162 matches
-
bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o tentativă a ființei de-a se mîntui prin productele sale ca printr-o transcendență demoniacă. În concordanță cu o asemenea perspectivă crepusculară, Cartea n-ar putea semnifica altceva decît, la rîndul ei, un surogat al existențialului. Scriindu-se singură, depozitară unică a adevărului, rivală a realului, echivalentă cu propriul său absolut secund, ea devine un
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
de care era În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată, în schimb, dintr-o altă perspectivă. Sfântul Toma d'Aquino, dimpotrivă, a formulat un răspuns clar și sintetic în trei fraze scurte: "nec
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-ți răspund? Sunt ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, feericul. Poemul F. M. într-o permanentă criză cardiacă, poetul, mielul, catastrofa, în jurul soarelui, prin fosa demoniacă trece pământul murmurându-și strofa, spectacol amânat, viața, o bestială generalizare, " Să nu fii slugă nimănui de dimineață", așa îți spune Domnul în scrisoare, "înlocuit să fii, așa e bine, nebun să fii și comic, nu solemn, viața ta obligatorie
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
cu diferența că Vianu cita sau, cel puțin, citea - avizat poezia lui Eminescu. E ușor să te joci cu virgula într-un text, dar când dai de sensuri opuse, ce faci? Pur și simplu Gheorghe Doca are interpretări subliminale: simte demoniacul - dar transcrie eroic. Mi s-a mai întâmplat asta cel puțin de două ori. O dată, citindu-l pe Aureliu Goci într-o prefață la o ediție a sa din Eminescu: interpretează eminescian - dar transcrie textul maiorescian. A doua oară, mult
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
naturale". Cu toate acestea, nu e nimic „cultural" în comportamentul lui. Îl vedem dizertând de mai multe ori în prezența reverendului Mahon pe teme literare, dar scenele sunt lipsite de profunzime. Ele adaugă o filă mult prea subțire la dosarul demoniac ce pregătește dezlănțuirea forței primitive a fiarei. Dacă n-ar fi fost decât acest personaj — Januarius Jones —, amestec de slăbiciune umană și energie mefistofelică, și Faulkner ar fi meritat să scrie Soldier's Pay. Fără să fie eroul central al
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative ce se lasă cu constatări incisive. Avem a face cu o satiră ce aderă totuși la specificul poetului deoarece vizează existențialul habitual
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
care e obținut. Dacă se produce prin percuție (prin fulger), are un caracter spiritualizant, o intenție de purificare (vezi incinerările), iar dacă e produsul frecării, are o conotație sexuală. Mircea Eliade socotește că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
ț move this thing alone/ Show me the place/ Where the Word became a mân/ Show me the place/ Where the suffering began.” Coborârea la originile râului nu are însă semnificația vindecării și a mântuirii. Dimpotrivă, există ceva intens maladiv, demoniac în acceptarea identității de sclav, de individ definitiv învins, după ce a pierdut harul de a se exprima prin Cuvânt. Minimalismul orchestrației, simplitatea liniei melodice, numărul restrâns al instrumentelor folosite accentuează senzația de disperare și urgență a confesiunii. Grav, funerar, implacabil
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
încheierea lecturii, rămâi cu senzația unui timp și-a unor teme rămase în suspensie. Cu toate acestea, simți, simți material că din această crisalidă opacă vor decola câteva din marile subiecte ale cărților viitoare și câteva personaje în care energia demoniacă a seducției, a plăcerii de a domina și de a fi dominat vor vorbi minunata limbă a perversiunii și nebuniei. Brooks, Cleanth, 1978, William Faulkner. Toward Yoknapatawpha and Beyond, New Haven and London: Yale University Press. Harrington, Gary, 1990, Faulkner
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
cu el". Căci dl Ciocârlie însuși e un Cioran mai fragil, mai puțin împlinit, ca să zicem așa, un Cioran prevăzut cu bemolii unei reticențe temperamentale, ai unei nesiguranțe structurale. Pe cînd energia negatoare a prototipului izbucnea la cotele unei îmbelșugări demoniace, ale unui spectacol ce friza peisajul unei erupții naturale, la exegetul său constatăm o îndoială a îndoielii care subțiază postura contestatară, o pune mereu în dependență de o autocenzură organică, de o slăbiciune de fond. Voindu-se un profesor care
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
începutului de lume! Asta este, așadar, asta este, nu trebuie să-mi mai fac probleme din cauza lipsei de pătrundere a minții mele, căci cei de sus s-au îndurat de neștiința mea și mi-au înfățișat totul în această priveliște demoniacă, oferită drept consolare înaintea morții... pentru că asta trebuie să fie moartea, desigur, așa arată, în slăbiciunea provocată de pierderea sângelui am ajuns să o pot vedea, cu toate că nu cred cu adevărat nimic din ceea ce se întâmplă. Iar în mijlocul acestui iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra cărora timpul și neîngrijirea lăsaseră urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși. Francezul Își Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Soare, foarte jovial, care discută, dezbate și apreciază muzica pentru toți. Unde-i, în acest caz, dirijorul ce desenează prin aer viziuni geometrice ale sunetului muzical, unde-i sfinxul negru, solemn, care supune muzica unei instrucții în poziție de drepți, demoniace, abstracte, nonconformiste, spre deosebire de interpretarea celorlalte genuri ce zburdă într-un spațiu mai rarefiat, fără restrânse libertăți și sclavii ale perfecțiunii?! Uneori, Tiberiu Soare dă impresia unei viziuni globale despre muzică, niciund gen veritabil nepresupunând în opinia sa un efort de
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]
-
până la cei „culți”, a creat și a cântat o muzică cel mai înalt urcată la pandantivii văzduhului. În muzica aceasta sunt deopotrivă alinarea divinului și fervoarea demonului. Pe când de la divinitate coboară mângâierea, de la demoni urcă nebunia patimilor. Împreună, divinul și demoniacul sunt bunuri ale artei muzicale atât de mari încât n-ar putea nimeni să le despartă. Într-un interviu pe care l-a acordat subsemnatului, în primăvara anului 2013, maestra Virginia Zeani afirma: „Înainte de epoca modernă de după anii ’50 în
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
după propria viață. Înrămat chitanța. Însă o durere fără margini plutește peste toate acestea, o suferință atroce, pentru că ați înțeles, poate, la fel de bine ca și mine că semnarea formală a condicii absurdului își cere tributul. Tribut materializat în toate faptele demoniace, în toate blasfemierile inconștiente, în toate cimitirele omenirii. Baudelaire le-a adăugat și un pic de geniu, dar, mă rog, el a fost o excepție. Ați înțeles de ce atunci când înfigi un pumnal de gheață într-un om de zăpadă țâșnește
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
care constă, pur și simplu, în a nu putea muri”; 28. „pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ”; 30. „Bacovia este vândut diavolului. Replierea asupra lui însuși, golul său, plictisul său sunt categoric demoniace”; 30. „bacovia refuză civilizația, însă nu chiar în maniera unui Rouseau, nici în cea a unui Gauguin, plecat către sălbăticie cu scopul de a găsi în flora și fauna tropicelor, natura primordială”; 31. „la Bacovia, dimpotrivă, nu există nici o urmă
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: NU AM CUVINTE... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie
NU AM CUVINTE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368851_a_370180]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Patrimoniu > ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIȘTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Arta scenei e aerul vieții sufletești! Și demoniac și angelic este răsunetul suplu al muzicii clasice, nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Patrimoniu > ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIȘTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Și demoniac și angelic e răsunetul suplu și nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în mușchi, al muzicii clasice. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Frumoasă, suavă ca o hermelină, oricând
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
de mândrie mărul mușcat și ascuns în mână; iarna, alba și îmbătrânită, rece și ingenuă, cu figura pictorului care se autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu își pierde din frumusețe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează și ceasurile în mersul lor cu neputință de întrerupt, cu excepția verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit. Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte și frumoasa Țară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
doar bun, frumos său urât, știu asta. Fiecare persoană are nuanțe și toane. Dar dacă toanele lui Carter te umplu de vânătăi pe tot corpul, eu cred că trebuie să faci ceva pentru asta, Tora. - Nu e chiar atât de demoniac cum crezi, își apără ea soțul, demonstrându-i Emmei că este tipicul de femeie bătută care n-are curajul să plece, care se simte vinovată și crede că merită să fie pedepsită. Poate fi foarte tandru și atent... - Si crezi
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380401_a_381730]
-
Să te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care-l umilește, sălbatic, pe bietul credul, țiganul Ilarion Bujdea, promițându-i o “decorație” - promisiune care dezlănțuie, în sărmanul urgisit de soartă și oameni, o fierbințeală existențială tragică, pentru că și
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Nu am cuvinte, astăzi, să descriuîn amănunt, ce simte un mort-viu,Câte zăpezi în suflet
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu rânjet de bufon,S-a rătăcit, stupid, în abandon,Iar într-o viață, jalnic i s-au scursVetuste clipe, demne de recurs,Febrile ore-n remușcări târzii,Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiacCu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriuDezamăgirea-n versuri, dar subscriu...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în lumea noastră
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]