160 matches
-
de Vasile Ernu în </i></spân><spân lang="ro-RO"><i><b>Bandiții</b></i></spân><spân lang="ro-RO"><i>, cred că cel mai important este apropierea de zonă marginalilor cu calm și înțelegere. Acest calm și înțelegere sunt menite să demitizeze această lume sordida față </i></spân><spân lang="ro-RO"><i>de</i></spân><spân lang="ro-RO"><i> care noi, majoritarii, „fraierii” în termenii cărții, ne raportăm destul de pervers: pe de o parte îi detestam și vrem să-i închidem într-
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
și îl invită la cină. (De-a lungul filmului, apar pe ecranul televizorului segmente scurte cu declarații radicale făcute de Arbuthnot.) În timpul cinei, Norman impresionează grupul cu argumentele lui moderate și persuasive, pe care membrii grupului nu reușesc să le demitizeze. El admite chiar că a spus mai multe lucruri conservatoare radicale pentru a atrage atenția asupra lor. Studenții se scuză și se duc la bucătărie pentru a determina soarta lui Norman. Jude îl avertizează să nu bea vin din sticlă
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
ralieze cu copilul, singurul care ia poziție este tatăl copilului, care spune că e „glasul nevinovăției”. Că un fel de scuză. La asta ma refeream când vorbeam despre afectarea inocentei. Se poate observa că în literatura contemporană eroii clasici sunt demitizați, literatura pentru copii având o tentă mai ironică.</b><i> Este indiscutabil marca vremurilor - ironia, demitizarea. Dar nu trebuie să uităm că orice demitizare este în ultimă instanță o remitizare a personajului. Îl scoatem dintr-un context, îl punem în
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
pentru a reface imaginea lui Mihai I în România interbelică și după abdicarea forțată. În al doilea rând, Ivor Porter reușește o altă performanță: să vorbească despre un rege fără să-l mitizeze cu orice preț și fără să-l demitizeze cu orice preț, altfel spus onest și nuanțat. Portretul care se conturează din carte este al unui om care a avut de înfruntat o istorie crudă și care a făcut-o cu un simț de sacrificiu și de dăruire evidente
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
perioada interbelică. Echilibratul și prudentul studiu empiric al lui Reuter asupra New Yorkului, pe care în mod surprinzător Findlay nu îl citează (Reuter 1983; vezi și Anderson 1979 pentru un studiu detaliat al unei familii Cosa Nostra), își propune să demitizeze activitatea Mafiei. Reuter este conștient că în anumite locuri și din anumite motive de exemplu reglementarea disputelor în orașul New York Mafia se bucură într-adevăr (sau s-a bucurat la începutul anilor 1980) de un monopol verificabil din punct de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
inculturii Tot în Dilema veche (nr.410, din 22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, Radu Cosașu:„...azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistențe prin cultură... Știu, expresia a fost intens - din ’89, de nu și înainte - contestată, hulită, batjocorită, demitizată de mulți intelectuali, pe cât de fini, pe atât de brutali. Argumentul cel mai tare era acela că a fi rezistat sub comunism prin cultură scriind de pildă cărți bune cu viza cenzurii, aprobate adică de poliția dictatorului, constituia o iluzie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
din fiii clientelei ceaușiste, de a treia mână, să treacă "la baionetă" împotriva trecutului sumbru, de până mai ieri, din care cei mai curajoși combatanți de azi și-au tras burse și studii calificate, numai bune, în noima schimbării, să "demitizeze", tot ce-au învățat, azi fiind "național" și "patriotic", ca "pe timpul lui Ceaușescu". Timp în care și ei au obținut diploma de nota zece și "magna cum laude". În fine, Dl. Theodor Codreanu, care s-a lansat în critica literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să demonstreze, asemenea lui H.-R. Patapievici, că românii sunt un popor fără istorie sau, cel mult, au una mincinoasă, drept care istoricii adevărați (magister dixit!) ca Lucian Boia și Vl. Tismăneanu au musai obligația să o nege sau măcar să o demitizeze. Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură, intelectualitate și peste toate suportă ca o povară umilitoare rușinea de a fi român (considerat rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar eșecul de azi va fi cu totul uitat. Întrecerea s-a terminat și, în sala unde suntem invitați, domnește o atmosferă de bal provincial. Vin și călăreții, demitizați în hainele lor de stradă. Numai fetele care au oferit la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-e foame, nu reușesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale, pe care niște porci țigănești le-ar fi scurmat în câteva zile. Ulterior, în toiul luptelor, întregul batalion al lui Gheorghidiu, sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de Pisan sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-un context istoric sau sociologic real, ca un fel de dovadă a empatiei certe a lui Chaucer față de femeile timpului său, târgoveața demitizează imaginea idilizată a femeii din literatura medievală și se metamorfozeză într-o purtătoare de cuvânt a acestora.”462 „Portretul târgoveței din Bath ni-l relevă pe Chaucer drept un autor lipsit de prejudecăți și înțelegător față de condiția femeii, dezbătută în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și de propria imagine, eroina este demitizată. Rămâne un exemplu al castității, cu toate că scriitorii medievali au interpretat condamnarea 697 Andrew Galloway, art. cit., p. 826. 698 Ibidem. 699 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 244. 700 Andrew Galloway, art. cit., p. 827. 701 Ibidem, pp. 813-814. 191 proprie a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în acea situație. S-ar părea că, dacă rezultatele școlare palpabile, concretizate în acțiuni realizate, sunt mai ușor cuantificabile și măsurabile, deci și mai simplu de autoevaluat, comportamentul, în general, mai greu poate fi supus unei autoevaluări obiective. Se poate demitiza însă aceasta, prin exersarea acțiunilor autoevaluative, în variate contexte, sub stricta supraveghere a adultului, respectiv a cadrului didactic. Autoevaluarea este obiectiv și mijloc de formare a elevilor, după cum capacitatea de autoapreciere adecvată a rezultatelor obținute este rezultatul acțiunii pedagogice. În
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
nemaivăzutul constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
invizibil de cenușă, amândoi suntem vestigii ale acelorași drumuri uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Înjositoare pentru o supraviețuire lașă, acapararea frauduloasă a puterii de către cei din umbră. Neuitând că a făcut cândva curs de psihologie clinică cu Vasile Pavelcu, trasează caracteristicile „sectei parazite”, analizează modificarea malignă a caracterelor, divulgă răsturnarea valorilor și ascensiunea mediocrității, demitizează falsa schimbare care a constat În Înlocuirea peste noapte a ideologiei comuniste cu Biblia, face portretul „hibridului” - ipostaza de tranziție a omului nou, diagnostichează dedublarea existențială a românului, care s-a resemnat să execute tot ceea ce i se cerea, cumulând
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ar fi certitudine.” (C. Noica), „Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc înseamnă pentru mine un pas spre moarte.” (G.Bogza) c. analitic: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza uită că există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O.Paler) d. complex (posibil dar ca și inexistent): „A fi ceea ce doresc alții să fii implică un lanț întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza uită că există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O. Paler, Caminante, 239), „Spre a înțelege cum este un arbore o unitate diversă, încerci să vezi cum sunt diverși
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai mare predicator al tuturor timpurilor. Suprasolicitarea imaginii demonului terifiant a dus la apariția diavolului grotesc, o întruchipare umană prin intermediul căreia oamenii sunt ajutați să-și domine una dintre cele mai mari temeri. În literatura română, scriitorul care a demitizat teama de diavol este Ion Creangă, care întreprinde în poveștile sale o „triplă acțiune terapeutică”, menită să elibereze omul de tirania omului, de spaima de moarte și de cea de diavol. Faust „Ei bine, cine ești tu atunci?” Mephistopheles „O
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ci doar cu energiile transmise de aceastea prin intermediul senzațiilor. Iubirea, astfel, pare să nu se arate niciodată în adevăratul ei sens omului care este separat de lumea exterioară prin trup. În opoziție cu toate cele trei tipuri de dragoste, Arghezi demitizează complet conceptul în poeziile Tinca și Rada din volumul Flori de mucigai. Avangardist, ironizează clișeele romantice și convertește, șocant, iubirea în sexualitate. Arghezi stinge cu totul imaginea țigăncii cuminți. Tinca este infidelă, dar și provocatoare, iubirea pentru ea fiind cauza
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
câteva personaje pun în discuție ideea de artă literară și improvizează experimental o scurtă poveste, totul constituindu-se într-o spirituală metaliteratură, unde P. anticipează o modă estetică de peste decenii. Gluma se îngroașă când trece la „judecarea zeilor”, nu numai demitizând pe fondatorii unor mari religii - Buda, Moise, Hristos -, dar încercând să „probeze” și falsitatea învățăturilor acestora. S-ar putea spune că vehemența cu care Hristos își reneagă propriile precepte și suferința cu care își trăiește condiția de sacrificat al divinității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972, 22; Al. Protopopescu, „Corabia argonauților”, TMS, 1973, 5; Teohar Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu, Demitizând, ironizând..., CRC, 1981, 49; Valentin Tașcu, „Titlul la alegere”, ST, 1982, 6; Const. Miu, „Ioana din primăvară”, TR, 1987, 6; Al. Călinescu, Povestiri, schițe, momente, CRC, 1987, 7; Ioan Holban, Proză scurtă, RL, 1987, 23; Al. Piru, „Poetică eminesciană”, SLAST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
contamineze și pe „rebelul” Dom Franzoni? Nu era oare primul lucru de care trebuia să se elibereze în numele acelei „culturi” laice, libere, moderne, minoritare, pe care el o alesese contrazicând subcultura cangrenată a Vaticanului? Și apoi, nu trebuia să-l demitizeze înainte de toate pe Sfântul Pavel al lui, primul creator al codului și al convenției creștine, înființând în realitate limbajul (eclectic, ezoteric, sincretist) al acesteia chiar în momentul în care începea morbid să proclame întâietatea absolută a Evangheliei lui Hristos, reducând
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în democratica Atenă, și perpetuat până în zilele noastre sub forma măscăriciului de bâlci și a clovnului, ca personaj literar propriu-zis se conturează abia în teatrul de la începutul Renașterii, ca întruchipare aparent nevinovată a noului spirit sceptic și negator, pentru a demitiza și minimaliza îndeosebi lumea miraculoasă, supranaturală a creștinismului medieval"198. Unii bufoni însă au intrat în istoria literaturii cu numele lor real (personajul "echivalează" cu persoana reală), fiind niște obișnuiți ai nuvelelor italiene, cum vom avea prilejul s-o constatăm
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]