51 matches
-
la unul singur: căutarea lui Dumnezeu, adică a singurei realități capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine drept instanță morală. Vorbește în numele Binelui și al Adevărului, practică majuscula, este incapabil de empatie sau o respinge din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inaugurată de Descartes și Leibniz, și, în sfârșit, Hegel, care face posibilă toată gândirea ulterioară, de la Marx până la Husserl și Heidegger. N-am fost, întotdeauna, suficient de harnic și de scrupulos. Citesc încet și mă las confiscat de pasiunea, adeseori demobilizatoare, a conspectului amănunțit și a sublinierilor pedante. Am avut episoade intense de „specializare“ pe genuri. În liceu, de pildă, am citit mult teatru, jucând uneori, cu voce tare, toate rolurile câte unei piese (Caragiale mai cu seamă). Îmi place, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
jupit sfeclă de la Bucecea? Cum să dai bani, vorba lui nașu’ Pantilică din Humor, la cele care au dat cu, știți voi, în populație? Cineva de lângă mine, îmi zice împăciuitor: Li se dau bani pentru serviciu credincios. Deviza guvernului este demobilizatoare: „Muncești, nu muncești, pensie primești!” 2 martie 2009 Ocazii ratate Motto: „Errare humanum est, perseverare diabolicum” (lat.- „A greși este omenește, a persevera în greșeală e diabolic”) Fiecăruia dintre noi soarta îi oferă cel puțin o șansă în viață de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ați dezbătut dvs, ziariștii. Asta și este Realitatea, este o platformă de dezbatere. Am închis acest subiect. A: Haideți atunci să revenim la alt subiect. SOV : Cu mare bucurie. ("Cotidianul", 8.II.2005). Uneori hai(de) poate avea și funcție demobilizatoare, contribuind la abandonarea discuției: T: Cum puteau să controleze șapte amețiți ...dacă Irakul are arme biologice de distrugere în masă? Haideți să fim serioși! (Antena 1, 17.III.2003) B: Și mi-a intrat materialu azi. Hai taci ! (IVLRA: 117
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
www.e-felicitari.net). 3.2.2. STAI: aspecte definitorii Funcția excesiv-mobilizatoare a lui hai(de) în româna vorbită a determinat dezvoltarea, în aceeași arie lingvistică, a unui element − pereche, dar numai parțial simetric cu cel dintâi, cu funcție temperantă, demobilizatoare. Aceasta revine tipului stai (la imperativ având și valoare de interjecție) − care are funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a interlocutorului (stai, lasă). Fenomenul coincide parțial cu ceea ce în lingvistică este desemnat ca întrerupere 55. În continuare, ne
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
tratarea fenomenului de clișeizare a unor structuri în limba română, vezi Dascălu Jinga, în acest volum, p. 26 În structura de adâncime a textului conversațional, există indiferent de modalitatea specific-culturală de realizare a demarajului conversațional, enunțul mobilizator "vorbește" și enunțul demobilizator"taci!" (orice început de replică conține ideea de exprimare verbală: "spune, răspunde, vorbește"). Conversația este, prin urmare, o acțiune continuă de mobilizare (sau automobilizare) și demobilizare verbală a interlocutorilor. 27 Cf. GALR I: 667. 28 Vezi GALR I: 671−673
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
organizat în premieră națională, la B1 Tv (emisiunea ,Nașul"), cruciada împotriva Loteriei Naționale și a directorului Nicolae Cristea. Mărșăluirea participanților la talk-show-uri ca printr-un hățiș mangrovian a fost considerată de Haralampy drept un blestem sisific. Sclav al acestei idei demobilizatoare, el a comentat după ce am vizionat una dintre ultimele emisiuni: - Cumetre, după matrapazlâcurile care... - Te rog să nu spui vorbe nesăbuite în această casă, l-am avertizat, că riști să ne vedem rar sau deloc, pentru că... - Bine, schiuzmi, dragu' mieu
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
scrie „un text de renunțare”, care se agață de tot felul de referenți, de vremea sa, parcă pentru a opri evoluția/involuția. Are dreptate poetul care își „critică” propria carte; la pierderea speranței nu e, neapărat, „o carte tristă și demobilizatoare”, dar îți vine să-l întrebi, chiar în logica subtextelor sale, ce-i cu pesimismul ăsta, tovarășe poet? În fond, la pierderea speranței e o carte adevărată, ca viața însăși, veselă și tristă, trăită/scrisă într-o lume peste care
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
din jurul meu, am descris-o - dovadă că mă marcase - mulți ani mai târziu într-un poem care se numea Candoarea și care avea să deschidă volumul meu de debut. E adevărat că lucrurile s-au complicat, poemul a fost considerat demobilizator și respins, iar redactoarea de carte l-a "salvat" în ultima clipă schimbându-i titlul, fără să mă mai întrebe (locuiam la Cluj, nu aveam telefon...), în Partidului. Evident, și Vadim Tudor, care m-a "demascat" în mai multe rânduri
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
felul său, apărat de încrederea încăpățânată în valorile edificatoare ale culturii. Astfel de rostiri pot apărea ciudate la ora la care ne regăsim, dar eu cred că trebuie să le reactualizăm cu un curaj înnoit, împotrivindu-ne tendințelor dizolvante, scepticismului demobilizator, în fond comod, autoculpabilizării perpetue, inerțialei, de la o vreme, automarginalizări, pentru a recuceri demnitatea profund afectată a scrisului, a culturii umaniste. E un act de necesară recuperare spre care doar acea invocată memorie activă, întrebătoare, ne poate conduce, până la deschiderea
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
munci sisifice, pe care noi am depus-o ca niște adevărați copiști din mânăstirile noastre din îndepărtatele veacuri" (p. 9). Tânărul cercetător așteptat nu a venit, dar Teodor Vârgolici a căpătat noi puteri, astfel încât a putut continua ediția, în ciuda pesimismului demobilizator. În 2004 a apărut volumul IX de Opere Gala Galaction, cuprinzând publicistica din intervalul 1918-1930. În 2005 volumul X înglobează articolele din perioada 1931-1959, ajungând, aparent, la capătul drumului. Teodor Vârgolici știe și-și mărturisește lipsurile, repetând apelul la un
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit îndosariate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar pe parcurs s-au dovedit insuficiente. Ori de cîte ori a mai apărut cîte una, chiar dacă neesențială, m-am bucurat, dar mai tare decît asta, am suferit. Nu o dată efectul a fost devastator. M-am pierdut într-o autocritică demobilizatoare, situație jenantă, greu de înțeles pentru mine însumi, darămite pentru alții. La cele două cauze se adaugă nemulțumirea că aceia ce mă înțeapă pentru întîrziere nu văd zecile de pagini publicate ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acesteia îi aparține), cu atât mai puțin să-și evalueze propriile politici! Dar nu putem decât să visăm, dat fiind sprijinul tot mai mic de care se bucură cercetarea. 11. În fine, inconstanța politicilor publice franceze este derutantă și extrem de demobilizatoare pe teren. De la începutul anilor nouăzeci, au existat atâtea planuri cu efect anunțat, încât au ajuns să alimenteze un scepticism generalizat. Planul "Bayrou" împotriva violenței în școală: născut mort când președintele țării își critică propriul ministru al educației. Planul "Royal
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să fie așa!» nu este o propoziție a filozofiei. Filozofia constată doar ceea ce admite oricine.“ (Cercetări filozofice, § 599.) Cu greu le-ar putea apărea o asemenea încheiere altfel decât descurajantă și demobilizatoare. Capacitatea noilor „dezvăluiri teoretice“ de a fascina, ca realizări intelectuale impozante, nu poate fi armonizată cu gândul că țelul ultim al strădaniilor noastre în filozofie ar fi doar câștigarea acelei „păci în gândire“ pe care o aduce cu sine recunoașterea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Charles Darwin asupra selecției naturale Fr. Nietzsche tinde să vadă oamenii ca ființe biologice angajate într-o continuă luptă pentru supraviețuire, luptă în care ceea ce contează este energia, forța, vitalitatea; valorile creștine - mila, umilința, supunerea - au un rol negativ, demobilizator; ele slăbesc voința și instinctul vital. Fr. Nietzsche afirmă că ”Dumnezeu a murit!”, idee din care decurge și incompatibilitatea creștinismului cu realitatea aspră a existenței umane, văzută în termenii unui darwinism aplicat vieții sociale. Antropologia filosofică transferă dezbaterea problemei libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de ideile lui Darwin asupra selecției naturale, Nietzsche tinde să vadă oamenii ca ființe biologice angajate într-o continuă luptă pentru supraviețuire , luptă în care ceea ce contează este, energia , forța, vitalitatea, valorile creștine: mila , umilința, supunerea, având un rol negativ, demobilizator, ele slăbesc voința și instinctul vital, de aceea filosofia le respinge. Într-o lume a luptei pentru existență, a selecției celui mai puternic, valorile și ideile creștine nu mai au nici un sens, acesta este unul din motivele pentru care Nietzsche
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să fie așa!» nu este o propoziție a filozofiei. Filozofia constată doar ceea ce admite oricine.“ (Cercetări filozofice, § 599.) Cu greu le-ar putea apărea o asemenea încheiere altfel decât descurajantă și demobilizatoare. Capacitatea noilor „dezvăluiri teoretice“ de a fascina, ca realizări intelectuale impozante, nu poate fi armonizată cu gândul că țelul ultim al strădaniilor noastre în filozofie ar fi doar câștigarea acelei „păci în gândire“ pe care o aduce cu sine recunoașterea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și cu influențe pozitive asupra activității. În ceea ce privește anxietea patologică, aceasta se deosebește net de teama sau neliniștea obișnuită pe care fiecare o resimte În fața unei situații noi sau cu un nivel ridicat de dificultate, fiind o influență negativă cu caracter demobilizator pentru activitate. În general, anxietatea poate fi identificată după următoarele caracteristici: este nemotivată, se referă la un pericol iminent și nedeterminat, fată de care apare o atitudine de așteptare neliniștită; este Însoțită de convingerea neputinței și a dezorganizării În fața pericolului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
socialismului. Sarcina lor este În primul rând de a forma cadre cât mai bogate de scriitori ieșiți din massele poporului, de a crea astfel cadrele necesare realizării revoluției culturale. Îmi dau seama că o asemenea critică are un caracter profund demobilizator și poate fi interpretată ca dușmănoasă, În pofida bunelor intenții ale colectivului redacțional de la Contemporanul. O asemenea critică dovedește lipsa unui spirit ridicat de clasă, unei ascuțite vigilențe proletare. Noi am atacat sectorul socialist al literaturii noastre În loc de a-l sprijini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
procură o jubilație perversă; 5. alianțele negative contra eșaloanelor intermediare. Este strategia unor responsabili, a unor șefi nesiguri de competența lor și care nu suportă inițiativele participative, schimbările. Pentru a submina orice tentativă de schimbare participativă ei recurg la alianțe demobilizatoare, Înăbușind orice Încercare de a regândi, relansa, reformula; 6. atacul Împotriva fondatorilor. Pornind de la situații Întâlnite Într-un colegiu, Sirota relatează despre situații În care unii membri, veniți mai târziu Într-un grup deja coerent, Încearcă să ocupe un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tipicul. I. Vitner a încercat să inoculeze criticilor un spirit de înfumurare și autoliniștire cu privire la rămânerea în urmă a criticii literare. Vorbitorul a subliniat faptul că în majoritate, criticii resping tendința lui I. Vitner de a prezenta în culori roze, demobilizatoare situația criticii noastre literare. I. Vitner a încercat să arate că diferitele sale lipsuri ar fi independente de condiția sa, de spiritul său de partid, că s-ar datora, chipurile, unor condiții obiective, eschivându-se astfel de la o analiză serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în mare măsură satira, au marele merit de a fi contribuit la mobilizarea vigilenței oamenilor muncii față de uneltirile dușmanului (...). Focul nimicitor al satirei trebuie îndreptat în primul rând împotriva dușmanului de clasă (...). O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare (...). Pentru spirit de partid, împotriva influențelor ideologiei burgheze: S-a vădit o dată mai mult că imensa majoritate a scriitorilor noștri formați mai demult, ca Mihail Sadoveanu, A. Toma, Cezar Petrescu, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene Botez și alții și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]