449 matches
-
a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot împreuna și altfel. Și montate
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și Demiurgica Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să destindă (suspende) tensiunea extremă a implorărilor anterioare, prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de Constantin Brăiloiu în 1936. Clopotelor din secțiunea precedentă le corespunde acum gongul, ca un semnal demiurgic către "făpturile" Domnului, cărora li se îngăduie, efemer, să "negocieze" cu "zorile, surorile", pentru a nu se grăbi să "ne năvălească, până nu și-o găsi dalbul pribeag un car cărător, că e cărător... din țara cu dor, în cea
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
furia... * Hemingway scria tot în picioare, la un pupitru înalt, în poziția unui vânător de lei, aruncând foile peste umăr, și care cădeau pe podea cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc, dilatând spațiul cu presiunea demiurgică a fanteziei. Pe fereastră, în curtea strâmtă și ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică... Sunt sigur că acest cocoș liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoșul imaginat de Creangă
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și Demiurgica Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fascinante - aceea care, în bună măsură, l-a și transformat într-un poet idolatrizat de un public crescut artificial - a fost capacitatea de a improviză versuri că în tranșă, cu aerul unui iluminat. Adam Puslojic glosează pe marginea acestui talent "demiurgic" prin care, la Struga, în 1962, tînărul poet Nichita Stănescu (plecat împreună cu Cezar Baltag) a reușit să îl eclipseze chiar și pe Evtusenko - apariție redutabila în orice recital de poezie, personaj "tribunard" și cu o seducătoare morgă maiakovskiană. Cît despre
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
că pândește-un dușman?", din Despre război), la candoarea și puritatea iubirii ideale, cu rezonanțe de Cântarea Cântărilor ("Frumoasă ești iubita mea/ Mâinile tale caută-n părul nopții..."), ajungând la "lumina dintîi a izvorului" (Frumoasă ești), ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de coloratură blagiană), constituie poarta de intrare în transcendență - prin cunoaștere și iubire -, a celui de-al doilea și ultimul ciclu pe versuri de Alexandru Miran - Incandescențe. Poetul zboară "până-n slava oceanului de
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an absolut. Unitară an exterior și coerentă an spirit, expoxitia lui Vlădută ridică, totuși, câteva
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasa consecventă în gîndirea formei, în opoziție vădita și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecventa și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere, un craniu/ schițează un surîs spart” (La candelă). Poetul cultivă conștiința unui proteism solemn, reflex al eterogeniei universale, cu sursă demiurgică: „Din infinit, poate de sus,/ o mînă mă crea/ și mă greșea,/ sau mă-ntocmea în multe chipuri” (Din infinit, poate). Nu fără ispita unei stabiliri în materia dură ce ar asigura perenitatea: „Și mineral să sune vegetații/ în univers
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ei n lumea a i s a a ăă s posed o astfel de nsu ire pare s aib o perspectiv edenic a venit grabnic i cu zeci de regrete din partea-mi, a i at s a i ai a demiurgic , de unde mbr i eaz o mereu re nnoit n casă bunicilor mei există pe grind acel volum magic cu ț s i s ăă a „dincolo de zare” - atrac ie i drum n acela i timp. C nd versuri de Eminescu
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
roman sau la indiferent ce, numai istorie și critică literară să nu fie[...] Cred că o să regreți mai târziu că n-ai avut în tinerețe o voință puternică de autorealizare". În ce-l privește, mărturisește că trăiește "clipe de conștiință demiurgică, de mesianism infinit, care mă îmbată, mă avântă extatic și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost înaintea mea și tot ceea ce vine după mine îmi pare neinteresant
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele cît e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
care el vroia s-o construiască cu orice preț, chiar trecând peste cadavre (și ce poate fi mai lămuritor decât magalomanica și aiuritoarea Casă a Poporului?). Oricât nu ne-ar conveni, trebuie să recunoaștem că mulți duc dorul acelor puteri demiurgice, că nu puțini, în situația de azi, când nici un conducător politic nu saltă măcar cu un cap peste medie, nostalgia unui conducător unic și infailibil apare aproape ca o necesitate pentru o "biată" țărișoară ca a noastră. Și mai e
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația cu trufie demiurgică ori caritatea și umilința conform preceptelor Sfîntului Francisc de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
o explicare. Explicare neexplicitată, nediscursivizată, dar transmisă ca un tot, o dată cu totul (lumea, cartea...) pe care-l elucidează, căruia îi slujește drept principiu unificator.' Acesta nu este un limbaj teoretic, este o bîjbîire critico-poetică a absolutului literaturii. Sintagme precum 'operă demiurgică și scriere de sine totodată' fac parte dintr-un argou critic găunos. Înțelegem doar că lui Nicolae Bârna i-a plăcut Orbitor și cam atît ' motivul acestei 'plăceri' este încriptat într-un discurs fără cap și coadă: Această plăcere e
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil Mihaiu
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
putea odată pătrunde secretele lumii’’.De aceea Lumina mai înseamnă și cunoaștere,iar Cunoașterea înseamnă Iubire(cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire).Iubirea determină condiția omului în Univers,este valoarea supremă ce conferă sensuri profunde existenței umane având puteri demiurgice.Sensul existenței este dat de Lumină. “Facerea" înseamnă iluminare, ordonarea haosului prin vibrație. Operațiunea cosmogonică este o despărțire a întunericului de lumină, la origine amestecate. Lumina și întunericul sunt de aceeași natură. Lumea în care trăim este o operă imensă
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
un penel în mînă. La prima vedere, chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contaforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
a avea parte de Înviere: Noua Femeie/Noua Lume! Harap-Alb a “înviat”, în finalul basmului, prin “orgasmul” erotico-thanatico-hypnotic: “I se taie capul” (rădăcina ființei umano-divine) - și devine (prin Fata Împăratului ROȘ - adică, a Soarelui!) “TREZITUL” și, deci, RE-ÎNSCĂUNATUL COSMIC, cu “paloșul demiurgic” redat: “(...) atunci Harap-Alb îndată ÎNVIE ?i, ?tergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând: Ei, da’ din GREU MAI ADORMISEM! — Dormeai tu mult ?i bine, Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata împăratului Ro?, sărutându-l cu drag ?i DÂNDU-I
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]