prețurilor agricole. Pentru a frîna starea economică amenințată de inflație, guvernele au adoptat politici deflaționiste care au contribuit la răsturnarea situației. Șocul petrolului din 1973-1974 va juca în acest context rolul unui detonator. Cu siguranță debuturile unei politici de ridicare a prețurilor aplicate de țările din OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) au început să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sînt mult mai amenințate decît Statele Unite și Japonia, unde protecția socială este mai puțin importantă. Confruntate cu o economie în expansiune, amenințată de inflație sau din contra cu recesiunea generatoare de șomaj, politicile economice clasice puteau folosi alternativ cînd soluția deflaționistă cînd cea a relansării. Problema pusă guvernelor de noua configurație a economiei mondiale este de a face față simultan la souă amenințări contradictorii. Rezultă de aici, la niveluri și la date foarte diferite de la o țară la alta, o serie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și ca urmare a reformelor sociale întreprinse de partidele politice. Potrivit lui Wicksell, funcționarea economiei este, în mare măsură, determinată de divergența dintre rata monetară a dobînzii și cea reală, sau naturală. Această diferență ar sta la originea mișcărilor inflaționiste sau deflaționiste ale prețurilor. Această analiză a prețurilor îl va conduce pe autor la studierea condițiilor echilibrului monetar. Cu aceasta și începe Școala suedeză. Unii discipoli au insistat pe elementul timp, pe anticipări și previziuni, alții pe diferențele ce separă relațiile ex-ante
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de alocare a resurselor. Cum arată Paul Samuelson (1953), este vorba de utilizarea veniturilor și cheltuielilor publice cu scopul de a amortiza oscilațiile ciclului economic, de a menține un nivel al ocupării ridicat, și de a contracara puseele inflaționiste sau deflaționiste, după caz. Astfel definită, politica bugetară este o invenție a secolului al XX-lea, în primul rînd a lui J.M. Keynes, chiar dacă, parțial, se pot găsi și istorii mai vechi, cum arată Reinhard și Rogoff (2009), mai ales cazuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
singură lună: iulie 2006, cifra depășind un milion pentru întregul an, cu 60% mai mult decît în 2005, iar pentru 2007 prevederea e de 2 milioane. Autorii apreciază că, în acest timp, pia-ța bursieră trece la un regim "cu înclinații deflaționiste", iar piața muncii cunoaște o dublare a ofertei globale de muncă, un excedent structural care vine din Asia. Aceasta duce la o scădere a salariilor, deci a cererii globale, de asemenea cu potențial deflaționist. Transformarea Chinei în noul "atelier al
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trece la un regim "cu înclinații deflaționiste", iar piața muncii cunoaște o dublare a ofertei globale de muncă, un excedent structural care vine din Asia. Aceasta duce la o scădere a salariilor, deci a cererii globale, de asemenea cu potențial deflaționist. Transformarea Chinei în noul "atelier al lumii" și a Indiei în țara relocalizării serviciilor informatice a dat frîu liber "finanțelor carnivore", a căror expresie au devenit fondurile speculative cu grad înalt de risc, multe fiind filiale ale băncilor. Acumularea de către
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-o conjunctură generală instabilă și nocivă, marcată de o concurență acerbă, care exercită o presiune permanentă și crescătoare asupra costurilor, în primul rînd a celor salariale, delocalizări și creșteri ale șomajului. Eu văd în aceste desfășurări un consistent potențial deflaționist, generat de scăderea consumului, a puterii de cumpărare și a cererii la nivel global. Acest potențial este alimentat puternic și de supraîndatorarea care există în unele țări. Spre pildă, în S.U.A. și Marea Britanie rata de îndatorare a menajurilor în raport cu venitul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Autorul nu ne oferă nici un răspuns însă. Poate că într-o viitoare carte... 1.10. BINECUVÎNTAREA CRIZEI În 2003-2004, Sistemul Federal de Re-zerve al S.U.A. a coborît ratele directoare ale do-bînzilor pînă la 1%, în dorința de a combate tendințele deflaționiste. Astfel, s-au înmulțit foarte mult creditele, unele dintre ele subprime. Concomitent, refinanțarea ipotecilor existente a atins o valoare-record, ceea ce a dus la o creștere a ipotecilor de cinci ori față de anii anteriori. Toată lumea cumpăra case, chiar dacă mulți nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a înregistrat puseuri istorice în 1993 (300%) și în 1997 (130), pe fondul unor dezarticulări grave ale economiei interne, cu căderi ale producției la jumătate față de 1989 și cu revendicări sociale de multe ori violente. Ulterior, a urmat un proces deflaționist continuu, ce ne-a adus până la nivelul de 6% pe an. Cursul de schimb al monedei naționale a cunoscut și el un dans amețitor, după care, de circa 7 ani, s-a stabilizat în mod relativ, astfel încît se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de a se ridica sau a se prăbuși împreună, ori pleacă din euro, pentru că, dacă ar pleca, problemele zonei euro s-ar ameliora. Totul depinde de atitudinea Germaniei. Dacă insistă pe politica de austeritate, sau dacă își vor consolida poziția deflaționistă actuală fără să miște, atunci ar fi mai bine chiar și pentru ei, pe termen lung, să părăsească zona euro" a declarat miliardarul pentru Financial Times Soros este un adept al integrării europene, dar a criticat dur modul în care
George Soros: Germania trebuie să conducă sau să plece din zona euro by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/57607_a_58932]
-
și Italiei în schimbul ajutorului european ar consolida diviziunea dintre statele cu economii solide și cele puternic îndatorate, avertizează Soros." Ar fi un pas către permanentizarea Europei în două viteze" Soluția preferată a investitorului este ca Germania să renunțe la "poziția deflaționistă" și să acționeze ca un "hegemon benevol" în raport cu partenerii europeni, și nu să plece din zona euro. "Ieșirea Germaniei din zona euro ar fi o lovitură teribilă din punct de vedere politic. Toți pro-europenii pe care îi cunosc sunt șocați
George Soros: Germania trebuie să conducă sau să plece din zona euro by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/57607_a_58932]
-
două dintre poveștile lui Mircea contează mai departe, fac narațiunea mea să progreseze - povestea despre deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine le dau pe post așa nude. Povestea deflaționistă o colportase de la frai-so, care vroia să se specializeze pe chestii dure, logică și filozofie analitică. Pe scurt, deflaționism = atitudine demetafizicizată, și, prin extensie, atitudine critică față de poveștile care au un punct de pornire speculativ. Tot ce se poate spune
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
în preajma câte unui tânăr de același sex. Dar acest redus conținut de viață trăită este ambalat în straturi-straturi de text și metatext, povestiri pseudo- și auto-referențiale, la a doua, a treia, a zecea mână... Amicii din gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip Humanitas, și cea postmodernă, propagată de un grup concurent și trendy de studenți, le repugnă acestor tineri citiți și
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
fascinat în același timp de angoase, însă mai deloc verosimil. De altfel, imaginea lui Caragiale de aici nu e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați spiritului prin excelență deflaționist al marelui „moftolog” român. La urma urmei, un critic care-l vede pe Caragiale ca pe un filozof al neantului, sensibil la „frisonul ființei” și la „marea digestie a hazardului”, poate fi suspectat ușor, mă tem, de supracalificare.
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
deficit de cerere. În aceste condiții, producția ar continua să scadă. Majoritatea companiilor vor suporta majorarea accizelor din propriile bugete, deținând marja de manevră în acest sens, consideră consilierul premierului. 2. Inflația importată va fi mai mică anul viitor. Presiunile deflaționiste din UE vor face ca tensiunea de creștere a prețurilor din România să fie redusă. Este un factor care trage prețurile în jos. 3. Reducerea prețului la petrol pe piețele mondiale va compensa creșterea prețului la combustibil cauzată de majorarea
8 pariuri puse de Guvernul Ponta pe menținerea prețurilor în 2014 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50607_a_51932]
-
atingă un minim istoric - de 1,55% - în august 2014, conform Raportului asupra inflației prezentat de BNR. 8. "Menținerea pe termen mediu a unui output gap negativ (diferența dintre producția efectivă și cea potențială) va conduce în continuare la presiuni deflaționiste și la ajustări posibil abrupte ale deficitului de cont curent. Cu anticipări dezinflaționiste din ce în ce mai favorabile, la niveluri joase, România ar merge periculos pe sârmă. Orice șoc intern sau extern asupra output gap ului s-ar traduce prin pericolul deflației, un
8 pariuri puse de Guvernul Ponta pe menținerea prețurilor în 2014 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50607_a_51932]
-
felul în care arăți nu s-ar spune că nu-ți bea sângele noapte de noapte, tu nici nu știi că te-ai transformat într-un eleșteu de sânge din care el se adapă". Copilul acesta a fost mereu un deflaționist, adică unul care neagă ordinea stabilită, cu gândul să împrospăteze lucrurile, să creeze ceva nou și neașteptat, ceva cu adevărat extraordinar pentru oameni, în această privință copilul îi semănă, mereu îi este dor să schimbe ceea ce o înconjoară, uneori ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de stat americani și britanici, preluarea puterii de către Stresemann și "populiști" au creat condiții favorabile salvării mărcii. Reforma economică inițiată de Hans Luther, ministrul finanțelor, prin crearea unei noi monede Rentenmark a câștigat rapid încrederea populației, și o severă politică deflaționistă a permis reducerea masei monetare și restabilirea echilibrului bugetar. A fost o stabilizare precară, întrucât economia germană va suporta loviturile crizei mondiale din 1929593. Creșterea economică a rămas un simplu deziderat, producția a scăzut considerabil, întrucât în anii 1930 prosperitatea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Statele Unite se va resimți puternic în Germania, cu un recul considerabil al exporturilor. Criza a luat o amploare neașteptată în lunile iunie-iulie ale anului 1931. Căderea exporturilor și diminuarea importurilor, pentru limitarea deficitului comercial, au provocat căderea producției industriale. Politica deflaționistă promovată de guvernele Heinrich Brüning (1885-1970) și Franz von Papen (1879-1969) nu a reușit să scoată economia și societatea germană din derivă 595. Criza a provocat un adevărat cataclism în cazul regimului de la Weimar, care deja începuse să se clatine
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fie armonizată, atât cu politica cheltuielilor publice, cât și cu cea monetară. Sub ultimul aspect, apare posibilă și majorarea impozitului pe profit, care contribuie la absorbirea unei părți din masa monetară aflată eventual În exces pe piață, aceasta având efecte deflaționiste, mai ales dacă se află În concordanță cu alte măsuri de ordin monetar luate de Banca Națională 149. Rolul ce revine impozitului pe profit de instrument activ de influențare a economiei, respectiv de resursă financiară publică, trebuie reexaminat periodic și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
politica de austeritate și să permită scăderea rezervelor valutare, pentru a evita declanșarea recesiunii economice. Aici, ca și În Germania de Vest, planificatorii americani ar fi dorit să vadă o politică economică și socială mai de centru, nu tradiționala politică deflaționistă. În Franța, ajutorul economic i-a ajutat pe planificatorii autohtoni să-și atingă obiectivele. Cum recunoștea mai târziu Pierre Uri, unul dintre asociații lui Monnet, „ne-am folosit de americani ca să impunem guvernului francez ceea ce consideram necesar”, ignorând dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezvoltarea comerțului. Conduși de Maynard Keynes - sufletul Întâlnirii de la centrul de conferințe Bretton Woods din New Hampshire, În iulie 1944 -, economiștii și oamenii politici au căutat o alternativă la sistemul financiar internațional din perioada antebelică: ceva mai puțin rigid și deflaționist decât etalonul aur, dar mai stabil și mai reciproc benefic decât regimul valutar cu rată flotantă. Oricare ar fi fost acest nou regim, susținea Keynes, urma să aibă nevoie de un fel de bancă internațională, care să funcționeze precum banca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]