193 matches
-
monumentul, cu o anume centralitate a faptului istoric, pe de altă parte cu o deconstruire, pentru că s-a sesizat bine acest lucru. E vorba de o deconstruire a lui, iarăși, a zecea oară, a mia oară, e vorba despre demitizare, demistificare etc. Dar e interesant că, chiar dacă ai vrea, În istoria locurilor memoriei nu poți renunța la centralitatea faptului istoric, pentru că acesta este selectat prin centralitate; el ajunge să fie central În memoria colectivă și de asta Îl selectez, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în mod obișnuit: demistificarea. Nedrept cu ceilalți prieteni ai săi, rămas fără grai în umbra morții lui Sarlat, Montaigne își mărturisește plăcerea de a conversa cu oamenii de spirit. Or, nu ni-l imaginăm neabordând subiecte legate de epoca sa, de timp, de viața
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar nu complexe, vizează mai mult un scop didactic decât un ideal realist de portretizare a feminității, și, în plus, cunosc și slăbiciuni care le știrbesc din impecabilitatea dorită. De aceea ne-am permis să semnalăm și să evidențiem această demistificare, aproape generală, a donnei angelicata în scrierile lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer. În timpul șederii la Napoli, autorul italian a scris primele sale sonete, câteva scrisori, La Caccia di Diana, Il Filocolo, Il Filostrato și Teseida. Scrisorile și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dante Alighieri și Francesco Petrarca, cei doi scriitori au reușit să conștientizeze că acest model pozitiv, donna angelicata, nu este, de fapt, unul veridic, pe gustul unor spirite laice și realiste cum sunt cele de la sfârșitul Evului Mediu. De aici demistificarea unui prototip feminin pozitiv și preferința pentru o nouă tipologie, profund ancorată în mundan, care se face auzită, care are o voce distinctă, care dorește o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este prin definiție fals, eronat. Cosmosul prozei lui Eliade este "sacralizat" în mod sistematic de autorul ei. Eliade își face un scop și o metodă din a reactualiza, recupera, revaloriza semnificațiile religioase. Eliade este preocupat de ceea ce Adrian Marino numea "demistificarea" inversă: descoperirea tuturor semnificațiilor sacre ale lumii moderne, secularizate, punerea în valoare a tuturor simbolurilor și miturilor "camuflate". Mircea Eliade își propune să recunoască și să descifreze prelungirea în lume și existența actuală, ca și universul imaginar, inconștient al structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate a discursului ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el va depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și, prin el, tensiunea către un trecut care nu trebuie să moară, a cărei reîntoarcere este așteptată, așa cum Telemah îl aștepta pe Ulise". Călătoria pe care o face Alfred în Georgia la sfârșitul cărții este totodată împlinirea unui vis și demistificarea sa. Căutarea unei Itace prin intermediul figurii paterne, îl înrădăcinează progresiv pe Alfred în această țară pe care el n-o cunoștea, țara strămoșilor săi căreia el își dă memoria și care, în schimb, îl face să fie, îi dă identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere a ochiului, a plăcerilor și a onoarei lui. Se va fi înțeles că nu există, pe de o parte, imaginea, material unic, inert și stabil, și, de cealaltă, privirea, ca o rază de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Novalis). Arta a apărut împotriva alienării, s-a dezvoltat în autonomie și moare de autoreferință. Lucru valabil și pentru fiecare artă particulară, al cărei declin se prefigurează prin reflecția pe care o operează asupra ei însăși. Și se desăvârșește prin demistificarea generală de sine prin sine. Punctul de inflexiune al curbei, între autonomie și autoreferință, ar fi poate autocitarea. Aceasta trebuie folosită prudent, fiindcă ea face fiecare artă să treacă de la maturitate la virtuozitate. Oglinda în oglindă golește în cele din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este o șină, iar avangarda, locomotiva cu aburi care trage vagoanele. Dintre cele două surori retro, doar cea mică rămâne "la modă" supraviețuire oarbă a utopiei pașoptiste într-un sfârșit de secol dezabuzat care se mândrește că repudiază orice utopie. Demistificarea lumii să fi ocolit arta? Ni se par firești omagierea și cultul "Noului", ca și cum Pământul Făgăduinței ar fi încă în fața noastră, cu o singură cale de acces, cea mai scurtă, cea explorată de locomotiva momentului. Luminoasă unicitate a căilor de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea exteriorului. Subiectivarea privirii, obiectivarea naturii: fața și reversul aceleiași monede. Emergența aproape simultană a panoramei și a autoportretului semnalează un salt înainte în demistificarea lumii. Da, peisajul este prețul vizual al unei desimbolizări a cosmosului, cu îngustarea sensului și distrugerea vestigiilor antice. Dar și cu o acuitate mai exigentă, fără concesii tocmai fiindcă nu are o portiță de ieșire. Evaporarea lumilor de dincolo, mitologice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a intersecțiilor autorutiere suprapuse, a acelor suburbs nesfârșite, alternanțe de neon și beton. Nimeni nu este contemporan cu oicumena sa, nici cu timpul său. Poate că privim vizualul de astăzi cu ochii artei de ieri. Poate că actuala noastră depeizare, demistificare, "dezartistificare" este inversul nașterii, încă ascunsă de incoercibile supraimpresii retiniene, a unei alte naturi (high tech), a unui alt spațiu (cel al mijloacelor de transmisie, nu cel al teritoriilor, măsurabil în unități de timp, nu de suprafață), pe scurt, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă ("adhocrație") și în variante multiple (ieșirea deplină din "fordism") Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica emancipării (față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă ("adhocrație") și în variante multiple (ieșirea deplină din "fordism") Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica emancipării (față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea opțiunilor) și a puterii ca transformare Modernizare Opoziția dintre rațiune
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
did the British in Winston Churchill during Hitler's war. Mitul Churchill este mitul învingătorului: Churchill a salvat Marea Britanie și chiar Occidentul. Mitul Churchill este vulnerabil (ca toate miturile) pentru că este perisabil într-o lume dedicată ideii de demitizare și demistificare, într-o lume în care deconstructivismul și relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a fost talentul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din domeniul conducerii s-au concentrat asupra încercării de a identifica trăsăturile personale ce diferențiază liderii de non-lideri. Această abordare de conținut (centrată pe ceea ce este un lider eficient și nu pe cum se conduce eficient) deschide calea tentativelor de demistificare a conducerii, plecând de la premisa că nu oricine poate conduce iar cel făcut pentru a conduce aduce cu sine anumite particularități fizice, de personalitate și sociale - predictori ai eficienței sale în funcție. Numeroase studii au fost derulate pentru a identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prima parte a analizei sale reprezintă o analiză strict teoretică a celor două concepte: "critica dominării" și "critica libertății"649. Critica dominării, argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur, își propune să îl atingă "în procesul demistificării condițiilor dominării"650. Critica libertății, pe de altă parte, fundamentată pe abordarea lui Michel Foucault a relațiilor de putere, își propune "criticismul permanent - o critică auto-reflexivă care se întoarce spre sine chiar în timp ce promovează o realiniere a forțelor puterii ce
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Am văzut că, în teorie, retorica critică are în vedere un dublu scop, orientându-se critic atât asupra condițiilor dominării, cât și a condițiilor libertății umane și identificând, în discursul puterii, locus-ul privilegiat al criticismului, orientat, în mod nobil, înspre demistificarea sau dezvăluirea condițiilor eficienței acestuia din urmă în demersul de construcție a unor relații de putere cu caracter particular. În practică, tot discursul puterii constituie, cum am constatat, condiția de posibilitate pentru menținerea, într-un echilibru fragil, a unui dialog
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire ironică / autoironică, dar și restituire a unui lirism proaspăt, epurat de zgura strălucitoare a convențiilor și a sclifoselilor stilistice. Poetica originară a lui D. nu e aceea a tiflei sterilizante, ci a demistificării în numele unei estetici a vitalului. Drama lui este de a fi căzut într-un veac impropriu elanurilor viguroase, pure. Nu atât romantismul ca atitudine literară e denunțat, cât acest ev în care visul și poezia devin anacronice și caraghioase. Luna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche, Verlaine, G. Rodenbach, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Albert Samain, Francis Jammes ș.a. S. a și tradus, cursiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
măsoare". Se păstrează motivația faptelor de arme (orgoliul de a învinge), dar se introduce parodia prin ideea unui pariu care va avea drept câștig mâna Angelicăi, cu toate promisiunile pasionale ce-ar putea decurge de aici. De aici și până la demistificarea eroilor nu mai rămâne decât un pas, pe care Boiardo îl face cu ușurință. Și cu cât numărul celor subjugați de farmecele feminine e în creștere, cu atât mai rapid se transformă ei în niște caricaturi. O prezentare enumerativă a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a cărui acțiune, la acest nivel, poate și trebuie să fie comparată cu cea a parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele literare anterioare. Se încadrează aici termeni precum "decreație, dezintegrare, deconstruire, descentrare, deplasare, dizlocare, diferență, discontinuitate, disjuncție, dispariție, descompunere, demistificare, detotalizare, delegitimare, dezmembrare": ce altă ilustrare mai bună pentru întreaga listă decât parodia? Prin parodie, romancierul postmodern își îngăduie toate libertățile pe care și le dorește, rămânând în același timp înscris în sistemul de texte care îl precede și care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interioară și nelimitată, marele proces al răzvrătirii mulțimilor, ”fluxul”, apoi “refluxul” unei mișcări colective care modifică subit tot ce până atunci era sau păruse stabil.Rebreanu s-a apropiat de lumea satului animat în primul rând de o voință a demistificării, situând adevărul mai presus de orice și discreditând fără cruțare clișeul , ignoranța, imaginea idilică, pur decorativă. Țăranii lui Rebreanu nu sunt concepuți pe “temeiul unor scheme programatice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre țărani, cum sunt cele ale lui
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
aparatul cenzurii lasă să treacă opere care atacă în mod vehement perioada „scursă” - termen codificat pentru „stalinistă”. Sunt anii în care cinematografiile cehă și poloneză ating apogeul. Să cităm Jertfa supremă a polonezului Andrzej Munk (1957), care procedează la o demistificare a realismului socialist, adoptând punctul de vedere al victimelor acestuia - niște muncitori. „Noul val” cehoslovac este mai bine cunoscut cu Trenuri bine păzite de Jiri Menzel și Iubirile unei blonde de Ivan Passer. Tinerii intelectuali revizioniști, care persistă să mizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]