89 matches
-
Pagels face o analiză fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale. Episcopul de Lyon, mai puțin experimentat în filozofie, întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cf. nota 131): „Învinși fiind în război, a fost cu dreptate să îndurați aceste suferințe despre care mărturisesc toate Scripturile, noi însă nu am făcut asemenea vouă”. . E.R. Goodenough, The Theology of Justin Martyr, Iena, 1923, retipărită în 1968. . În legătură cu demonologia Sfinților Părinți, facem trimitere în principal la două lucrări: antologia realizată de A. Monaci‑Castagno, Il diavolo, Florența, 1998, cu o introducere și o foarte vastă bibliografie; E. Pagels, The Origin of Satan, New York, 1995. În afară de acestea două, cf. S.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a.
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
pe acelea legate de personajele demonice”. E o abordare comparatistă, în care au pondere mitologia română și cea slavă, cercetătoarea fiind preocupată să releve similitudini între anumite componente ale unor culturi. Examenul critic este restrâns la mitologia inferioară, adică la demonologie, mai precis la imaginile legate de personajele demonice. Autoarea nu caută neapărat specificități, pentru că, preluând o opinie a lui Ovidiu Papadima, știe că „nu e unică substanța - ce poate fi universală -, ci nuanțele ei și, mai ales, echilibrul în care
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
o mare forță expresivă și, mai ales, au o originală inserare în narațiune. Popa Man, jandarmul Dumitru Bogdan, popa Pleșa sunt scoși, într-un fel, din contingent, comentați prin intermediul altor personaje și li se atribuie trăsături fabuloase ori chiar aparținând demonologiei populare, astfel încât devin plăsmuiri între realitate și legendă. Tehnica misterului, pe care o stăpânește precum puțini alții, e dedusă numai din eresul folcloric, reprezentative fiind, sub acest raport, romanele Strigoiul și Faraonii. Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
e Claudius Nero. Antonia i-o indică din ochi pe Agrippina cu Puppus în brațe: — Prorsa înseamnă „orientată înainte, care merge înainte“, adică naștere normală, iar Postverta, „orientată îndărăt“, pentru nașterile cu picioarele înainte... Superstiții stupide și periculoase, cugetă evreul. Demonologie orientală! se cutremură dezgustat. Cum e cu putință să-ți imaginezi că puterea divină ce prezidează asupra tuturor aspectelor vieții, de la naștere până la moarte, poate fi totuna cu spiritele miloase chemate în ajutor sau cu forțele nocive, izgonite pe căi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce s-a întîmplat cu ceilalți trei, care se aflau acolo, alături de noi, sub stejar, când a căzut trăsnetul. Și întrebați-i ce titlu va avea cartea pe care o scriu în colaborare. Să vi-l spun eu: Teologia și demonologia electricității... Îi plăcuse titlul. Îl notase în caietul lui intim, după ce rezumase prima întîlnire și încercase să precizeze semnificația incidentului din 23 iunie 1955. Îl intriga faptul că explozia care, pentru motive politice, trebuia să arunce în aer o statuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
morților care este atestată foarte rar: Is 26,14; Dan 12,2-4; cf. 2Mac 12,44 ș.u.; în Noul Testament Mt 22,23; Mc 12,18; Lc 20,27; cf. Fap 23,8 și altele. Respingeau și reflecțiile angelologiei și demonologiei, specifice iudaismului mijlociu. Odată cu distrugerea templului și-au pierdut atât rațiunea de a fi cât și baza economică a existenței lor. b) Originea fariseilor este mai complicată. În parte, erau moștenitorii „drepților” care s-au răsculat împotriva lui Antioh IV
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ci de respectarea încăpățânată a poruncilor, deoarece doar păcatul frâna venirea Împărăției lui Dumnezeu (Mișna, Avot III, 15). Pe de altă parte, nu respingeau nici doctrinele noi, ca de exemplu învierea morților urmată de o judecată universală, discursul angelologiei și demonologiei, toate acestea fiind împrumutate din apocaliptică. Alături de Torah scrisă, adică Pentateuhul, fariseii au produs o Torah orală, o sinteză a discuțiilor, dezbaterilor și interpretărilor avute cu scopul de a adapta vechile precepte la conjuncturile actuale ale societății. Aceste elemente au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor divinităților mai mici care formau consiliul de curte al lui Yhwh, s-a dezvoltat tendința construirii unei angelologii și demonologii complexe. Un indiciu cu privire la o posibilă datare cronologică a genezei acestei tendințe religioase ne este furnizată de apariția tradițiilor iudaice cu privire la personajul Enoh, în care putem găsi reflecții abundente despre îngeri și puteri supraomenești: dacă forma finală a Cărții veghetorilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză vehement identitatea franceză canonică în favoarea diferitelor forme de „barbarie”, „exotism” și „primitivism”, a tradițiilor uitate, marginalizate sau ocultate (ezoterism, ocultism, alchimie, demonologie ș.a.). Pe urmele teoreticienilor postbelici ai noțiunii de „central-europenitate”, cercetătorii români mai recenți (în special Cornel Ungureanu și grupul timișorean de studii interdisciplinare „A Treia Europă”) vorbesc despre cultura/culturile unei „Mitteleurope a periferiilor”, din care „provincii” precum (între altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca pe un lanț de conspirații urzite de vechii revoluționari. Aceștia sînt prezentați ca niște ființe funciarmente rele ale căror mașinații au fost dejucate, iar ei au fost biruiți de Stalin, precum balaurul de Sfîntul Gheorghe. El făurește astfel o demonologie în care intră trădătorii și dușmanii, în lipsa cărora nici o credință religioasă nu rezistă. Trădători și dușmani pe care el, eroul, Stalin, i-a zdrobit triumfător, cu sprijinul maselor care l-au urmat: În această luptă, citim în istoria Partidului Comunist
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al XIX-lea s-a remarcat Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann. În operele sale magia coexistă cu ironia, apare întreaga gamă a fantasticului. La el apar feericul, mirificul, oniricul, halucinantul, iar sugestiile provenite din romanul negru și din cărțile medievale de demonologie sunt foarte evidente. Însă dincolo de fantasticul macabru preluat din literatura romancierilor gotici, dincolo de filonul negru și de demonismul romantic, putem descoperi în cea mai importantă lucrare a sa, Elixirurile diavolului, câteva dintre simbolurile și motivele favorite ale romanticilor germani preferate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ar fi confirmată de mărturia „unor oameni serioși, a unor filosofi”, ca Brutus și Dion: fiecăruia dintre cei doi i s-a arătat Într-o viziune o ființă răuvoitoare, anunțându-le sfârșitul apropiat 3. Alte două pasaje teoretice importante despre demonologie (În afara miturilor povestite În De facie in orbe lunae, 940 f-945 d, De genio Socratis, 589 f-592 e, De sera numinis uindicta, 563 b-568 f) le găsim În De Iside et Osiride (360 d-363 d) și În De Defectu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Socratis, 589 f-592 e, De sera numinis uindicta, 563 b-568 f) le găsim În De Iside et Osiride (360 d-363 d) și În De Defectu Oraculorum. Recunoaștem aici același amestec de tradiții populare și filosofice care, prezent În orice „demonologie”, este uneori sursa a numeroase contradicții. Demonii nu constituie subiectul nici al unui dialog, nici al altuia, ci oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a i se atribui credințe reale În acest gen de teorii foarte răspândite În vremea sa, mai cu seamă În ceea ce privește intruziunea daimonilor răi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De facie... (mai ales 944 c-d)1 pentru a susține ideea unei acțiuni daimonice aidoma celei descrise de Platon În Banchetul (202)2. R.M. Jones respinge totuși afirmația exagerată a lui Hirzel (Der Dialog II, p. 161), pentru care demonologia are aceeași importanță În gândirea lui Plutarh pe care o are teoria ideilor În gândirea lui Platon. Printre alte lucrări care adoptă În legătură cu demonologia aceeași poziție ca și studiul lui Jones se numără cele ale lui B. Latzarus, Les idées
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
R.M. Jones respinge totuși afirmația exagerată a lui Hirzel (Der Dialog II, p. 161), pentru care demonologia are aceeași importanță În gândirea lui Plutarh pe care o are teoria ideilor În gândirea lui Platon. Printre alte lucrări care adoptă În legătură cu demonologia aceeași poziție ca și studiul lui Jones se numără cele ale lui B. Latzarus, Les idées religieuses de Plutarque, Paris, 1920, E. Seillière, La religion de Plutarque, Séances et Travaux de l’Académie des Sciences Morales, 181, 1921, pp. 422-434
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Himera. Așa cum observă R.M. Jones 1 și, mai recent, D. Babut 2, expunerea demonologică nu este criticată de ceilalți participanți la dialog, cu excepția tânărului Heracleon (418 e-d), care este repede redus la tăcere. Nicăieri nu găsim o respingere a demonologiei, ba, dimpotrivă, ea primește aprobarea mai mult sau mai puțin „declarată” a interlocutorilor, inclusiv a lui Ammonios, căruia Îi revine, În cadrul dialogului, importantul rol de moderator - protagonistul fiind Lamprias 3. Plutarh Însuși, departe de a vedea o opoziție Între cele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau altora. Natura și funcțiile daimonilortc "Natura și funcțiile daimonilor" Să reluăm Însă punct cu punct expunerea lui Cleombrotos pentru a vedea de ce natură sunt acești daimoni și ce funcții le sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă În evidență, Cleombrotos recurge la o imagine percutantă: a nu recunoaște existența daimonilor ar fi ca și cum am scoate și am suprima aerul care se găsește Între pământ și lună, nimicind dintr-o dată coeziunea universului. A ignora
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]