5,362 matches
-
romancierul Marius Tupan prin exorciste ochiuri și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile celor trei părți ale cărții. Sub aceste auspicii de sfârșit de lume, autorul se lasă scris de hermeneutica suspiciunii profesată cam de toate personajele care cred că nimeni
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
în toamna anului 1990), un scurt fragment dintr-o proiectată, dar mereu amînată enciclopedie a lumii românești văzute prin opera lui I.L. Caragiale și, în final, o serie de editoriale, dragi sufletului său, apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
și, din bunătate sufletească, pentru a nu o dezamăgi, fu cît pe ce să accepte o consultație... Ba nu! Nu avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar nu avea ce face. - Sper să vă găsiți
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce reprezintă o expresie a eului? până unde se întinde mizeria ideologică și de unde începe firicelul de apă curată, nepoluată? În textul său (cel mai redus din O lume dispărută
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
care umblu ușurat în fine și cu un fel de respect, probabil și din cauza lui Gide, cu al său epocal Hélas, Hugo... în definitiv, îmi zic, vai de acest Paris invadat de lumea a treia, pestriț, cu obsesia lui napoleoneană defunctă, însă rămasă ascunsă în subconștientul franțuz, de popor războinic, retoric, mai des mâncând bătaie, decât biruind... însăși Marsilieza lor crudă, agresivă, șovină, ...ce naiba! textul măcar să-l mai schimbe și ei puțin, măcar verbele instigatoare la atrocități, îmi spun; și din
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
și-au mai plătit o dată, peste ani, la tipărirea ediției din 1984, îngrijită și prefațată de Mioara Apolzan, nevoită să le "sară", punînd în loc croșete. În asemenea Wunderkammer vieneze (cabinete de curiozități), "vizitate" în romanul-continuare, găsești stampe reușite, cu chipurile defunctelor splendori și mărturii dezlînate despre amorurile numeroase, grosolane și lubrice, ale doamnei Lenny Pipersberg. Povestiri despre zeama călîie, leșioasă, viață-moarte, a traiului conjugal cu Zitta Gloria Sinidis, despre enivrez-vous, dar nu cu poezie ori cu vin, ci cu orduri, într-
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
unui personaj important și a cărții în ansamblul ei, alta. La Virgil Duda, scriitura e net superioară compoziției. Tot în planul acesteia din urmă, apar ca supărătoare inserturile auctoriale, inadecvate în context, prin care prozatorul trage palme de prisos comunismului defunct. Căci natura acestuia reiese cel mai bine din însăși dinamica personajelor, din fractura vieții lor private, la presiunea unui Sistem aberant. Sunt, în schimb, deosebit de frumoase paginile dedicate micuței Dorina-Pușa, cu percepții de mare acuitate ale universului infantil. E o
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
fără voie și crez. Așa că desfaci capacul și scoți rotunda pastilă de Maxidolor, pe cea lunguiață de Torturantril, cea minusculă de Otravex, bei cu bolbor ceaiul de ghiara diavolului. Văduva unui scump amic îți aduce săculețul cu medicamente rămase de la defunct - poate vei avea nevoie de ele -: Sapatal, Lopatin, Cimitirol (le lua în ultima vreme), Skeletan și un flacon gol - ce neglijență! - de Sarcophagit. în fine, ultima sticluță, din mâna încleștată a muribundului, de indispensabil Mortatrox. Cum am văzut-o pe
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel pentru restabilirea circulației/ prin labirintul viselor defuncte” (Ora 25). Mai avem a face în acest prim capitol cu notificări febrile ale nopții și solitudinii, precum un presentiment al nopții istorice și al izolării forțate de care va avea parte în curînd întreaga literatură, întreaga obște românească: “Mîinile
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar omul, pătimaș, nedrept (uneori) și generos, hăituit și vindicativ, o fire violent resentimentara, prins În felurite diferende și Încăierări a rămas un răzvrătit, accesele de mînie mascîndu i timiditatea. Oricum, imun la capcanele defunctului regim. Hărțuit În anii din urmă, considerîndu-se abandonat, părăsit de ciraci, victima a unei campanii Întreținută cu metoda (o „vînătoare de oameni”, zicea Basarab Nicolescu), Cezar Ivănescu Își preconizase sfîrșitul: „mă omoară știu, dar cu zăbava”. Poetul, care a fost
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
astfel: ca violonist în orchestra permanentă a Ministerului Instrucțiunii și ca violonist la Opera Română (1914/1916), ca violonist în orchestra simfonică dela Iași, condusă de George Enescu (1916 - 1918) fiind în acelaș timp mobilizat la Cenzura Militară, ca suplinitoral defunctului Alf. Castaldi la catedra de Armonie, Contrapunct, Fugă și Compoziție dela Conservatorul din București - în decursul căror cinci ani am compus: Opera Traian și Dochia (cu text și muzică de acelaș), opera Agamemnon (id.), Concert p. vioară și orchestră, 11
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
zguduiți de ambiții imperiale, de refacerea Ungariei Mari sub coroana Sfântului Ștefan. Un vis care nu se va mai împlini vreodată. Am dat în vileag acele scenarii rocambolești, arătând că, sub chipul doritului așa-zis Ținut Secuiesc, se ascunde cosmetizata, defuncta, de tristă amintire, Regiune Autonomă Maghiară, cadoul lui Stalin făcut maghiarilor. Am luptat (și luptăm) împotriva celor care dau vârtos cu târnăcopul la temelia Statului național, unitar român, împotriva celor încremeniți într-un moment al Evului Mediu, și atunci, în
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Ștefan Cazimir Cînd privesc studenții care isprăviră anul patru, Parcă văd ieșind la rampă toți actorii unui teatru Și mă îmbulzesc deodată dulci și mîndre amintiri, Căci zăresc, fiind deschise a trecutului ferestre, Anii ce se perindară și defunctele semestre, Săptămîni și zile scurse într-aceste vechi zidiri. Cu aceste versuri își va celebra Cazimir sfîrșitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui 1951. Examenul de admitere a cuprins cinci probe: două scrise (literatură română și istoria R. P.
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios să-l îndemne să
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
Doctorița: OK, haideți că vi-l punem într-o cutie. A.: Într-o cutie... Bine... Doctorița: Avem cutii rămase de la mâncarea pentru câini în spate și vi-l punem într-una de-aia. A.: ... E adusă, din spate, o cutie. Defunctul e așezat în ea într-o poziție destul de chircită, din cauza spațiului nu foarte pe măsură. Surpriză: nu se închide capacul. Doctorița: Hmm... nu se închide... Asistenta (intervenind profi): Doamna doctor, îi tragem un scotch. Îi trag un scotch. Doctorița: Gata
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
o soluție unică, ceea ce este în folosul justiției. Comentarii: 1. regulă se bazează pe egală împărțire între cei care au drepturi egale, proporționalitatea apare doar întîmplător și anume cînd moștenirea este exact jumătate din suma totală promisă (datorii). 2. soțiile defunctului erau egale la evreii din Babilon, nu conta vechimea în căsnicie, nici vreo contribuție la cîștig sau responsabilitate pentru pierdere nu erau recunoscute. 3. împărțeala egală nu este întotdeauna și echitabilă (produce disproporții neașteptate) . 4. cred că socotelile se făceau
O problemă succesorală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82599_a_83924]
-
sunt dedicate se fac scrum de îndată ce sunt trecute prin fața sarcofagului de sticlă. Sunt acceptate doar cele cu adevărat superlative, după ce mumia schițează un mormăit aprobator. (Teoria cum că în mausoleu ar fi fost introdus un automat pus să mimeze reacțiile defunctului - un aparat, în fond, atât de ușor de făcut - este lipsită de ori ce dovadă.) Gough a fost o fire nu numai foarte pretențioasă, dar și extrem - dar extrem! - de scrupuloasă. N-a lăsat nimic la voia întâmplării. Așa în
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca ultimatum. Bucur Demetrian nu evită nici poemul ca descriere a poemului (Valéry) cu vămile
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
apoi epitrop până la sfârșitul vieții. Scriitorul s-a săvârșit discret în cămăruța din "ospelul" Török de pe podul Mogoșoaiei. Familia, despre care rămâne bănuiala că nu l-ar fi iubit prea mult, depune grabnic o petiție la tribunal pentru inventarierea obiectelor defunctului și stabilește data înhumării "pe 20 ale corentei". Funeraliile au loc în cimitirul Bellu, abia înființat cu câțiva ani înainte. La ceremonie vor lua cuvântul, așa cum consemnează presa vremii ("Cicala", "Trompeta Carpaților", "Opiniunea Națională"), personalități de frunte ale epocii între
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
și, implicit, pe întemeietorul necontestat al acesteia, Mircea Streinul. Dintre aceștia se detașează Mircea A. Diaconu cu volumul intitulat Mișcarea "Iconar" Literatură și politică în România anilor '30 (ed. Timpul, Iași, 1999), prin care nu încearcă "să reactiveze o mișcare defunctă, ci să-i radiografieze profilul, amploarea, profunditatea".(p. 13) Cercetătorul ieșean își pune de la bun început întrebările fundamentale stârnite de orice nouă întreprindere și răspunde la ele în subcapitolul Nevoia revizuirilor drept argument: 1. De ce fenomenul este atât de puțin
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
pe de altă parte, fără a fi lingvist, nu poți să nu observi în acest bocet preponderența lexicului de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
bunurile proprii ale acestuia și jumătate din bunurile comune. În ceea ce privește cotele care se cuvin soțului supraviețuitor, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, acestea diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs. a) în concurs cu descendenții defunctului, indiferent de numărul acestora, 1/4 din moștenire; b) în concurs cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați ai defunctului, atunci când aceștia vin împreună la moștenire, 1/3 din moștenire, iar dacă vine în concurs ori numai cu ascendenții privilegiați ori
Agenda2003-37-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281460_a_282789]
-
din Legea nr. 319/1944, acestea diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs. a) în concurs cu descendenții defunctului, indiferent de numărul acestora, 1/4 din moștenire; b) în concurs cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați ai defunctului, atunci când aceștia vin împreună la moștenire, 1/3 din moștenire, iar dacă vine în concurs ori numai cu ascendenții privilegiați ori numai cu colateralii privilegiați, 1/2 din moștenire; c) în concurs cu ascendenții ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent
Agenda2003-37-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281460_a_282789]
-
colateralii privilegiați, 1/2 din moștenire; c) în concurs cu ascendenții ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de numărul acestora, 3/4 din moștenire. În ipoteza în care nu există moștenitorii enumerați mai sus, soțul supraviețuitor va culege singur moștenirea defunctului. Precizăm că clasa descendenților în linie directă este alcătuită din copiii defunctului, nepoții, strănepoții etc, fără limită de grad. Clasa ascendenților și colateralilor privilegiați cuprinde părinții defunctului, frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora până la gradul IV inclusiv. Clasa ascendenților
Agenda2003-37-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281460_a_282789]