42 matches
-
antichități, în care au intrat ca să se adăpostească de ploaie, o statuie a Afroditei. în sfârșit, Cristian Preda aneantizează publicistica politică a lui Eminescu prin intermediul unor propoziții care au dinamica și jalnica eficacitate ale unei înjurături: "Eminescu trebuie contestat și demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect." Cultura de cartier, ai cărei purtători de cuvânt sunt toți acești aruncători de petarde publicistice, are la origine industrializarea forțată
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
înțelegi ciubucul nu e destul iarba crește prin saloanele lungi cât un teren de fotbal corpurile colcăie în incubatoarele cu vitamine spălate cu ser fiziologic injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că e doar pe jumătate domesticit de om - moare, poetul nu suportă ideea, dar îi
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
atunci în virtualitate. Mircea Vulcănescu le contabilizează frenetic, împarte verdicte, citește în discursul congenerilor săi tendințele tutelare (istorismul prin resemnare și activismul prin disperare), găsește generației sale locul în istoria autohtonă și-i trasează parcursul în universalitate. Expusă lucidității vulcănesciene, demitizată, tânăra generație pare a avea nevoie în ochii cititorului de astăzi de o percepție nouă, una care nuanțează un tablou la care a lucrat în special Mircea Eliade.
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
să absoarbă acest număr mare de tineri. S-a creat un soi de suprasaturație. Nu cred să mai existe vreun orășel care să nu aibă școală de teatru. Actoria, îndeosebi, a ajuns o profesiune supralicitată, din multe puncte de vedere, demitizată, s-a diluat consistența studiului, a pătruns un soi de frivolitate agresivă, de vulgaritate care înspăimîntă. E suficient să mergi o vreme sistematic la teatru, în București și în provincie, e suficient să-i privești mai de aproape pe mulți
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
volum de poeme: Despre ningiri și ningele. Iată-i acum debutul editorial în proză!" (p. 5). Vom spune din capul locului că în Sub semnul Aspidei asistăm la întoarcerea pe toate fețele a nefericirii omenești într-o lume degradată, secularizată, demitizată, altfel spus, o lume în care omul, rupt de mediul său natural, la care continuă totuși să tânjească, nu-și mai găsește armonia interioară, seninătatea și bucuria vieții, din pricina spargerii înseși a acestor valori în modernitate. Omul modern: cu suferințele
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
și călugări aparținând acelei biserici despre care Ioana spunea că era deschisă. Într-atât de deschisă, încât acceptase orice: să slăvească sistemul, partidul și pe conducătorul care dispusese demolarea unor vechi lăcașuri de cult. Prăbușirea unei lumi violent și oribil demitizate lasă loc avansării pe scena publică a unor nemulțumiți până atunci înfricoșați, cu rare și benigne ieșiri la rampa întunecată a contestației bine măsurate, întărită de prezența unor opozanți sau disidenți reveniți din domiciliu forțat sau închisoare. Acum se pot
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
un roman al cărui erou se numește Eliade, ci câteva tușe ale imaginii omului și profesorului Mircea Eliade, așa cum s-au păstrat acestea în amintirea celor care au trăit în preajmă-i, secvențele de memorie afectivă oferindu-ne o imagine demitizată a lui Eliade, ce ar putea surmonta șabloanele radical-maniheiste care circulă de ani buni atât în țară, cât și în afară. Dacă acceptăm ideea că lucrurile, în general, nu sunt deloc simple și nuanțele contează, vom găsi o confirmare a
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
tale despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că îl poate vindeca.” Tema majoră a romanelor lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. Naratorul își dă seama că variațiunile pe aceeași temă pot atrage surâsul cititorilor: „Ideea morții a devenit pentru mine un tic. Apare cu ocazia întâmplărilor cele mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
materia epică devenid universul intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biogafia prea evidentă este înlocuită cu trăirea interioară. Tema majoră a romanelor lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. Personajul lui Holban găsește o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat nu doar în filele acestei povestiri, ci în cuprinsul întregii proze a autoarei, precum și în expresia caricaturală al celor două scenete, este că mediul propice autenticei iubiri, și implicit al împlinirii umane, nu e cel total demitizat, al existenței moderne, urbane, ci acela în care se poate desfășura în largul ei copilăria. Nu doar cea individuală, ci și copilăria umanității. Natura, codrul, marea, muntele restituie măcar temporar, măcar pe durată de ore sau clipe, celor ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
greu să recunoască. Dacă autorul Poveștii de iubire o face, nu Înseamnă că efectele ei sunt lipsite de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic, deși foarte lucid În ceea ce face. În fond, aparența lui de maniac
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de restul trupei, pornise în călătoria la capătul Soarelui roșu, și fiecare dintre aceste călătorii a însemnat o călătorie la capătul nopții. Începînd din 1971-1973, o serie de evenimente surprinzătoare va auto-demitiza Revoluția și Comunismul, antrenînd astfel prăbușirea Marxismului. Deja demitizată parțial încă din 1956-1957 prin desacralizarea lui Stalin, evenimentele din octombrie din Polonia și revoluția maghiară, URSS s-a înfățișat în sfîrșit către 1975 ca un sinistru lagăr de concentrare. Maoismul s-a autodistrus în avatarurile tragico-grotești ale afacerii Lin
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
studii de caracter relevabile, ca în Chiajna, unde căutările personajului central sunt ecoul unei conștiințe neliniștit-active, meditând la șansele de împlinire fără a apela la vanități, concomitent cu gândul armonizării cu lumea din jur; este o modalitate diferită de abordare demitizată a personalității istorice. Comedia satirică Morișca are în atenție lumea ziariștilor care tratează conștiințele oamenilor ca pe un obiect de schimb oarecare. De aici până la cercurile de interese ale politicienilor este un singur pas, pe care L. îl face preluând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moderne, deduse din operă, ca și din informațiile de „petite histoire”. Așa cum romanele existențialiste scrise de D. erau polemice latent față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur personaj, care nici măcar nu figurase pe lista posibililor candidați la domnie, apare ca rezultatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]