51 matches
-
două surori, două femei fermecătoare, la fel de elegante pe cât erau de bine crescute, muziciene strălucite, făcând onorurile caselor lor cu o grație princiară. Dacă le judecăm pe absente după gazdele noastre, renumele ieșencelor e bine meritat. În acest oraș de lux, demimondenele ar trebui să fie în vogă; să nu ne facem iluzii: ele nu vin aici nici de la Paris, nici din altă parte. "La ce bun, ne spunea una dintre amabilele noastre interlocutoare; inima se plasează așa de ușor aici!" Transmitem
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care le menține Austria pe frontierele sale militarizate. După părerea noastră, dorobanții și grănicerii, oameni viguroși, deprinși cu eforturile unei vieți foarte active, sunt adevărata forță militară a țării. Capitolul 10 Aspecte izbitoare ale moravurilor Femeia este disprețuită • Se răzbună • Demimondenele sunt în vogă • O Aspasie modernă • Absența virtuților și a spiritului de familie • Efectul divorțului • Jocul desăvârșește opera • Ruina bunurilor și a moravurilor • Nu există conversație, ci pălăvrăgeală • Ignoranță și șiretenie • Păzea la străin! Până aici nu a fost vorba
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ea, nu vă cred; uitați că am douăzeci și patru de ani; sunt o femeie bătrână!" Pățaniile conjugale se desfășoară la această vârstă a maturității anticipate; indiferența soților a devenit proverbială; sunt așa de ocupați cu ale lor! Trebuie înțeles acum de ce demimondenele ocupă o anume poziție în oraș; ele au o situație avantajoasă; tronează în lojile din avanscenă, stropesc trecătorii cu noroi, iar asta nu le face decât și mai dorite; ajung chiar uneori să facă o partidă strălucită. Marile doamne nu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
reală. Și aceasta, putem adăuga, fiindcă în lumea globalizată de astăzi sunt la mare preț tocmai notele diferențiale, accentul idiomatic, specificul. O gândire liberă și o scriitură personală. Cu rezerva unor comparații deplasate (între criticii noștri și diferite... topmodele ori demimondene) de care autorul nu se poate debarasa, epistolarul lui Alexandru Mușina e o lectură pe alocuri captivantă. Teorie și critică literară, istoria mentalităților, polemică, bârfă transcarpatică: tot tacâmul.
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
abilului și mondenului Maurice Dekobra". Se sublinia astfel, "convenționalismul" prozatoarei, care ar fi departe de o descriere veridică a clasei burgheze, cum se afirmase, ci se conformează "ideii pe care și-o face despre ea", în fond "o lume a demimondenelor". Ca atare, "i-am putea ierta Soranei Gurian - spune criticul - un exhibiționism maladiv, corolar al unui complex de inferioritate propriu infirmilor. Nu-i putem însă ierta stridența acestei lumi." Ce înseamnă acest lucru este tradus mai departe: În ultimă analiză
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
văzut în Flaubert doar textul: viața omului i s-a părut „atât de plată, atât de ternă”. Fauconnier constată că lucrurile nu stau deloc așa. Călugăr al literelor, Flaubert n-a fost niciodată. Aventuri nenumărate cu doamne mondene, dar și demimondene din Paris sunt cunoscute, ca și legătura pasionată și de durată de la Croisset cu Juliet Herbert, guvernanta nepoatei lui, rămasă discretă din pricini care se subîn- țeleg. O practică milenară, interzisă Tribunalul din Köln a pronunțat o sentință care interzice
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
ipocrit cînd spun că nu sînt importante pentru mine cronicile la cărțile mele." Mai mult, ni se înfățișează imediat o poveste cu personaje, din genul celor nerecomandate sub 15 ani: " Criticul este un profesionist, este un fel de prostituată, o demimondenă, dacă vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
din București (pardon, Craiova), cineva nășit de Manolescu și apropiat de Lefter, cineva crescut la școala postmodernismului, deci convertit prin naștere, cineva prieten cu C. Rogozanu, cineva de sex feminin (poantele favorite ale lui Alexandru Mușina sînt cu dame, gîsculițe, demimondene, provinciale, zburătoriste etc.), în fine cineva care scrie din orice altceva decît din convingere. Pentru că nu există convingere, părere, opțiune firească, relaxare în lumea culturală așa cum se vede ea dinspre "justițiarii" noștri de azi. Alexandru Mușina, Sinapse, Editura Aula, Brașov
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
mințit atunci că este în diplomație. Asta s-a întîmplat în '66-'67, eram cu Luminița (așa o chema), și-n '72-'74 am scris Bunavestire, deci, la diferență de șase ani, ea a apărut în toată goliciunea ei de demimondenă. Am apăsat pe anumite tușe, am luat portretul ei, înaltă, cu meșa aia neagră, frumoasă. Săraca Luminița, cînd a citit cartea, a venit enervată la mama și i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
a Leliei, din începutul Buneivestiri, este mult mai dură decît o scenă sexuală, este haita aia, care sare pe o fată, nu? E și plăcut, pentru că fata e o semimondenă, fata asta nu e o profesoară universitară, nu? E o demimondenă, care, altfel, ar fi acceptat, dar... chiar așa? Și nici nu spune că n-o face, zice: "Mai stau un sfert de oră. Mai stau încă cinci minute". Și scapă, săraca, iese afară, gîfîită, și este o frază pe care
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
doilea volum al unor amintiri ispășite. După bacalaureat, alte cursuri, alte întîmplări, și exerciții de cunoaștere la prima vedere. Sub semnul lui "o dată ești student", experiențele dau năvală în spațiul meditațiilor și al ipotezelor. Mansarda trăiește. Societăți cvasi-clandestine, întruniri, cursuri demimondene, de logică și metafizică, unde nu e greu de înțeles cine e Profesorul, umplu cu eșarfe purtate de aerul veacului cadrele, destul de stereotipe, altminteri, ale vieții studențești. Un cocon din care se iese în vita nova, în care se simt
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
film, cofetărie și într-un bar unde cântă un „tenor brizat“. În hol sunt „chestiuni bronzate“ și „păpuși de carbid“. În tavernă stă cu un „idol cultivat“ sau „c-o misă de categorie“ și are „grom la masă“. În timp ce cântă „demimondena“ și difuzează „hoparleoru“, mănâncă (servit de un „frac cu șervet la gât“) prăjituri, chifle, baclavale, „icre mate“ și bea „șampanie cu sorb lung“. Apoi dansează (în fiecare poezie!) fox, boston și „tango pe câmpuri/ Cu o negresă“. Undeva apare un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ștersături: "Dezamăgit de Gina, de imposibilitatea noastră de-a exista împreună. Ea nu vrea asta, îngheață tot ce poate fi afectivitate, înlocuindu-o cu o simplă afectare. E o ființă inferioară, nu îi poți cere să-și depășească condiția de demimondenă iresponsabilă, egoistă și nesărată. Bănuiesc că disprețul și ura sânt reciproce. E o junglă." Mă așteptam să-mi dea un telefon, doar mă părăsise într-o stare jalnică, dar nu mi-a telefonat nimeni în seara aceea. A doua zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perete, care erau tot fotografii de-ale ei, în culori. De ce ieșea atât de tristă în toate pozele? Chiar când râdea din toată inima, chiar când era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de tristă în toate pozele? Chiar când râdea din toată inima, chiar când era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă pe Georgeta. Fată faină! Lui Felix i se făcu negură înaintea ochilor și se-ntrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simplu cal. Punerea sub semnul întrebării a plugului sau a vitei, a gardului și a bătăturii sale, capătă deodată un caracter tragic. Întrucât asta e mai puțin tragic decât tristele peregrinări ale lui Swann și căsătoria lui nedorită cu o demimondenă? DESPRE "INTRUSUL" Intrusul a fost scris în vara anului 1967, imediat după Moromeții, voi. II, și fără să se fi născut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a întîmplat întotdeauna. L-am scris zi de zi într-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială, fundalul care apărea în filmul porno cu Linda Martin / Betty Short. Mi-am poruncit să rămân calm. Mi-am zis că, doar fiindcă îl cunoștea pe Mack Sennett și l-a ajutat în anii ’20 să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mână întinsă, nici o extravaganță. Nimic! Mi-amintesc de Șerbănescu... Un elev înalt, drăguț, cu păr buclat și ochi verzi. Îl cunoșteam bine, eram diriginte la clasa a VIII-a... Sabău, Sararu, Schreiber, Șerbănescu... Ultimul pe pagină. Făcuse pasiune pentru o demimondenă. A spart prăvălia lui Roll ca să-i fure niște cercei cu perle. Un scandal enorm! Tot orașul discuta numai despre asta. Băiatul a fost eliminat... Singură, Florence îi lua apărarea prin toate saloanele: "A furat pentru femeia iubită!" Îi plăcuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe stradă; și cînd trec pe trotuare, în loc să fie gonite cu pietre, sînt invidiate pentru splendoarea luxului căpătat de pe urma vînzărei”8). în forme adecvate, dezbaterea figura și în teatru. Mai multe din piesele jucate în acea perioadă se refereau la „demimondene”, denumire elegantă pentru „femeile ușoare’’ de o categorie mai elevată, „de lux”, „de companie”, fasonate intelectual, cu spirit. Tot acum, subiectul e abordat într-o teză de doctorat: Dr. I. Șmilovici, Prostituția în Iași, „lucrare originală”, bazată pe o cercetare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p.271]. Pentru neofita Hélène Grandjean recepțiile amicale devin singurul eveniment în cotidianul sau retras 277. Curtezana Nana primește vizite că o mondenă: "J'ai répondu que madame recevait... Ces messieurs șont dans le salon" [Zola, Nana, p.58]. Dacă demimondena Nana vrea să impresioneze prin grandoarea recepției 278, doamna Anserre din contră prin restrângerea cercului celor invitați 279. Burgheza Sidonie Chèbe învăța de la aristocrata Clăire Fromont codul monden în toate detaliile: "Elle ne dit pas que ces mercredis de madame
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este musca de aur, care se răzbuna pe condiția clasei sale357. Nana devine simbolul decăderii Parisului. Ea molipsește Parisul și îl descompune. Fetele că Nana sunt elementul subversiv care guverneaza societatea. Totul favorizează ridicarea și reușită, în acestă epoca, a demimondenei: atmosferă de sărbătoare, febra de îmbogățire, succesul vodevilului, apariția numeroaselor teatre mici și a locurilor de distracție ușoară, foarte la modă. Ele furnizează și lansează un număr mare de curtezane: "Leș hommes ne șont pas heureux avec leurs femmes et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
crime. Altele au rămas în anonimat. Multe și-au eternizat existența ca muze pentru scriitori, artiști plastici, muzicieni. Curtezanele "de profesie" ca și cele "de ocazie", ce au primit ca apelative: împărătese de alcov, aristocrate plătite, Venus ticăloșite, cocote, metrese, demimondene, les grandes horisontales, au atras, au fascinat și au sedus prin tinerețe, frumusețe, senzualitate, inteligență, prin arta amorului rafinat. Ele au fost, fără îndoială, puternice, voluntare, curajoase, și-au asumat riscurile de a învinge sau de a fi înfrânte. Au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
precum Astarte. În cartea pe care Petre Oprea i-o dedică lui Alexandru Bogdan-Pitești se face referire și la o anecdotă piperată, ca majoritatea celor care-l au ca obiect pe celebrul Mecena. Adrian Maniu era îndrăgostit de una dintre demimondenele care frecventau casa lui Bogdan-Pitești. Seniorul l-ar fi invitat pe poet într-o cameră separată, lăsându-l să contemple prin gaura cheii spectacolul crud al femeii iubite făcând dragoste cu unul dintre servitorii săi. Cu un cinism profesat cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și la afișul lui Louis Raemaekers: Aparent, intenția sa a fost să comenteze cu privire la faptul trist că lauda tinde să vină la omul de geniu numai după moartea lui, dar ceea ce Louis Raemaekers trebuia să arate atunci când a pictat o demimondenă rânjind și ținând un craniu între coapse pentru un poster avertizând împotriva răspândirii sifilisului, era că acelui simbol i s-ar fi putut da o interpretare mult mai directă"561. Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]