30,841 matches
-
mea e că nu știu cita lume în această tzara are reperele să intzeleaga despre ce e vorba (nu mai vorbim despre cît le pasa). Crezi că majoritatea românilor din cyberspace recunosc Mogen David, pe care albul o invirte între degete, putin ostentativ? Că știu că celălalt este un arab care citește în arabă un jurnal posibil louche ideologic? Și că, aceste două grupuri etnice, dușmane tradiționale, simtzesc o oarecare solidaritate în fatza unui dușman comun că skinheads? Eu sînt sigură
Audiatur et altera pars by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82777_a_84102]
-
cum ar fi să fii anesteziat în fața a tot ce catalizează în mod normal teamă. Poate tocmai de acest sentimente nenatural al atotputerii mă tem cel mai mult. Cum ar fi sa întâmpini un urs flamand și să îi arăți degetul mijlociu? Cum ar fi să te urci pe acoperiș și să strigi slogane cu care niciun om întreg la cap n-ar fi de accord? Oare lipsa fricii da frâu liber tuturor inepțiilor pe care nu le-ai face într-
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
românești și că arhitecții șefi orașelor, alături de comisiile de urbanism, să nu mai dea autorizații pe ochi frumoși și plicuri pline. Problemă ar fi ca, dintre cei 40 de colegi din anul meu, cred că i-aș putea numără pe degetele de la o mână pe aceia pe care chiar îi interesează ce fac și înțeleg cât de important e mediul în care trăiesc. dacă tot vorbim de construcții - uitați-vă cum arata centrul timișoarei cu noua să construcție. chiar nu înțeleg
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
-mi organizez o întâlnire importantă și să văd o casă în care vreau să mă mut. N-am timp de timpul altora, alții n-au timp de timpul meu... Aman totul pe săptămână viitoare, simt că timpul îmi fuge printre degete... - de dimineață am aflat ca Mihaela R nu mai ajunge la conferința pe care urma s-o moderez de la prânz din motive de trafic aerian blocat (tot vremea asta infecta). Era singurul vorbitor pe care-l știam personal și singura
Descantec de Mac by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82926_a_84251]
-
dintre Vineri și canibali. Iar tratamentul pe care-l merită fiecare ar trebui să fie și el diferențiat: bâtul lui Robinson pentru primii și pușcă lui Robinson pentru cei din urmă. Pentru început, aș propune o pușcă de paint-ball. Aaahhh, degetele alea ale tale au “grăit” pe sufletul meu. Și nu dintr-un singur punct de vedere, ci din toate. Nici la întâlnirile cu mine nu se grăbesc oamenii ăștia, mărturisesc... Mi-e din ce in ce mai clar că sunt alții cu mult mai
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
ci din toate. Nici la întâlnirile cu mine nu se grăbesc oamenii ăștia, mărturisesc... Mi-e din ce in ce mai clar că sunt alții cu mult mai importanți ca mine, iar gândul la întâlnirea cu ei le șoferilor suflu nou de nervi în degetele rauapasatoaredeclaxon și în buzele din care dau mărunt în intersecții. Și mi-e drag cum ai zis tu că pentru a evita o întârziere de câteva minute se blochează pe ei înșiși și mai ales pe altii ore întregi în
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
au trăit acele vremuri?! Și să nu uităm că gen’ 30 a fost prima generație necondiționată istoric, a fost prima generație care a avut propria libertate spirituală de creație. E foarte fain să stai acum liniștit și să arăți cu degetul... Am votat pentru Eliade pentru că dezvoltarea mea spirituală i se datorează în totalitate și pentru că, în urmă cu ceva ani, când m-am prezentat ca fiind din România, un om pe care il vedeam pentru prima data in viata mea
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
de Brașov) de cand se măsoară utilitatea inteligenței ori rostul învățării în chenzine și diplome? cu siguranță nu foarte de mult dar, apropos, in ce se măsoară utilitatea? un răspuns pe bune zice că în nimic; nici n’aș putea pune degetul pe utilitatea ca atare, cum nici tu nu poți pune mana pe’un fruct (hegel dixit), dar știi că o portocală îți poate stinge la o adică, setea; așadar se măsoară utilități, nu “utilitatea”; în funcție de ce tip de utilitate e
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
care dansează vară prin terase cu cine apucă și cel care are o asemenea atitudine nu este nicio diferență. acum că are și un milion de voturi în plus.... o să fie și mai arogant. Acum să nu ne ascundem după deget, țiganii sunt țigani și rromii sunt rromi. Ei înșiși au cerut să se facă această diferență. Asta nu scuză cu nimic gestul președintelui. Cum zicea maestrul Yoda: “Fear leads to Anger. Anger leads to Hate. Hate leads to suffering.” În
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
de eliberare ce am simțit-o. La alt moment dat vroiam să mă întorc cu scaunul spre bibliotecă din spatele meu și să-i spun că eu n-am venit aici să vă ascult pe dumneavoastră, după care să accentuez cu degetul importantă respectării minutului. Să joc această scenă memorabilă ca si cum eu aș avut norocul să fiu eu acolo... Abisal, “climax related”, transfrastic. Cei mai mulți dintre noi (mă gândesc) nu au ce să-ți spună. Poate doar că am fi făcut la fel
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile lui, ca niște fulgi albaștri, ar fi ars iarba, ar fi găurit pietrele. Până la urmă, cred că s-ar fi urcat pe Vârful Omu și
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
să fi fost un om de încredere al fostei Puteri și-a negociat un post călduț de ambasador, spre deosebire de Virgil Măgureanu. Iarăși un caz de notorietate, cel al fostului premier Radu Vasile. Să-l judeci după ghiul, unghia lungă de la degetul mic și după sforicica roșie, roșie de pe mînă împotriva deochiului, după ce l-ai numit premier, stîrnește întrebarea: unde s-a uitat pînă atunci președintele Constantinescu? N-a văzut cum se purta premierul ieșirii din criza Ciorbea, pînă să fie trimis
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
buba buba la... (specifică limbajului infantil fiind folosirea lor pentru a desemna orice rană sau suferință fizică): "neînfricații luptători NATO (...) sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama lor dacă se julesc la cot sau fac buba la deget" (monitorul.ro /bomba/arhiva, 1.01. 2001). Deviantă e sintagma papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX apare însă ca feminin, în forma papă); formula infantilă e totuși
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
ce-l controlează. Așa se face că cel mai necenzurat dintre discursuri e dublat de o conștiință critică sui generis, implicită cel mai adesea, dar apărînd nu o dată și la suprafața poemului ca inserție programatică anticonvențională și antiliterară arătînd cu degetul "infracțiunea" căderii în "pohezie"". Să punem punctul pe i. Cea mai liberă - liberă pînă la frizarea irațiunii absolute - mentalitate literară, care este avangardismul, se instituie ea însăși în "punct de control" critic. În mirador de unde sînt urmărite, cu maximă atenție
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
că ea nu mai poate fi scoasă decât cu mare greutate. în schimb, le-am promis că o să repar și banca din dreptul scării lor. Au acceptat pe loc, deși eram hotărât, în sinea mea, să nu mai mișc un deget pentru binele obștesc. Partea nostimă e că, de atunci încoace, absolut nimeni nu mi-a reproșat că nu mi-am ținut cuvântul. în schimb, banca a rămas la loc. Atât că au dispărut leațurile vopsite în roșu. Prietenii mă întreabă
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
uluit parizianul nostru sau, dimpotrivă, totul este peste măsură de strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
liturgică și în spasm profetic, tentat de lume, dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în același timp, scufundat ca un foetus în pîntecele umed și nocturn al materiei, cu sperma și cu zoaiele facerii curgîndu-i ca secrețiile unui vulcan noroios printre degete, dar incurabil însetat de lumină, de mlădierea ei pe vibrațiile cărnii, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
În așa măsură încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în acest tip de poezie raportul complex dintre "fondul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
filmului). De schimbătorul de viteze al vechii mele mașini trebuia să trag cu toată forța mea bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide tocul ochelarilor. Mi-a trebuit timp ca să mă adaptez la
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
numărul din 1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
petrecut într-o minusculă capelă laterală. Un ungher înghețat, în marele spital din Bruges. E frig. Penumbra zidului de susținere îi învăluie. Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire cînd copilăria plesnește ca un fruct?" Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț obișnuită, cu fața spre un canal. Pun lumînarea cît mai departe
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Scrisoarea fiicei lui Jacob Veet Jakobsz adresată lui Meaume: "Am primit scrisoarea în care îmi ceri vești scrise de mîna mea. E o dovadă de afecțiune pentru care îți mulțumesc. Mîna mi-e arsă de acid, dar e vie. Toate degetele pe care mi le-a dat Dumnezeu se mișcă. Și chiar destul de ușor. Cu ele îți scriu, nu mai am cîrcei și pot să le mișc în voie. Darul pe care mi l-ai trimis mi-a făcut plăcere. Portretul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș. Chiar azi. - De ce? - Chiar acum. - De ce chiar acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]