38 matches
-
cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
celui ce vorbește de unul singur). La mică distanță, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupația maură), câteva străzi strâmte și strâmbe dau într'un fel de părculeț. Locul pare unul de elecțiune pentru bețivii acestei zone - cosmopolită, pitorească, dar cam delabrată. Denumirea inscripționată pe placă are rezonanțe licențioase, amintindu-l pe Rabelais: Jardim das Pichas Murchas (= Grădina puțelor veștede). Pentru români, anumite cuvinte sau expresii portugheze pot suna hilar (inevitabil, și unele d'ale noastre pentru ei!), cel puțin într'o
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
murdar al acestuia. Primarul cu nume de legumă (Monsieur Mazăre, Petit Poids, în franceză) a vândut bucată cu bucată tot domeniul public, tot ce era parc, grădină, floare, gândac de dună. S-au construit pe plajă, lângă plajă și printre delabratele hoteluri rămase de pe vremea „Visului de aur“ a turismului comunist tot felul de cocioabe pretențioase, unde se vând mărfuri ieftine și hrană proastă, ordinară (dar nu ieftină!). Pe plajă strălucesc în soare sute, mii de șezlonguri pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cu privire la existența marelui pelerinaj, afiș, banner sau alt semn distinctiv. Nu există nici tăblițe indicatoare sau un punct de primire al pelerinilor. Nimic. Doar praf, dezordine, șine de tramvai scoase din terasament, veșnicele „lucrări de reabilitare covor asfaltic”, câteva taxiuri delabrate ale căror șoferi își dispută călătorii „de la București”, presupuși a fi mai bogați decât cei provenind din alte părți. Abia mai târziu poate găsi un fel de „birou de informații” aparținând Primăriei Iași, aflat chiar în centrul orașului. Doi polițiști
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
autocarelor sunt învechite, au ceva de anii 1990 în ele. De altfel, multe dintre ele mai păstrează pe carcasele bătrâne desene și culori tari, fluorescente, la modă atunci. Cea mai tare combinație mi s-a părut următoarea : un autocar Mercedes delabrat, îmbrăcat într-un fel de tapet colorat cu o imagine exotică din insule, deasupra căruia scria cu litere mari „www.seniorvoyages.fr”. Acum purta un număr de înmatriculare din Bacău. Pe bord era o plăcuță din tablă, cu inscripția „Cursă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sine stătător!) am avut privilegiul de a avea cheile fostului sediu, inutilizabil și nefuncțional, alcătuit dintr-o sală lungă, umedă și întunecoasă la parterul cladirii de peste drum de Universitate (astăzi sediul serviciilor financiare) unde, pe lângă mai multe mașini de scris delabrate, am găsit teancuri de reviste vechi, din care mi-am încropit rapid o colecție personală (care este azi, așa cum se cuvine, la Arhivele Naționale Iași). Eseurile și articolele din acele reviste de colecție, cu tușa lor erudită și ironică, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
n-a rămas nimic din vechile aranjamente, doar un imens maidan răscolit de buldozere. După război, locuitorii orașului au transformat piața din fața Reichstagului într-un câmp cultivat, acoperindu-l cu straturi de zarzavaturi, pe care le pliveau cu spatele la imensa clădire delabrată. Acum, edificiul, renăscut din propria cenușă, a devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
I-am dat în goarnă până și-a scuipat toți dinții. Ia de-aici, mama ta de dinamovist! rockin’ by myself Rockul rockerilor cu cravată Dumitru UNGUREANU Există destui cetățeni onorabili care au ratat demult ocazia să ajungă rockeri zurbagii & delabrați, relicvele atitudinii contra, stâlpi ciufuți ai cârciumilor de cartier. Sunt oameni între 50 și 65 de ani, cu studii superioare la zi, cu familii ce respectă setul de reguli al celor 7 ani de-acasă. Tinerețea le-a fost marcată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
fiindcă are dinamică, are un chitarist bun și-un mesaj aerisit. Pe Ozzy îl asculți ca și cum ai lua o doză de Bloody Mary, chiar dacă nu mai priește ficatului... Dar oamenii onorabili, care au ratat demult ocazia să ajungă rockeri zurbagii & delabrați, nu ascultă Ozzy decât accidental și fără atenție, socotindu-l dement, indecent, relicvă & modă, mașină de făcut bani din orice (vezi emisiune-aia la MTV)... Ei ascultă în continuare Beatles și Elvis, Beach Boys și Roy Orbison, și cine mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." (1955) Portrete de scriitori Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
realizată de vrejurile de plante cu fructe și flori de floarea-soarelui. Toate aceste lucruri sunt admirate pentru simplitatea lor și pentru modul în care acestea se îmbină în așa fel încât clădirea pare a fi o mare frescă. Fascinante, chiar dacă delabrate, sunt curțile și scările interioare, bogate în vitralii pictate. Într-o casă Art Nouveau din strada Mai se află frumoasa librărie Cartea de nisip. În Piața Victoria se aliniază edificii cu decorații florale, realizate, cele mai multe, de arhitectul Laszlo Szekely, iar
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbanhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbanhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Janus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind felul în care una din marile tragedii ale secolului
Postwar (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]