3,536 matches
-
cuprinde, pe lîngă "Cuvîntul înainte" semnat de cea care a îngrijit volumul, o amplă introducere datorată Antonellei Anedda. Partea antologică propriu-zisă este împărțită în cinci secțiuni, fiecare grupînd cîte trei poeți, secțiuni ale căror titluri indică ipostaza melancoliei care se degajă din textele ilustrative: Tăceri, Umori, Oglinzi, Distorsiuni, Depărtări, titluri avînd substantivul la plural, pentru a spori intensitatea sugestiei. Fiecare secțiune pune alături cîte trei autori (prima de pildă îi cuprinde pe Nelly Sachs și Paul Celan, poeți de limbă germană
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului, bizuită pe umilirea de sine, pe o farsă din care se degajă o stranie reconsiderare, o năzuință à rebours la spiritual, în care se simt ecouri din Arghezi și Dimov: "ghemuit, cu oasele moi/ neformate-n lichid amniotic/ stau preaplecat la gîndul că și/ prin mine va trece alaiul// și prin mine
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
luminoasă. Așezată constant sub semnul seriosului și sacrului, ea posedă o gravitate specifică. E, altfel spus, o muzică de viziune. Blocurile sonore pregnante, alăturate întru o dramaturgie pulsatorie, creează vaste întinderi expresive cu aspect monolitic. Din interiorul acestor blocuri se degajă o forță vitală și o voință de construcție impresionante. Limbajul muzical folosit de Ștefan Niculescu se articulează în timp într-o stilistică proprie. Voi menționa în continuare trei topos-uri specifice acestui stil, mai puțin evidențiate încă în literatura de
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
pe care-l adresează soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică a lui Chuck Palahniuk - fraze scurte, repetitive, ce degajă autentica forță a personajelor sălbatice și dezaxate - scrie „The New York Times”.
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
urmărire, peste veacuri, a avatarurilor sclavului viclean al lui Plaut. O competență și o acribie filologică impresionantă vădește studiul Le langage érotique des épigrammes prénéotériques, de Anca-Cristina Dan; autoarea înfruntă arida critică de text, apoi însă trece mult mai departe, degajînd valențele literare și mesajul fragmentelor, atît de puține și de mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de corespondențe. Pe de o parte, „starea” în cauză se străduiește a reface modelul universal, neadmițînd granițe și parcelări (însăși utopia țelului degajă calorii lirice), iar pe de altă parte slujește productivitatea poetică în sine, statuînd o mirabilă armonie în (aparenta) dizarmonie: „Printre atîtea primejdii, ptrintre atîtea «nu»-uri, printre atîtea neasemănări, Poezia - pentru a spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
pînă cînd, ca într-o proză suprarealistă, este strivită izbăvitor sub roțile unei mașini. Tonurile minore în care naratorul prezintă tragedia îngroașă aspectul de fapt divers, lipsit de importanță și amintesc prin fraza sacadată și umorul absurd pe care îl degajă (voluntar sau involuntar) de faimosul preambul al filmului Amélie: „...închide cărțile și caietul și se lasă pe speteza scaunului, vizibil surmenată. Se întinde pe pat. Oftează. Adoarme. Visează ultimul cuvînt, zvîrcolindu-se. Apoi: Se odihnește o oră pleacă la antrenamente unde
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Roșu și negru, Cei trei mușchetari). Concluziile ce derivă sunt cel puțin surprinzătoare: “Orice personaj al unui clip porno te poate introduce în știința de a te desprinde de tine însuți, de a lăsa pradă comerțului libidinal “doar” un trup degajat de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria piele separarea sufletului de
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
consacrate inclusiv creațiilor majore ale literelor noastre, apărute o dată cu slăbirea chingilor ideologice, produsă în jurul anului 1965, nu sînt nici ele altceva decît veritabile revizuiri, firește cu o gradație diversă a cutezanței novatoare și a rezultatului în substanță critică, menite a degaja ceea ce rămîne mai relevant în optica epocii actuale, a oferi temeiuri analitice opțiunilor în cauză. În raftul unor astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole. Alături de comentariul închinat
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
speță pe filiera didactică. Numitorul comun al cercetărilor e dat de relațiile dacă nu totdeauna inedite măcar puțin uzitate pe care le stabilește criticul în materia operelor. Relații ce propun o altă anatomie a lor prin divulgarea unei ,,vascularizări" care degajează concepte, teorii, opinii solicitate de pe un întins areal epocal. Asistăm astfel la o părelnică regenerare a creațiilor (de fapt o aprofundare a substanței lor înzestrate cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
adesea), reaua calitate, id est impostura. "Curatul meșteșug de tîmpenie" al vastelor lecturi indigeste se transformă astfel într-un act critic nu doar savuros prin umorul (totuși trist) de care se vădește impregnat, ci și uitil prin pedagogia care se degajă ca o morală a fabulei exegetice. Neantul se transmută în semnificație. Un set cuprinzător de asemenea texte cu funcție de salubrizare a spațiului literar, apărute în chipul sistematic al unei "campanii", în Ziarul de duminică a lui Stelian }urlea, formează obiectul
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
pictură. Dar asta ține de concepția operei și concepția lipsește. Culoarea nu este de-sine stătătoare, ea face corp comun cu desenul conlucrând la un echilibru înalt, echilibru emanat prin toți porii operei, prin textura materiei pe care o alcătuiește, degajând astfel mesajul. Nu este de mirare că toată aglomerația de imagini disparate, care n-au nici o legătură unele cu altele, deconcertează, produc un profund sentiment de haos, de indispoziție, de repulsie. Artistul în general respinge haosul din el și din
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
felul în care ar trebui să arate cărțile de poezie. Totul, de la așezarea în pagină și ilustrația discretă a lui Dan Ursachi, pînă la formă, calitatea hîrtiei și a copertei ( realizate din hîrtie și carton produse în Elveția, respectiv Italia), degajă eleganță, bun gust și respect față de cititori. De altfel, editura timișoreană Brumar nu se află la prima reușită editorială de acest fel. Prin calitatea cărților pe care le scoate ( este vorba aici de valoarea autorilor, dar și de condițiile grafice
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
a se exprima pe sine prin mijlocirea imaginii „pe cît posibil obiective” ce-o propune, așa cum pictorii își prezintă cîteodată chipul cu discreție în cadrul unui tablou de grup. Avem a face cu una din scrierile ce deschid calea unei interpretări degajate de preconcepții a scriitorilor contemporani importanți, adesea încă supuși oneroaselor stereotipii, clișeelor devitalizante ce funcționează în bine sau (mult mai rar) în rău. E un „bine” conformist, aducător al unei luminozități exagerate, înecăcioase. Ceea ce nu e nici în avantajul autorului
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am venit ca să văd punerea
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente și nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate de uzura provincială. Neiertătoare. Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a remarcat pitorescul (suportabil, nu acela alienat de mai târziu de la Fănuș Neagu) al personajelor cu psihologii ușor neobișnuite, puse în situații surprinse în latura lor contrariantă, atmosfera insolită degajată de "peisajele interioare ori exterioare" (Ion Negoițescu) punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în spațiu, o nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația de ascuns, de
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
fostă acrobată de circ. Acesta este și cel mai dramatizat text, epicul are mai multe paliere, iar dialogul echilibrează narativul și descriptivul. Întâlnirea din local cu Titania și scena înotului sunt memorabile, au umor fin și, în general, toată povestirea degajă multă senzualitate. Titania însăși e una dintre cele mai senzuale personaje feminine citite de mine, iar această nuvelă e tot ce am citit mai bun scris de Constantin Țoiu. Așadar, proze lizibile, exacte, lucrate fin, fără un rând în plus
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la Teatrul Act. De data asta, la debutul regizoral al tînărului Peter Kerek cu un text pulsînd de viață adevărată, viața de prin
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
în care nimeni nu este de neînlocuit, sîntem cu toții de prisos". Sau, în limba țării unde autorul a văzut lumina zilei: "Des reflexions qui viennent en un temps oů ni l'offre ni la demande ne sont plus possibles". Se degajă de aci o decepție față de natura umană cu atît mai acuzată cu cît pleacă mai din afund, adică dintr-un mediu de complexe ale vîrstei fragede, configurînd o structură stabilă a frustrării: "Complexul de inferioritate a celui care în copilărie
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
de întrebările tale)." Așadar, forma socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt sau nu discutabile, ori în ce fel verifică propriile-ți constatări și păreri (prejudecăți?). Bine scrise, așa încît te "fură", degajat îndeajuns și păstrînd o distanță comodă, ca să nu ai vreo clipă impresia că ți se impune, ex cathedra, ceva, se citesc, fără exagerare, cu plăcerea adolescentului care-l descoperă pe Jules Verne. Sigur, este, ca la orice "roman" bun, doar
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
prin sentimentul că îi imunizează contra fragilității lor organice. 7. Muzicile care solicită punerea unui punct nu sunt neapărat zidite după principiul liniei, iar "linia-ți dă totul; deci totul e-ntr-un punct (cum a spus,cândva, Hașdeu), ci degajă acel autoritarism și acea sfidare ce duc la exclusivism și la exces, aidoma unei ciume a voluptății și care în clipele de primejdie cucerește mediocritatea, împingând-o înainte. Cu alte cuvinte, sunt acele muzici autotelice și apologetice născute din egoismul
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
de ce a ucis pruncul nou-născut? Mă uitam și mă gîndeam ce bine dă și cum împrospătează inocența bietei Agnes iarba din spectacolul Frații al lui Dabija, montat și la Odeon, presărată ici, colo. Spațiul lui Constantin Ciubotariu are ceva special, degajă un tip aparte de mister, de liniște și de neliniște totodată, exact atmosfera din piesă. Iar cele trei actrițe îl simt bine, ca pe un aliat, se mișcă firesc în el. Cred că era nevoie de o analiză profundă a
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
Îți place muzica baroca? MN: Da, foarte mult. VZ: Acest Devizé e chitarist clasic și cântă leș Barricades mystérieuses a lui Couperin, despre care s-a și spus, de altfel, că are (sau că au) un efect hipnotic, care se degajă din ritmul obstinat de baș, din sincope și din refrenul care revine ("ritournelle"). Să fii atentă la aceste "baricade", pe care muzicianul francez le interpretează cu obstinație încontinuu, devenind el însuși un rondo, aproape. MN: Așadar, muzica e un personaj
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ți vorbesc, dragul meu? ție, care cânți? Nici o limbă nu-i destul de bună pentru
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]