343 matches
-
anunțat în imensa Festhalle, în care încap câteva mii de auditori și fu într-adevăr un triumf pentru mine. Sala era atât de ticsită încât abia se mai putea respira și primirea făcută mie a fost într-adevăr enormă; ziarele delirau. După concert, mi s-a dat un mare banchet în cinstea mea, de către doamnele patronese, maestrul Dima, Părintele ProtopopSaftu și alte notabilități. După o serie de toasturi văd alături la o masă instalat și un ochi la mine, pe credinciosul
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
pe care a lăsat-o în urmă, de aventurile sale pe mari, de companionii pe care nu știe dacă îi va mai vedea vreodată. Mlaștină devine, astfel, un fel de vehicol al timpului: gazele ei îl duc pe nostalgicul care delirează înapoi, catre himerele unei alte vieți. Robinson înțelege, însă, ca aceasta dependența (în sensul concret) de mîlul halucinogen îi va aduce moartea, ca într-o bună zi se va înecă în miasmele amețitoare ale propriilor sale amintiri. Și atunci, face
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
brună care într-un larg salon, cu o mantie cernită, cântă la clavir gemînd, înconjurată de făclii, un marș lugubru chopinian. O blondă aproape goală ia de pe clavir, care seamănă cu un sicriu, o vioară veche și acompaniază muzica celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o notă autorul amintește de o "tendință dantescă" la Bacovia sau la Baudelaire care vine dintr-o permanentă raportare (negativă sau pozitivă) la ordine. În acest sens este amintit celebrul vers
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
sarcastic-abrupt, aproape brechtian: "Din scădere/ în scădere - Istoria care-mi spune că/ n-ar pune mîna în foc că lumea avu neapărat nevoie/ să se nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta Marilor Drepturi ale Omului?" Eu/ spre exemplu, găsind o asemănare
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe caiet nu mai are loc(...) eu sînt cel de la margine/ sînt zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se șteargă/ sînt masă pe care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre ireparabil se poate
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
dubă și l-au expediat acasă. Catinca, nevastă-sa, s-a mai liniștit cînd a aflat că nu bărbatu-său l-a omorît pe Stalin, de asta a și plîns de bucurie, în timp ce povestea unor vecine, în fața porții, ce mai delirează omul ei. O poză cu femeia lui Fotache plîngînd a apărut în Scînteia, ziarul partidului, iar dedesubt era o explicație dată de ziaristul care scrisese articolul: „Cetățeancă din Glod plîngînd la moartea Tătucului Stalin. Imaginea arată emoția pe care o
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
dat ortu` popii, a murit. Fotache nu a părut să dea importanță prea mare veștii, l-a privit pe milițian ca și cum ar fi văzut prin acesta pînă departe, dar după două, trei zile a făcut febră mare, a început să delireze, a refuzat mîncarea și apa și a murit. Cîntecul lui Hannah și al lui Igor, cel compus de Fotache, a mai fost cîntat în sat o vreme, după care cineva, probabil profesoara de muzică Lia Slabu, care a făcut și
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
de gheață", soția milenară a "bătrînului rege Nord"; soții "petrec triști" în zile de iarnă în locuri unde bat "vînturi reci", printre unde ce-au "amorțit"; inima Nordului "e ger și gheață", arfa lui "strigă" în nori, face marea să "delireze", vînturile "să mugească" peste un pustiu nesfîrșit de zăpadă în care se oglindesc stelele. La răsăritul lunii peisajul se schimbă radical: vîntul încetează să răscolească ghețurile, marea se liniștește, în fundul mării totul se înseninează și se aud cîntece și se
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
civilizate. Grass nu e la primul acces de acest fel. O polemică de acum cîțiva ani cu Llosa îl găsea de aceeași parte - rea! - a baricadei. Grass se numără printre cei care, trăindu-și întreaga viață la adăpostul civilizației occidentale, delirează pe tema ororilor acestei civilizații și a victimelor ei din rîndul țărilor foste comuniste ori din lumea a treia. Cînd s-a dus o dată la Gdansk, pe vremea regimului comunist polonez, n-a putut consuma carnea conservată de pui pe
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata ei, "trăiește" cu propriul său tată. Acesta revine în viața lor după o lungă absență
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
la studioul Teatrului Chaillot unde își recita versurile cu o agresivitate și repeziciune cu adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-am întîlnit la expoziția lui Paul Păun care sosise din
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
violuri și decese" ne plasează nu doar într-o lume exclusiv infracțională, ci și într-un minorat existențial - în animalitatea pură. Aș fi fost mult mai curios să aflu de la Televiziunea de stat, de pildă, imagini ample cu Ion Iliescu delirând la Focșani despre "moftul" numit proprietate privată. Aș fi vrut să-l admir combătând ideea privatizării băncilor și, desigur, mi-ar fi făcut enormă plăcere să-l văd răfuindu-se cu Banca Mondială și cu FMI-ul tocmai când trimișii
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
o polemică de mahala cu oamenii ăștia, aia e nasol. Păi, Oana Zăvoranu, când s-a certat cu Huidu, a ajuns până la a-l scuipa și până la a se caută prin nas, ca să se poată apoi șterge pe el (nu delirez, am auzit chiar din guriță ei, la TV, această mărturisire). O să se caute Patapievici vreodată prin nas? Nu! O să tragă vreodată Liiceanu vreo flegma? Nu! Pur și simplu n-ai cu cine, băi, nene, parcă nici n-ar fi români
Psihopat, pitigoi, perplex si alte cuvinte cu “P” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19823_a_21148]
-
intransigenți își bagă botul în fiecare zi prin vitrinele cu pizze, paste și prăjituri apetisante și, dacă găsesc ceva ce se califică să treacă dincolo de esofag, e jale. Dar să vă dau și câteva e-xemple concrete, ca să nu ziceți că delirez: 1) Cunoașteți celebrele gaufres de Liège, da? Sunt la fel peste tot. Că ești la Cotârlagele de Sus sau la Barcelona, la Le-hliu sau la Amsterdam, la New York sau în Ferentari, au același gust. Am trecut, în Florența, pe lângă o
Cum să fii cel mai prost turist din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19830_a_21155]
-
între 17 și 19 ani, care s-au drogat cu plante amestecate cu cannabis. Unul dintre aceștia, în vârstă de 17 ani, din Suceava, a fost adus la spital de mama sa, femeia fiind speriată că acesta a început să delireze și să fie agresiv, după ce a fumat o țigară confecționată manual. Altul, de 19 ani, din Iași, a încercat să se sinucidă după ce a fumat plante etnobotanice, acesta fiind un frecvent consumator de astfel de produse.
Medicii vor taxă pe viciu colectată din vânzările de etnobotanice () [Corola-journal/Journalistic/27438_a_28763]
-
se bucura? Directorul adânc mâhnit n-a mai stat, Prin oraș el mult și bine a umblat, Dar atunci când s-a întors el la spital, Ceva era schimbat tare, prea capital. Fata lui nu mai era cum toți o știau, Delira, degeaba doctorii o tot căutau, Situația se înrăutățea prea mult de fel, N-au avut prea multe de făcut de altfel. La puțin timp fata boss-ul a a și murit... Iată cum omul acesta în el s-a mâhnit
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
aduce tot mai mult a descântec, ea vindecă de ,,răul secolului”, unge sufletul cu mir, e un fel de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte tragice, trece prin Baudelaire, prin toți simboliștii, prin postmoderni. De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
oribilă? Probabil că da, însă atunci când ideea vine de la ei, nu e impusă din afară, înseamnă că pe acesti copii îi determină să se revolte și să strige în modul lor propriu, artistic, acele grozavii ale unui timp când istoria delira... Literatura nu este străină de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supraviețuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizează sufletele tinerilor, nu le înăspresc și nu le pietrifica. De aceea, neuitând, dar iertând
COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI LA COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” CONSTANŢA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383754_a_385083]
-
Și nu-ți mai face griji degeaba...Cum de m-oi fi ales eu cu tine pe capu’ meu, nu știu, Doamne... Revoluționar 1 : Chiar, e déjà Crăciunul... ! Am pierdut și noțiunea timpului... Revoluționar 2 : Păi, dacă te-am găsit delirând, cum dracu’ să nu-l pierzi... Noroc cu ăsta (arată sticla) ! Te-a scos din șoc cât ai zice pește ! Revoluționar 1 : Adică vrei să spui că eu am băut !? Revoluționar 2 : Păi !? Doar nu crezi că ți-am făcut
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
aruncat până și șevaletul tocmai când îi spusesem că doresc să fac Castitatea sluțită și Desfrâul frumos ca un copil, Înțelepciunea tâmpită și nebună și Nebunia frumoasă ca o nimfă...Ești nebună, mi-a zis el, tu nu vezi că delirezi?” A făcut o pauză, a oftat și iar a început să plângă, înfundată în perne...M-am apropiat de ea, de căpșorul acela frumos al ei și am început s-o mângâi pe frunte și pe obraji; câtva timp a
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]