41 matches
-
străbate și cunoascuta dramă a lui Lessing Nathan înțeleptul. Ca și Lessing, Kant a înțeles emanciparea religioasă drept ridicare de la religiile pozitive la religia rațiunii. În scrierile sale, acest concept capătă însă contururi clare, schițate prin delimitarea netă față de conceptul deist al „religiei rațiunii”. Una dintre concluziile majore ale criticii kantiene a întinderii și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri despre natura și atributele sale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de a fundamenta în acest fel religia naturală. Evidențierea caracterului iluzoriu al argumentelor deiste nu înseamnă însă renunțarea la proiectul unei religii întemeiate pe rațiune. Acest proiect va căpăta o elaborare nouă, originală în filosofia autorului Criticii rațiunii pure. Religia „în limitele rațiunii” înseamnă pentru Kant întemeierea religiei pe moralitate, așadar pe rațiunea practică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri, de Dimitrie Cantemir, cărturar-artist interesat de ermetism și ocultism, contestă existența în Țiganiada a unui plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind gratuitatea comică a poemului, evidențiază modelul de umanitate patriarhal-eternă propus de Duiliu Zamfirescu sau cercetează funcția epică a amintirii și relația acesteia cu imaginația în proza sadoveniană a târgurilor de provincie. Ca poet, I. reunește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
împiedic alterarea pornirilor sale naturale"205. Acesta este momentul potrivit și pentru educația religioasă și pentru cea sexuală. Religia este una simplă, naturală. Un preot îl conduce pe Émile în mijlocul cîmpiei și, în fața mărețului spectacol al naturii, îi predă doctrina deistă și cea a nemuririi sufletului. Considerațiile lui Rousseau cu privire la educația sexuală și la iubire au o notă originală și prezintă și azi un interes deosebit. El susține că este necesar să se întîrzie cît mai mult posibil împlinirea tendinței instinctuale
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Theodicée ș1710ț, ¬1, ¬19) crede că revelația naturală oferă criteriile de validare pentru revelația supranaturală, totul fiind acoperit sub termenul de garanție al principiilor rațiunii suficiente (izvor pentru orice cunoașteri). În secolele XVII-XVIII, această poziție va fi asumată de școala deistă engleză (Herbert von Cherbury, John Toland, Matthew Tindal) și, cu modificări, de tradiția germană (Hermann Samuel Reimarus, Gotthold Ephraim Lessing, Christian Wolff). Mai ales Christian Wolff va refuza orice pretenție de cunoaștere din partea teologiei revelate, reducând mesajul Scripturilor la categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context secular modelat de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a existenței lui Dumnezeu prin exercițiul rațiunii separate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distrugere. Omul modern are nevoie de emoția artistică, sensibilitatea lui estetică devine mai complexă, în raport am spune cu inteligența mai cuprinzătoare. Să ne amintim de cugetările lui Goethe: "Ca poet sunt politeist, ca naturalist sunt panteist, ca ființă morală, deist. Și am nevoie, pentru a-mi exprima sensibilitatea, de toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii, pentru că are în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în viața socială, guvernată de legi morale. A început să publice însemnări cu conținut științific încă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
pe care o cere doctrina evoluției.“ Câțiva ani mai târziu, teologul de la Oxford Aubrey Moore, acuzând deismul care îl concepe pe Dumnezeu drept o ființă inactivă plasată într un colț îndepărtat al universului, scria: „Știința l-a împins pe Dumnezeul deist tot mai departe, iar în momentul în care El va fi cu desăvârșire împins afară, a apărut darwinismul, care, sub deghizarea unui dușman, a îndeplinit opera unui prieten.“ Exprimarea merită atenție. Impresia atât de răspândită până în zilele noastre că știința
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Hans Küng, într-o carte recentă consacrată acestei teme. Punctul de sprijin al delimitării credinței de știință este la Küng un concept al divinității care se distanțează net de cel antropomorfic, caracteristic pentru reprezentările religioase populare. Küng respinge și înțelegerea deistă a lui Dumnezeu drept o realitate substanțială, așezată în afara lumii. Pentru el, Dumnezeu este pretutindeni, este omniprezent. Dumnezeu este imanent în sensul că pătrunde toate lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
deși se prezintă ca un club exclusivist, al indivizilor cu viziuni și convingeri comune, dezbaterile sunt aprinse. Nu pe seama existenței sau nonexistenței divinității, la capitolul ăsta pare să existe unanimitate, chit că există și aici nuanțări de genul ”ateu”, “agnostic”, “deist” sau “ireligios”. Cert e că toți pun la îndoială moralitatea religiei instituționalizate și militează pentru aceleași cauze: scoaterea religiei și a icoanelor din școli, păstrarea evoluționismului în manualele de biologie, investiții mai mari în știință și cercetare, impozitarea Bisericii, finanțarea
Necredincioșii de pe net by Filip Razvan () [Corola-journal/Journalistic/66334_a_67659]
-
capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele împletirii dintre revoluție și pietate. Revoluția franceză, bunăoară, a înregistrat secta deistă a teofilantropilor, care încerca să-și structureze morala civică pe o credință rațională în Dumnezeu, și chiar iacobinii acceptau la început creștinismul. În epoca noastră, ne-am putea referi la așa-numita teologie a eliberării, preconziată de teologul peruvian Gustavo
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată în această antologie, ortodoxia lui Eminescu este cam alunecoasă și inconsistentă. Cea mai edificatoare poziție a poetului este clar ilustrată în articolul "Dup-o tăcere îndelungată...", prilej pentru a aminti că rolul conservatorilor, a statului în mod
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
rezolva complexele probleme ale lumii contemporane și pentru a-și atinge echilibrul psihologic și moral, oamenii au nevoie de o religie modernă, care să facă corp comun cu știința." Deoarece: "numai o asemenea religie ar putea să facă față atacurilor deiste și materialiste care devin din ce în ce mai sofisticate." Încât "numai o religie modernă poate înlătura îndoielile individului în legătură cu existența lui Dumnezeu și-i poate transforma credința într-o certitudine". Asta, în două vorbe. Încă mai vechiul meu amic Luchi, matematician, electronist, inventator
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
cuvinte dacă există sau nu.” Despre el se spune că îi îndruma pe cei din înalta societate să se convertească, să se refugieze în mănăstire, dar în aceeași măsură fiul său îl descoperă ca pe un om cinic, mai degrabă deist decât creștin. Concepția despre om la Dostoievski este, în definitiv, una optimistă: „Nu există individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
aceștia nu erau împotriva religiei ca atare și păreau a fi " deiști",14 un termen destul de vag care denotă acceptarea lui Dumnezeu ca ființă divină și nu ca un Dumnezeu personal care se amestecă în problemele oamenilor. Din contră, Dumnezeul deist era un "deus ex machina" impersonal, o ființă care a creat lumea și a lăsat-o să se desfășoare în voie fără a mai interveni. În altă ordine de idei, în centrul vieții se află mai degrabă omul decât Dumnezeu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]